Cei care se joacă de-a ţara, oricare ar fi aceasta, şi nu sunt puţini, merită întregul dispreţ al cetăţenilor, indiferent de naţionalitatea lor. Slăbită de o corupţie împachetată în patriotism, şi de oameni politici care, mulţi dintre ei, nu ar trece un examen de dobândire a cetăţeniei, România fostă cândva “dodoloaţă” a ajuns o simplă vacă de muls de serii interminabile de politruci. Dacă de la mulţi oameni politici nu ne putem aştepta la o statură pe măsura proiectului de ţară atât de necesar, altora nu le putem cere chiar nimic. Exemplul celor din fruntea ţării abia dacă mai poate fi invocat de caricaturişti.
Tot mai nefericitul context european cere oameni tot mai responsabili în politica internă, e adevărat, de altă natură decât foştii securişti şi activişti, sau colaboratorii lor. Trambulina politică nu este decât o anexă a DNA-ului. Lipsa de transparenţă a dus la toxicitatea mediului decizional până la compromiterea instituţională de la orice nivel. Neîncrederea în instituţii şi abuzurile în zig-zag ale geneticii sistemului nu pot fi stopate strict prin discursuri sau emisiuni de televiziune. Fondurile europene nu pot fi asimilate de către o economie blocată şi de un buget nesusţinut de investiţii. Prin evaluarea rezultatelor, lucrurile pot fi mult simplificate. România a ajuns o ţară a patrioţilor de carton, ţintă perfectă a celor specializaţi în furtul prin falimentare. E vremea ca tribuna Parlamentului să se constituie într-un loc de unde renaşterea ţării să fie prob creionată. Frica electorală de clericii posesori de Mercedes ultimul tip nu poate aduce clarificări sociale şi nici o întărire a moralei. Fabricile de doctorate, cu tematici mai subţiri decât abecedarele, în cazul în care nu sunt plagiate, au ridicat pe baricadele bugetului de stat o întreagă clasă a parvenismului şi imposturii. Acumularea de bunuri, de funcţii şi stipendii a ajuns un sport naţional, realmente o mită a sistemului pentru saltimbancii săi. Toate acestea se întâmplă ca structură de rezistenţă a sistemului pe care l-a preluat la cheie noul preşedinte.
Faptul că lucrurile au nevoie de o schimbare radicală cere un set de norme legislativ-democratice. Ceea ce se întâmplă acum în România pare democraţie doar prin concentrarea puterii în sferele unor interese oculte. Întreaga societate românească este marginalizată, expusă unor riscuri foarte mari. În acest haos sunt greu de văzut şi de precizat căile reformei, probabil imposibile. România nu mai are nevoie de sfaturi, ci de integrare concretă, de parteneriat, şi nu de insubordonare pentru a fi o simplă sursă de materii prime sau piaţă de desfacere. Sentimentul naţional nu este împotriva cuiva, aşa cum au sedus liderii propagadei. Există suficiente resurse pentru imagistica reconsiderărilor majore, de nivelul multor ţări europene dezvoltate în plan material. Eliberarea din teroarea trecutului, în urma căreia omul politic va fi reprezentat doar de rezultatele sale – iar în numele acestora nu va putea deveni un mic mafiot – cum se întâmplă în prezent, ar putea pune societatea pe linia de plutire.
Relativizarea identităţii naţionale şi neasumarea trecutului istoric menţin în infantilism sfera politică. Viitorul românilor se poate deschide numai prin această osmoză a unei istorii comune. Ţara nu este o firmă de afaceri, criteriile sunt altele, ale progresului. Ele nu pot fi instigatorii, aşa cum se mai întâmplă, din păcate, şi nici propagandistice. Pe fondul ascensiunii dreptei extreme în Europa, după o eternă toleranţă a stângii totalitare, sentimentul naţional al apartenenţei poate salva spiritul comunitar. Europa naţiunilor se poate prăbuşi sub presiunile unor elemente de care România nu este străină. Istoria este în schimbare.
Preşedintele românilor care şi-a permis să pună în discuţie onorarea acţiunilor pentru Sărbătoarea naţională riscă să nu mai fie luat în serios nu doar de naţionalişti, ci şi de “cetăţenii lumii”. Sacralitatea statului român nu poate fi subiectul de joacă decât al unora lipsiţi de orice sens al apartenenţei la drepturi şi obligaţii. Politicianul care nu respectă propriul popor, respectiv sărbătorile sale esenţiale, nu se poate bucura de respectul altora, din orice punct al planetei, pentru că nu îl merită.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.