Românii la Berlinală

Aş vrea să nu supăr pe nimeni prin afirmaţia preliminară: festivalurile de film nu sunt campionate de fotbal sau de tenis şi succesul / relevanţa unui film sau unui cineast nu se măsoară neapărat în premii. Am făcut această precizare la începutul corespondenţei dedicată prezenţei româneşti la Berlinala cu numărul 66 pentru că, indiferent de cum va arăta palmaresul din seara de 20 februarie, ar trebui să înţelegem că prezenţele româneşti nu au trecut neobservate ci, dimpotrivă, au fost remarcate şi bine comentate.

Ar trebui să nu uităm, în primul rând, că după ce românii au câştigat Ursul de Aur (în 2013) cu Poziţia copilului de Călin Peter Netzer şi Ursul de Argint în 2015 cu Aferim! de Radu Jude, ar fi fost greu de acceptat ipoteza unui nou premiu românesc major. Tocmai de aceea filmul Ilegitimde Adrian Sitaru a fost selectat nu în competiţia principală, ci în secţiunea Forum, cea mai interesantă din punct de vedere estetic, după cum susţine prestigioasa revistă “Cahiers du cinema”.

Alina Grigore și Robi Urs în „Ilegitim”

Alina Grigore, principala interpretă din „Ilegitim”

Noul film al lui Sitaru probează foarte convingător această afirmaţie, atât prin abordarea unei teme controversabile cum este incestul, cât şi prin estetica sa ce marchează o înnoire chiar în interiorul filmografiei autorului. Noutatea majoră vine chiar din modul cum se structurează materia narativă. Detonatorul conflictului este o masă în familie (o familie disfuncţională cu patru copii adulţi ) în care tatăl, medic de profesie, este brusc acuzat că, în anii comunismului, a respectat la literă legea care interzicea avorturile şi ar fi denunţat pacientele care încercau să scape de sarcină. Spirala violenţei acuzaţiilor deraiază în confruntare fizică şi prăpastia dintre generaţii se adînceşte prin plecarea capului familiei de acasă. Felul cum urmaşii (mai ales gemenii incestuoşi) vor fi siliţi de întâmplare să îşi reconsidere poziţia în legătură cu avortul este, cinematografic vorbind, foarte departe de melodramă. Filmul ocoleşte decis senzaţionalismul şi se concentrează asupra deciziilor etice, încercând să obţină spontaneitatea reacţiilor actorilor (dintre care unii sunt neprofesionişti) printr-o strategie a improvizaţiei devoalată de regizor la foarte interesantele dezbateri cu publicul care au urmat proiecţiilor. A fost foarte apreciată contribuţia actorilor (printre care se numără Adrian Titieni, Bogdan Albulescu şi Alina Grigore, prezentă pe generic şi în calitate de co-scenaristă), dar şi a operatorului Adrian Silişteanu, colaboratorul constant al lui Sitaru, care a oferit cinefililor explicaţii foarte competente în legătură cu deciziile tehnice luate pentru a servi estetica filmului. Supleţea camerei care se mişcă agil printre protagoniştii cuprinşi de febra conflictului ridică tensiunea dezbaterii morale care ocoleşte didacticismul şi tezismul. Mare specialist în descrierea crizelor de familie (cu antecedente precum Din dragoste, cu cele mai bune intenţii sau Domestic), Adrian Sitaru se dovedeşte un cineast cu suită în idei care încearcă să nu se cantoneze într-o formulă verificată şi să nu se repete, lucru apreciat de criticii străini prezenţi la Berlinală foarte interesaţi de cinemaul romînesc.

Romania joacă prin „Ilegitim” marea carte a incestului

Un nume respectat la Berlin este şi cel al Cosminei Stratan, distribuită în horror-ul cu alură de alegorie morală Shelley (coproducţie Danemarca-Suedia) de Ali Abassi. Ea interpretează foarte ataşant rolul unei românce angajate de o familie înstărită care trăieşte într-un loc izolat şi care acceptă, de dragul copilului propriu, pentru care vrea să cumpere un apartament la Bucureşti, să devină mamă purtătoare. Foarte bine cotată este şi valoarea Aneimaria Marinca, membră a juriului care a decis câştigătorii competiţiei Shooting Stars (tineri actori europeni pe care se pariază), aleasă să prezinte Gala câştigătorilor.

Cosmina Stratan a apărut în „Shalley”, în secțiunea Panorama

Nu se poate să nu remarcăm şi prezenţa, pe genericul unui film din competiţia principală, Soy nero de Riffi Pahn, a numelui lui Răzvan Rădulescu, în calitate de co-scenarist. Această dramă despre emigranţii mexicani ilegali în Statele Unite poartă, la nivelul dialogului – şi nu numai – marca de spontaneitate a celui care a contribuit serios la infuzia de firesc în Noul Cinema Românesc.

Nu se poate să nu amintesc, printre prezenţele româneşti, noul film al Ruxandrei Zenide, Miracolul din Tekir, prezentat în cadrul Berlinale Market. Premiat deja şi distribuit în Elveţia, filmul marchează linii de continuitate în filmografia regizoarei care a debutat cu Ryna, aducînd din nou pe ecran lumea rurală suspendată în timp dintr-un sat al Deltei şi alegând iarăşi, drept interpretă principală, pe Dorotheea Petre. Dacă în lungmetrajul de debut domina descrierea realistă, acum cineasta romîno-elveţiană extinde povestea despre o femeie cu ştiinţa practicilor de vindecare naturale în spaţiul parabolei. Foarte dedicată ideii de a amplifica prezenţa femeii şi a problematicii feminine în cinemaul românesc, Ruxandra Zenide este, alături de Anca Damian, un nume de cineastă pe care contăm la capitolul prestigiul filmului românesc. Vorbind despre cinemaul românesc feminin ar trebui să semnalez şi prezenţa posibilelor reprezentante ale viitorului său la Berlin, prin Roxana Stroe, selectată cu scurtmetrajul de absolvire a UNATC O noapte la Tokoriki, selectat în competiţia Generation, dedicată tinerilor.

„Miracolul din Tekir”

Secvență din „Miracolul din Tekir”, în regia Ruxandrei Zenide

Magie și putere. Tradiție și modernitate în „Miracolul din Tekir”

„Miracolul din Tekir” va fi lansat și la București

„O noapte în Tokoriki”

Romanii la Berlinală

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.