România este un sat fără câini. Cei care ar trebui să ducă România într-o direcţie – politicienii – nu contează în ochii populaţiei. E suficient să citeşti în sondaje cota de încredere în partide, guvern, primării, parlament, guvern, preşedinţie. Dar şi cota liderilor lor. Nici Iohannis, nici Dragnea, nici Blaga, nici Gorghiu, şefii celor două mari partide, nici Cioloş, şeful guvernului, nu se bucură de autoritatea necesară. În sondaje stau jos la ce este esenţial – încredere. Din această cauză România nu e doar un sat fără câini, dar şi o barcă rămasă fără cârmă, în derivă. E un moment periculos acest 2016. Iohannis ar fi trebuit să fie reazemul societăţii româneşti în aceşti ani, dar el a dezamăgit prin lipsa lui de anvergură în primul rând.
Situaţia aceasta – de penurie a unor politicieni de calitate – e un efect parţial al DNA, care a introdus în spaţiul public o neîncredere severă în politicieni. Dar cauza adevărată a fenomenului este în partide. Timp de 26 de ani, ele au operat constant în politica lor de cadre nu pe criteriul valorii, ci printr-o constantă contraselecţie, evitând valorile, oameni cu viziune, cu talent, comunicatori, oamenii serioşi, hotărâţi să se dedice binelui public etc. Au cultivat indivizi sterşi, nepregătiţi, rubedenii, corupţi, inşi dispuşi la orice tranzacţie pentru a primi o funcţie, fără competenţe profesionale etc. Odată ajunşi sus, cei selecţionaţi tocmai pentru nonvaloare şi pentru oportunism îşi arată măsura. Nu se ridică mai niciodată la standardele necesare unui post de anvergura. Nu au nici viziune, nici pregătire, nu s-au promvat pe merit. Duc ţara de râpă.
Submediocrii şi mediocrii ajunşi parlamentari, miniştri, şefi de filiale, şefi de CJ, primari fac ravagii în lumea românească de azi prin incompetenţa, corupţia şi lipsa de răspundere. Foarte greu dai printre politicieni de un om de caracter, educat, serios, responsabil. În schimb găseşti parveniţi, mitomani, grobieni, poltroni câţi vrei. Dacă te uiţi la parcursul carierei şi afli cum a răzbit cutare, observi meritele lui inexistente, înţelegi despre ce este vorba. Clientelism, corupţie etc. Cei pe care îi vedem cocoţaţi în funcţii normal că nu au ce să ne spună. Nu au nici cultura obligatorie, adesea nici măcar cei 7 ani de acasă, nici caracter. De ce caracter!? Pentru că te obligă în spaţiul public să-ţi ţii promisiunile. Or, minciuna generalizată face parte acum din peisajal curent. Spaţiul nostru public este invadat de multă vreme de minciună.
Asta pentru că protagoniştii vieţii noastre politice au fost selecţionaţi aşa cum am notat mai sus. Ca efect, cu un nivel precar, ei nu îşi pot depăşi condiţia. Ţara are nevoie azi mai mult ca oricând de lideri de anvergură, capabili să dea o direcţie, lideri cu viziune, dar nu îi are, e cert. Ei nu pot apărea din neant. Mă gândesc totuşi că poate generaţia următoare va fi mai norocoasă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.