Proiectul Rezistența. The Future of Memory/ Viitorul Memoriei pentru comemorarea Holocaustului prin artă și media anunță lansarea unui catalog și o serie de evenimente educaționale în Cluj, Mediaș, Oradea și București, în perioada 23-31 mai.
Proiectul este parte integrantă din platforma transnațională Viitorul Memoriei, care s-a născut din necesitatea de a scoate la lumină adevărurile trecutului, ținute zeci de ani sub tăcere în România și Republica Moldova și în majoritatea țărilor Europei de Est. Activitățile noastre artistice prezintă lecții de istorie care înlesnesc cunoașterea trecutului, o mai bună înțelegere a prezentului și o responsabilizare față de viitor. Punând accentul pe rezistență, de această dată ne propunem să folosim exemplele de rezistență în fața legilor rasiale și a persecuțiilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca posibile modele din care putem să ne inspirăm pentru rezistența față de antisemitismul, xenofobia și rasismul care iau amploare în societatea contemporană. Prin activitățile din proiect reactivăm memoria locurilor, biografiilor și capitolelor uitate şi le reinserăm în narațiunea oficială”, declară Olga Ștefan, inițiatoarea platformei.
Lansarea catalogului va fi însoțită de proiecții de filme, discuții, un tur ghidat prin Oradea, iar la Mediaș și București, de ateliere cu liceeni pe tema rezistenței de atunci și din prezent.
Catalogul Viitorul Memoriei: Rezistența reunește contribuții artistice și texte semnate de supraviețuitori și urmași ai acestora și reprezintă o sursă de bază pentru seria de evenimente educaționale și de intervenție culturală organizate în cadrul proiectului.
Catalogul include lucrări de Marcel Iancu, Hedda Sterne, Willy Pragher, Leon Misosniky, Benno Friedel, Samy Briss, Miklos Onucsan, Laszlo Ujvarossy, Răzvan Anton, Andreea și Matei Bellu, Belu Simion Făinaru, Istvan Fischer, Csilla Konczei, Alex Leon, Josef Biro, Tibor Erno, Barat Moric, Paul Fux, Erno Grunbaum, texte de Dr. Ladislaus Lob, Dr. Ion Duminică, Shaina Larrivee, Rodica Indig, Miklos Szilard, Maria Axenti.
Introducere de Olga Ștefan, editor
Design de Alice Stoicescu
În 30 mai catalogul ajunge la București, unde va fi lansat de la ora 17:00 la Centrul Replika, într-un eveniment public, în cadrul căruia vor fi prezentate rezultatele atelierului artistic cu liceeni susținut de Katia Pascariu și Mihaela Michailov și se va discuta pe marginea lor. Ulterior, va fi vizionat filmul Iluziile mele în prezența realizatorilor și a protagoniștilor, rezidenții căminului Moses Rosen din București: Iudit Ardeleanu, Pompiliu Sterian și Lippa Segal. Sunteţi invitaţi și la un performance participativ inițiat de Katia Pascariu și Ioana Florea, intitulat Din aproape în aproape.
În 31 mai filmul Iluziile mele va fi proiectat studenților de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, în cadrul Masteratului de Studii Vizuale, la Cafeneaua Sociologilor. Proiecția va fi urmată de o discuție despre platforma Viitorul Memoriei.
Catalogul va fi distribuit gratuit la lansare.
Realizat în colaborare cu Ileana Szasz şi Centrul de Artă Comunitară Vîrsta4, documentarul Iluziile mele, regizat de Olga Ştefan, conține poveştile personale ale rezidenţilor căminului Moses Rosen din Bucureşti. Aceste istorisiri ne poartă prin spaţiile din cartierul evreiesc, prin locurile unde au avut loc episoadele de violenţă antisemită în timpul pogromului din 1941. Cu această ocazie rememorăm elementele identităţii evreieşti aşa cum era înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi în timpul războiului şi în perioada postbelică.
Seria de evenimente de lansare a catalogului va începe la Cluj, unde vor fi proiectate, în 23 mai de la ora 19.00, la Casa Tranzit, în premieră în România, filmul documentar Until the last step/ Până la ultimul pas (Belarus 2016). Proiecția va fi urmată de o discuție despre platforma Viitorul Memoriei, moderată de Olga Ștefan, Csilla Konczei și Miklos Szilard.
Filmul, în regia lui Boris Maftsir, descrie povestea răzmeriţei care a avut loc în 1942 în ghetoul din Lachva, un mic oraş din Belarus. Este considerată a fi prima acţiune de acest fel din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pelicula descrie, totodată, o serie de episoade de eroism din ghetouri şi istoria unei evadări surprinzătoare, precum şi încercările naziştilor de a muşamaliza masacrele comise atunci asupra populaţiei evreieşti.
