România eternă: Cetatea Hârșovei

România este criticată, din toate direcțiile, dar și pe bună dreptate, că nu este capabilă să absoarbă fonduri europene. Totuși, există şi excepții care, după cum se spune, confirmă ,,regula”: Una dintre ale…la Hârşova, acolo unde autoritățile au întocmit proiecte pe baza cărora s-au atras câteva milioane de euro, din fonduri europene. Banii nu vor fi utilizați nici pentru drumuri, nici pentru spitale ori școli și grădinițe, ci pentru un domeniu apropiat, mai curând, de suflet: istoria. Mai precis, pentru conservarea unor vestigii istorice de-a dreptul impresionante.

În cursul acestui an, autoritățile din Hârșova au declanșat lucrările de restaurare și reintroducere în circuitul turistic a străvechii cetăți Carsium, precum și a Școlii „Vasile Cotovu”, cea care va deveni sediul Muzeului din Hârșova. Valoarea totală a acestui proiect complex este de 3.202,768 euro (finanțare nerambursabilă) iar punerea sa în aplicare trebuie să se încheie în următoarele circa 36 de luni.

O vară pentru viitor

Anul acesta, pe 15 iunie, Primăria Hârșova a lansat proiectul „O uniune transfrontalieră în umbra istoriei” care va fi realizat cu fonduri europene. Un proiect vast și deosebit de ambițios în cadrul căruia Primăria Hârșova a intrat în parteneriat cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie (MINA) din Constanța, Municipalitatea Krushary și Muzeul Regional de Istorie Dobrich din Bulgaria. În cadrul acestui proiect, va fi restaurant sediul Școlii „Vasile Cotovu” din oraș, cea care a adăpostit prima bibliotecă și primul muzeu regional al Dobrogei. O lună mai târziu, pe 13 iulie, la sediul Consiliului Județean Constanța a fost semnat contractul de finanțare al proiectului „Restaurarea, conservarea, amenajarea și valorificarea cultural-artistică a Cetății Carsium ( Hârșova)”, în valoare de 2,3 milioane de euro. Acest proiect se va concretiza prin ,,realizarea lucrărilor de consolidare, realizarea unui corp multifuncțional care să poată asigura toate utilitățile administrative necesare, asigurarea dotărilor ce se impun, realizarea activităților de marketing, precum și creșterea numărului de vizite la acest obiectiv de patrimoniu cultural.”

Milenii de istorie

Ajuns la Hârșova, turistul zilelor noastre care aleargă grăbit pe drumul spre Litoral vede doar un orăşel de provincie prăfuit, în care chiar și timpul însuși pare să fi murit, răpus de plictiseală. Dar pentru arheologi, acolo este „Raiul pe pământ“. Este un veritabil ,,El Dorado”, un ţinut fabulos ale cărui comori ascunse adânc sub pământ nu sunt niscai tone de metale preţioase, ci relicvele rămase de pe urma a şapte milenii de civilizaţie. Foarte aproape de malul Dunării există un șantier arheologic care funcționează de peste trei decenii. Un șantier spectaculos unde, de-a lungul vremii, specialiștii au scos la iveală vestigiile unei așezări neolitice care aparține Culturii Gumelnița. Tot acolo, dar la câteva sute de metri distanță, specialiștii au descoperit și o necropolă antică, un cimitir din primele secole ale Erei noastre. Dar cele mai importante relicve din zonă, un fel de „Perla coroanei“ a vestigiilor arheologice de la Hârșova, se află, și acum, la lumina zilei: spectaculoasele ruine ale cetății antice Carsium.

Renașterea unui vechi muzeu

Cuprinsă în planul de restaurare a unor obiective urbane, Școala Veche „Vasile Cotovu” din Hârșova a fost construită sub directa coordonare a celebrului arhitect Anghel Saligny și a fost inaugurată în anul 1904. Aflată într-un voiaj oficial pe Dunăre Familia Regală a participat la inaugurarea edificiului, moment oficial marcat chiar și prin câteva salve de tun. La momentul inaugurării, școala avea opt săli de clasă de mari dimensiuni: patru pentru fete și patru pentru băieți, la care se adăugau cancelaria și dependințele. Școala mai dispunea de o bibliotecă școlară cu cinci mii de volume, dar și de un muzeu cu 15 mii de piese, în marea lor parte de interes arheologic. Atunci, în momentul inaugurării, acesta a fost considerat primul muzeu regional al Dobrogei. Dar, după Primul Război Mondial, impozanta clădire a suferit mari  distrugeri, iar muzeul a fost mutat în casa învățătorului Vasile Cotovu. Obiectele au rămas acolo până la moartea lui, iar ulterior au fost înstrăinate. O a două inaugurare a muzeului, tot în prezența familiei regale, s-a făcut, în condiții mai bune, pe 29 mai 1926. Școala veche a funcționat până în anul 1962, când a fost transformată în internat al liceului din oraș. După alți câțiva ani, a fost închis și acela, iar clădirea a fost lăsată ,,să moară în picioare”, până a ajuns în starea jalnică de azi. Atunci când lucrările se vor fi încheiat, toate piesele arheologice găzduite în actualul Muzeu Carsium vor fi aduse aici și expuse publicului larg.

