Ne întrebăm retoric ce putem face pentru animalele pe care le vedem pe stradă? De obicei trecem pe lângă ele şi nu întreprindem nimic, cel mult ne văităm cuiva de ceea ce am vazut, dar atat. Putem face ceva, fiecare din noi, important e să şi vrem.
Săptămâna trecută mă sună o prietenă de la Giurgiu cu disperare că a găsit un măgăruş abandonat şi nu ştie ce să facă cu el.
Oamenii sunt răi şi inconştienţi. După ce s-au folosit de măgăruş pentru a le căra greutăţile până la epuizare, după ce l-au ţinut nemâncat, ba chiar l-au înfometat cu bună ştiinţă, l-au lăsat cu răni pe spate şi la copite până când bietul de el nu a mai putut merge şi… l-au aruncat în stradă. Şi totuşi prin venele acestui animal curge sânge, ochii lui sunt veşnic înlăcrimaţi de atâta muncă, supunere şi nedreptate, din loialitate tace şi duce greul muncii oamenilor şi nu are parte de puţină apreciere, e aruncat în stradă ca un gunoi chiar dacă respiră şi sufletul lui încă speră.
Slavă cerului că mai există şi oameni de bine. Fundaţia „Save The Dogs and Other Animals” din Cernavodă are şi un adăpost de măgari, unde l-au primit pe Pippo cu braţele deschise. Prietena din Giurgiu a reuşit să găsească o curte cu oameni primitori care au ţinut măgăruşul o noapte şi-o zi, timp în care Fundaţia s-a organizat şi a trimis o maşină de transport, l-au luat din Giurgiu şi l-au transportat la Cernavodă, unde mai întâi a avut parte de o masă copioasă şi apoi a fost controlat în amănunt de către medicul adăpostului. A intrat deja în tratament pentru copite şi rănile de pe spate şi în regim alimentar bogat pentru că era subnutrit. De câteva zile bietului măgar nu-i vine să creadă că poate să se odihnească, să mănânce în voie, să se plimbe, că poate să fie spălat şi ţesălat o dată pe zi, că poate să bea apă în voie, că nu trebuie să trudească până la epuizare pentru oameni şi că poate să alerge împreună cu alţi măgăruşi. Această Fundaţie se zbate să facă mult bine animalelor din Cernavodă şi nu numai, dar din păcate întâmpină greutăţi şi opresiuni din partea autorităţilor din România pentru că au „îndrăzneala bunului simţ” să cureţe străzile prin sterilizarea câinilor şi a pisicilor, să ia câinii agresivi în adăpost ca să nu mai reprezinte un pericol sau să adune de pe stradă cai şi măgari lăsaţi în voia Domnului după ani de muncă grea. De ce oare nu suntem în stare să apreciem eforturile pe care aceştia le fac pentru ca noi, oamenii, să trăim mai curat? De ce le pune lumea beţe în roate? Pentru că fac lucrurile civilizat, iar în România interesul politicienilor şi a multor alţi oameni de rând este să se menţină haosul şi dezordinea ca să se poată fura fonduri din toate părţile.
Pot spune că măgăruşul acesta, Pippo, a ajuns în rai, dar câţi măgari şi cai au parte de o soartă şi mai rea? Câţi nu sunt loviţi brutal, omorâţi în stradă, încărcaţi cu greutăţi peste măsură după ce nu au mâncat nimic zile întregi, hăituiţi şi biciuiţi de cei care au pretenţia că sunt fiinţe raţionale şi care se numesc oameni?
Acelaşi lucru se întâmpla cu toate animalele de lângă noi pentru ca noi, românii, nu ştim să apreciem ce ne-a fost dat.
Am să dau o temă celor care au cutezanţa să ia atitudine. Toţi avem un loc „la ţară” unde mergem pe la rude sau prieteni. Acolo animalele au parte de două feluri de tratament, ori din cel ignorant în care câinele sau calul primeşte o masă pe zi, în rest fie e legat în lanţ în soare, fie e pus la munci grele, sau cel în care oamenii au grijă de animalele din gospodărie şi acestea primesc şi mâncare, şi apă, şi adăpost, şi libertate, şi muncă pe măsura posibilităţilor.
Tema pentru cei cu iniţiativă este să meargă în curtea de la ţară şi să vadă cum trăieşte câinele din lanţ, sau pisica, sau calul, sau vaca, sau măgarul, în ce condiţii. Dacă sunt din cele bune, a avut noroc; dacă nu, luaţi atitudine, convingeţi proprietarii să facă padoc câinelui să se poata plimba liber în bucăţica lui de curte, să-i facă coteţ, la umbră, să-i dea apă, mâncare, să-l deparaziteze, să-l vaccineze şi mai ales să-l sterilizeze, ca să nu-i facă pui în curte dacă e căţea, sau să nu fugă de acasă în perioada de rut dacă e câine. Convingeţi proprietarul să înhame calul sau măgarul doar la greutatea pe care o poate duce, să nu-l lase în soare fără apă, sau în frig fără o pătură pe el, să-i dea de mâncare la timp, să-i facă adăpost călduros şi mai ales să nu-l bată când acesta, de bătrâneţe sau epuizare, nu mai poate căra.
Promovând comportamentul civilizat faţă de animale, cu sfatul înţelept şi vorba bună, uşor uşor, vor înţelege cu toţii cum e normal să trăim în armonie. Când suntem mulţi, lucrurile se rezolvă mai repede. Dacă nu… cu o floare nu se face primăvară. Atitudinea faţă de animale trădează comportamentul nostru faţă de oameni.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.