Boris Maftsir este regizor de filme documentare. S-a născut la Riga, în Letonia, în fosta Uniune Sovietică. În 1970 a fost arestat de KGB şi condamnat la un an de închisoare pentru activitate zionistă. A emigrat în 1971 în Israel, unde a urmat studii de film şi televiziune la Universitatea din Tel Aviv. De-a lungul carierei a realizat peste 30 de filme şi a fost producător pentru mai mult de 200 de documentare. În 2006 a fost numit director al proiectului Names în cadrul centrului Yad Vashem, proiect care îşi propune să recupereze memoria evreilor ucişi în Holocaustul din fosta URSS. Începând cu 2012, când şi-a încheiat misiunea la Yad Vashem, Boris Maftsir şi-a dedicat întreaga activitate documentării pentru proiectul său personal, Searching for the Unknown Holocaust. Călătoreşte în ţările din fostul bloc sovietic – Ucraina, Rusia, Belarus, Moldova şi Ţările Baltice – pentru a cerceta evenimentele care au rămas încă necunoscute publicului larg şi care trebuie să facă parte din memoria colectivă a Holocaustului.
La Mediaș vor fi organizate, în 24 și 25 mai la Casa de lângă Sinagogă o serie de ateliere cu liceeni, cu tema rezistenței evreiești și rome, bazate pe exemple din cercetarea realizată pentru expozițiile din cadrul platformei Viitorul Memoriei și din catalog. Moderatori: Katia Pascariu și Răzvan Anton.
Urmează lansarea catalogului, în 26 mai, la Sinagoga din Mediaș, unde, începând cu ora 12:00, vor fi prezentate platforma Viitorul Memoriei și proiectul Traces, se vor discuta despre rezultatele atelierelor cu liceeni și se vor viziona următoarele filme: Das Kind, Iluziile mele și Până la ultimul pas. Moderatori: Olga Ștefan, Alexandra Toma și Răzvan Anton.
Das Kind este un documentar, producţie Franţa, semnat de Yonathan Levy
Irma Miko s-a născut în România, în anul 1914. Evreică, comunistă și activist politic de la vârsta de 14 ani, Irma s-a alăturat rezistenţei franceze în Paris în 1941. Misiunea ei neînchipuit de periculoasă a fost să aducă soldaţi germani de ocupaţie în rezistenţă. O poveste despre o lume în fugă şi un portret al unei femei extraordinare şi curajoase. Filmul a câştigat în 2010 Premiul pentru Cel Mai Bun Film la Festivalul European de Film Independent, Paris.
La Oradea, pe 28 mai va fi organizat turul ghidat Artiști și scriitori evrei orădeni, repere de memorie din arhivele platformei Viitorul Memoriei și ale Asociației Tikvah. Turul va avea loc între orele 12:00 și 14:00, este gratuit și se adresează tuturor celor interesați. Punctul de pornire se află la statuia Evei Heyman din Parcul Bălcescu. Ghizi: Olga Ștefan și Livia Cherecheș.
Pe 29 mai, de la ora 18:00, în Sala de conferințe a Bibliotecii Universității din Oradea va avea loc lansarea catalogului Viitorul Memorei: Rezistența. Cu această ocazie, publicul este invitat la un dialog despre platforma Viitorul Memoriei cu Olga Ștefan, Rodica Indig, Emilia Teszler și Ștefan Gaie. Urmează proiecția filmelor Iluzille mele și Micul meu Jurnal… Jurnalul Evei Heyman.
Realizat de Asociația Tikvah din Oradea în cadrul unui proiect educațional finanțat de Claims Conference, Bernard Charitable Trust și Anne Frank House, pelicula Micul meu jurnal… Jurnalul Evei Heyman, regizat de Jim Andrews este un scurt film despre o fetiță evreică născută în Oradea în 1931. La împlinirea vârstei de 13 ani, Eva a început să scrie un jurnal, însemnând unele amintiri din copilărie și din primii ani de adolescență. Eva a notat mai ales impactul pe care l-au avut asupra ei și a familiei sale măsurile antievreiești care se succedau cu repeziciune, pe măsură ce scria jurnalul început în 13 februarie 1944. Între 1940 și 1944, în urma Dictatului de la Viena, partea de nord a Transilvaniei a ajuns sub administrație maghiară. După ocuparea Ungariei de către Germania în 19 martie 1944, a început implementarea „Soluției finale”, dusă la îndeplinire de naziștii germani, în colaborare cu autoritățile din Ungaria, centrale și locale. Ca urmare, și evreii din Oradea, printre care Eva, au fost închiși în ghetou, iar de acolo au fost deportați în vagoane de transport de vite la Auschwitz. Eva a pierit în același an. Mama Evei a publicat jurnalul la Budapesta, în 1947. Asociația Tikvah a realizat un Memorial în amintirea copiilor evrei deportați din Oradea, statuia reprezentând-o chiar pe Eva. Memorialul îi poartă numele.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.