Imaginați-vă că în loc de Barack Obama, Francois Hollande, David Cameron și Matteo Renzi, în 2017 la întrunirile celor mai dezvoltate națiuni ale lumii se vor întâlni următorii lideri ai SUA, Franței, Marii Britanii și Italiei: Donald Trump, Marine Le Pen, Boris Johnson și comicul Beppe Grillo, scrie Reuters.
Tocmai ați citit un mesaj pe Twitter postat de Martin Selmayr în luna mai 2016, sub titlul de ”scenariul de groază”. Selmayr este șeful de cabinet al președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
De ce le-a fost frică birocratului european, șefului său direct, liderilor celorlalte instituții europene și ai țărilor membre nu au scăpat.
”Scenariul groazei” a început să se împlinească din luna iunie 2016, după ce britanicii au votat pentru Brexit, un vot neanticipat de nicio mare companie de sondare a opiniei publice și de niciun mare politolog. Iar pe 9 noiembrie Europa asista la alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA.
Un calendar politic ”de groază”
”Dispariția tabuurilor, extinderea conflictului politic, agresivitatea pe care am văzut-o la campania lui Trump se pot extinde ca arie de cuprindere și pot deveni fenomene reale chiar și în cultura noastră politică”, spune Daniela Schwarzer, de la German Council on Foreign Relations, citată de Reuters. Este un discurs care se ferește de termenul ”vot democratic”, așa cum a fost cel din Statele Unite, iar aceasta înseamnă că elitele de la German Council on Foreign Relations se tem de propriii concetățeni.
Scenariile Brexit și Donald Trump deja împlinite arată limpede că elitele europene nu mai pot trece cu vederea asemenea posibilități, oricât de conspiraționiste ar părea.
Calendarul marilor evenimente politice din Europa poate transforma UE într-un adevărat butoi cu pulbere nu mai târziu de luna decembrie a acestui an. Tot ceea ce înainte părea imposibil acum pare tot mai aproape să se împlinească: în 2017 vor merge la urne alegătorii din Olanda, Franța, Germania. Nu este exclus ca în Marea Britanie și Italia să avem de-a face cu alegeri anticipate.
Să le luăm pe rând.
Primul șoc european va veni pe 4 decembrie, dată la care în Italia se organizează un referendum constituțional crucial pentru premierul Matteo Renzi, iar în Austria va avea loc repetarea turului doi al prezidențialelor.
Va avea Austria primul președinte de extremă din Europa postbelică?
În Austria, sondajele indică o victorie la limită a lui Norbert Hofer, membru al Partidului Libertății, de extremă dreapta. Ar fi primul președinte de extremă dreapta ales în Europa prin vot liber în perioada postbelică. Hofer a pierdut alegerile în fața unui contracandidat de paie, fără experiență politică, un independent susținut de ecologiști, însă a contestat rezultatul iar Curtea Constituțională i-a dat dreptate – s-au constatat nereguli în unele secții de vot și la votul prin corespondență. Repetarea alegerilor ar fi trebuit să fie pe 2 octombrie (data referendumului din Ungaria pentru respingerea cotelor obligatorii de imigranți – un alt moment care fi putut zgudui serios UE), însă ministrul de Interne al guvernului de mare coaliție (social-democrați și conservatori) a amânat alegerile din cauza unor probleme cu… plicurile pentru vot. Ultimul sondaj indică un avans de 2% în favoarea lui Hofer.
”Scenariul groazei” în Italia
Tot pe 4 decembrie, în Italia va avea loc un referendum constituțional pentru reducerea prerogativelor Senatului, astfel încât guvernele italiene să fie mai stabile. Este un referendum de care premierul democrat (de centru-stânga) Matteo Renzi și-a legat ascensiunea, iar o înfrângere va duce, probabil, la demisia sa. Cum în dreapta spectrului politic italian este degringoladă după retragerea liderului tradițional Silvio Berlusconi, comicul Beppe Grillo (care pornind de la un blog umoristic a fondat partidul ”Mişcarea de 5 stele”, deja o forță parlamentară importantă și formațiunea care a dat primarul Romei) are o șansă deloc de neglijat de a ajunge la putere. De ce? Pentru că acum, după victoria Brexitului și a lui Donald Trump, campaniile electorale se desfășoară altfel, dincolo de modelele tradiționale cu care erau acomodați liderii ce stăteau departe de propriul electorat.
”O întreagă epocă dispare în flăcări. Adevărații demagogi sunt în presă, intelectualii care sunt ancorați într-o lume care nu mai există”, spune Beppe Grillo.
