Cine a pus umărul la naşterea şi consolidarea democraţiei din România? Strada sau membrii de partid? Ofiţerii de Securitate şi membrii PCR? Cine a condus România în primii şapte ani după căderea lui Ceauşescu? Societatea civilă sau Securitatea şi activul PCR din liniile 2 şi 3?
Relatarea săptămînalului “L’Express” este şocantă.Germania încă mai cheltuieşte sume importante pentru a stabili date „referitoare la influenţa reţelelor naziste de după 1945”. Cine din România şi-ar fi imaginat aşa ceva? Cercetarea va continua pînă în 2020, pentru a stabili în ce fel s-a manifestat influenţa acestor reţele asupra „autorităţilor centrale”. Super-şocant! Democraţia germană s-a ridicat şi consolidat cu membri ai Partidului Naţional Socialist al lui Hitler. Un raport guvernamental din 2016 arată că în 1957 nu mai puţin de 77% din personalul de conducere al Ministerului de Justiţie din Germania era alcătuit din foşti membri ai Partidului Naţional Socialist. Și dacă în Germania s-a întîmplat asta şi după cincizeci de ani încă se mai cercetează fenomenul, în România de ce ne-am spăla pe mîini şi am zice: „Gata, a trecut şi s-a înmormîntat? Ce rost are să mai răscolim trecutul?”.
Exemplul Germaniei ne poate trezi din această îngăduinţă prostească faţă de cele petrecute în acest sfert de secol de după căderea lui Nicolae Ceauşescu. Are o legătură felul în care s-a făcut tranziţia cu faptul că politicienii au tolerat Caritas, SAFI sau FNI? În ce măsură fostul activ de partid şi de forţă (colonei, generali etc.) al statului comunist a preluat controlul asupra unor obiective economice? A fost privatizarea o operaţiune controlată de apropiaţii şi clienţii lui Nicolae Ceauşescu şi de oamenii din Securitatea acestuia? Revopsirea acestora în democraţi a fost o operaţiune controlată şi orchestrată sau un fapt întîmplător, o reacţie naturală de adaptare la noile condiţii din România? Într-o discuţie particulară desfăşurată în urmă cu nişte ani, am abordat subiectul FNI cu Sorin Ovidiu Vîntu. Şi atunci, sub rezerva unei promisiuni off the record, mi-a spus că se teme şi el să spună cîţi bani au încasat oamenii din serviciile secrete române.
Germania cercetează doar modul în care membrii Partidului Naţional Socialist au influenţat „autorităţile centrale”. Nu cumva în România acestea au fost conduse cel puţin cîţiva ani de activul de partid şi de oamenii din serviciile secrete care au dominat România înainte de 1989?
Oare n-ar trebui să ne întrebăm cum au fost create principalele instituţii prin care s-au scos sume uriaşe din bugetul public? N-a fost Fondul Proprietatea o operaţiune proiectată şi controlată de cei care au urmărit preluarea unei părţi din principalele societăţi comerciale ale statului? ANRP – şi marile sume scoase în urma valorificării promisiunilor de vînzare (cumpărate pe nimic) – n-a fost cumva tot o lucrătură? Nu cumva cei care au primit zeci şi sute de milioane de la ANRP au plătit cu sacoşa zeci şi zeci de milioane celor care i-au protejat şi susţinut? Nu cumva firele duc şi la Traian Băsescu? Nu cumva cercetarea acestora (de la Stelu Gheorghe pînă la Horia Simu) se bîlbîie pentru a nu ajunge la dirijorii şi beneficiarii operaţiunii? Sunt aceştia şi toţi ceilalţi nişte norocoşi ai sorţii sau nişte instrumente şi intermediari ai celor care au creat mecanismul?
Tranziţia din România a fost o mare operaţiune mimetică a oamenilor din vîrful vechiului stat comunist? De aceea dosarul evenimentelor din decembrie a fost tîrît 27 de ani prin sertare şi tribunale. A dat Dorin Cocoş banii ceruţi de Coldea (mărturie E. Udrea) pentru televiziunea lui S. Ghiţă?
Explică această tranziţie controlată de „foştii” şi transformarea instituţiilor statului în instrumente de făcut bani şi rezolvat proprietăţi? Campaniile electorale desfăşurate pe bani sustraşi de la buget explică într-un fel nivelul corupţiei din toate instituţiile? Privatizarea economiei de stat cu participarea marilor grupuri multinaţionale (dirijate de la Bruxelles) are şi ea o contribuţie la anvergura corupţiei din zilele noastre?
Pentru cunoaşterea istorică, dacă nu pentru recuperarea banilor, o investigare a tranziţiei româneşti n-ar trebui reluată? Dacă nemţii mai cercetează influenţele din 1945, noi de ce n-am pune lupa peste un sfert de secol?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.