Amurgul străvechii cetăți

În dreptul orașului Hârșova, malul Dunării este străjuit de niște vechi ziduri construite, parcă, de uriași. Acolo sunt cele mai vizibile vestigii ale vechii cetăți pe care izvoarele antice o consemnează sub numele Carsium. Iar aceasta este cetatea care a „funcționat“, cel mai mult timp fără întrerupere, dar sub diferite stăpâniri: circa 1700 de ani. Exact aceste vestigii sunt incluse pe lista celor care vor fi refăcute cu finanțare europeană. Constantin Nicolae, directorul Muzeului Carsium din Hârșova, ne-a descris, pe scurt, cele mai importante momente ale istoriei multi-milenare a cetății. El ne-a relatat că, în acest caz, o problemă deosebit de importantă este stabilirea precisă a perioadei în care a construită vechea cetăate. Cândva, pe la începutul sec.XX, Vasile Pârvan a găsit în muzeul din Hârşova un fragment de inscriptie din care rezulta că romanii ar fi construit această cetate în anul 103 d.Chr. Dar, conform altor informații, inclusiv de natură arheologică, fortificația de la Carsium ar fi fost construită mult mai devreme, în jurul anul 46 d.Chr. Iar cercetările recente au identificat în cetatea de la Hârşova ştampilele unei unități militare create de împăratul Vespasianus (69-79) o unitate numită Ala (Gallorum) Flaviana, care s-ar putea să fi fost dislocată chiar aici. În epoca romană, cetatea de la Hârşova s-a înscris în structura ,,Limesului” dunărean. Ulterior, Carsium a fost afectată de invaziile popoarelor migratoare din sec. III-IV. Apoi, în ultimele veacuri ale unui Imperiu Roman tot mai decadent, numele cetății Carsium este menționat în diverse episoade războinice. Astfel, Carsium a fost lovită dur în timpul invaziilor barbare a avarilor, hunilor și slavilor, invazii care, cu timpul au făcut ca influența romano-bizantină să devină tot mai reduse. Stabilirea bulgarilor migratori în sudul Dunării au rupt complet orice legături cu lumea bizantină. Bizanțul va reveni în această zonă a bazinului dunărean abia către secolul X, când cetatea de la Hârșova a fost reconstruită și întărită. În secolul XIII, la Hârșova ajung chiar și negustorii genovezi. Iar spre sfârșitul sec. XIV, cetatea, împreună cu toată Dobrogea, s-a aflat sub sceptrul voievodului Mircea cel Bătrân. După viteazul domn muntean, Carsium a intrat sub puterea Imperiului Otoman, care o va stăpâni în următoarele patru secole. Din când în când, pe fondul unor conflicte militare, pe aici au trecut oștirile domnitorilor Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș și Mihai Viteazul. Distrusă și refăcută în mai multe rânduri, cetatea Hârșovei este prezentată și în cronicile otomane. Astfel, în 1651, Evlia Celebi scria că Hârşova avea 1600 case, geamii, grădini de zarzavat, și era apărată de o fortificaţie de 3000 paşi ce se ridica pe malurile Dunării. Ceva mai târziu, informațiile despre cetatea Hârșovei devin tot mai numeroase. Conții von Moltke de Langeron și von Saar au zugrăvit imaginea fortificaţiei şi au întocnit și planurile ei. Acest interes pentru cetate se explica prin faptul că în epoca războaielor dintre Rusia, Austria şi Imperiul Otoman, cetatea şi-a păstrat rolul de punte de legătură și „cap de pod“ între Dobrogea şi Muntenia. În urma războiului dintre anii 1826-1829, prin Tratatul de pace de la Adrianopol, Rusia a impus Înaltei Porti să-şi dărâme fortificaţiile de pa malul drept al Dunării. Aşa se face că maiestuoasa Cetate de la Hârşova, una din cele mai importante în acea zonă, a fost dinamitată și aruncată în aer. Lângă ea, a rămas oraşul medieval, dar și acesta a decăzut în mod constant, până foarte aproape de zilele noastre. Acum, tot ceea ce a mai rămas din trecuta glorie a cetății Hârșova sunt cele câteva ziduri de dimensiuni impresionante. Dar, dacă istoria va avea noroc, acestea vor fi reconstruite, pe bani europeni, de către specialiștii care și-au dedicat viața isoriei acestor locuri încărcate de multe, multe, milenii de istorie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.