Olanda: politica nu va mai fi niciodată la fel
”Calendarul groazei” merge mai departe și pe 15 martie 2017 ne intersectăm cu alegerile parlamentare din Olanda și cu liderul naționalist Geert Wilders. ”Vă spun: politica nu va mai fi niciodată la fel”, a declarat Wilders presei olandeze după victoria lui Donald Trump. El crede că alegătorii din Europa se vor ridica și ei împotriva sistemului. ”În ciuda opoziției sistemului și a presei, Trump a obținut o victorie de răsunet. Oamenii vor să fie patrioți și nu e nimic rău în asta”, a spus liderul Partidului Libertății din Olanda. Wilders a vorbit despre venirea unei ”primăveri patriotice în Europa”. ”Cred că oamenii din America și Europa se simt insultați de toți politicienii care nu iau seama la problemele reale”, a mai spus Wilders.
Sistemul olandez tremură, pentru că Partidul lui Wilders ese cotat cu 27% în ultimele sondaje, la egalitate cu Partidul Popular pentru Libertate și Democraţie (conservator), al actualului premier Mark Rutte. Iar forța naționaliștilor s-a văzut la referendumul pentru acceptarea asocierii Ucrainei la UE – în aprilie olandezii au respins asocierea Ucrainei la UE. Ca la toate manifestările puternice ale partidelor antisistem, s-a vorbit despre un caz școală a influenței ruse asupra statelor europene.
”Astăzi Statele Unite, mâine Franța”
În aprilie-mai 2017 vom avea de-a face cu alegerile prezidențiale din Franța, unde s-ar putea manifesta marele ”șoc Le Pen”. Sistemul semiprezidențial din Franța ar face ca o victorie a Marinei Le Pen, lidera Frontului Național, de extremă dreapta, să fie cu adevărat o schimbare majoră pentru UE. ”Astăzi Statele Unite, mâine Franța”, a spus Marine Le Pen după alegerea lui Donald Trump. Însă majoritatea sondajelor o dau perdantă pe Marine Le Pen în runda finala. Va fi politicianul cu cele mai multe voturi în primul tur, însă nu și în cel de al doilea, scrie Associated Press. Desigur, este extrem de important cum vor coopera rivalii socialiști și gaulliști pentru a o împiedica pe Le Pen – se pare că în acest moment șansa cea mai bună de a o înfrânge îi aparține lui Alain Juppe. Or, aceasta ar însemna ca însetatul de putere Nicolas Sarkozy să piardă nominalizarea ”Republicanilor” pentru prezidențiale.
În iunie 2017 urmează alegerile generale din Franța, însă aici sistemul majoritar în două tururi va mai reduce ceva din ”scenariul groazei”, întrucât el nu aduce în Parlament partidele care obțin doar un vot popular mare, permițând coalizarea partidelor rivale în cel de al doilea tur.
Zile negre pentru Angela Merkel
Presărate printre alegerile din Franța avem alegerile din mai multe landuri germane, care vor culmina în octombrie 2017 cu alegerile generale din Germania. Ultimii ani au adus în Germania un fenomen de neconceput într-o țară cu o istorie întunecată de perioada nazistă – partidele extremiste sunt în ascensiune. Alternativa pentru Germania, partid creat în urmă cu trei ani, a devenit o forță la nivel național, învingându-i pe creștin-democrații Angelei Merkel în câteva alegeri regionale, mizând pe o campanie anti-imigrație.
Angela Merkel este așteptată să anunțe până la finalul acestui an dacă va candida pentru un al patrulea mandat de cancelar. Dacă o va face, sondajele din acest moment arată că va câștiga. Însă va fi un mandat mult mai dificil, cu Alternativa pentru Germania și Die Linke punând presiune sporită pe guvernul federal, în timp ce aliații tradiționali – Uniunea Creștin Socială din Bavaria – s-au îndepărtat deja de Merkel.
Anticipatele din Marea Britanie, tot mai aproape
La datele deja bătute în cuie de mai sus se pot adăuga posibilele alegeri anticipate din Marea Britanie. După ce Înalta Curte de la Londra a stabilit că Brexitul trebuie să fie votat și de Parlament, nu doar de cetățeni (la referendumul din iunie 2016), guvernul a făcut apel la Curtea Supremă. În cazul în care va pierde, anticipatele vor bate la uşă. Majoritatea parlamentarilor sunt împotriva Brexitului, însă a vota împotriva voinței populare exprimate la referendum ar fi un lucru cu totul neobișnuit în Marea Britanie. Electoratul din multe circumscripții, inclusiv cele dominate de laburiști, a votat pentru Brexit. În aceste condiții, dacă premierul Theresa May doreşte să forţeze mâna deputaților anti-Brexit pentru a vota pentru ieșirea din UE nu trebuie decât să agite spectrul alegerilor anticipate sau chiar să anunțe alegeri anticipate, în fapt o reluare a referendumului din iunie.
Chiar în ziua victoriei lui Donald Trump, presa anunța că membrii Guvernului britanic pregătesc alegeri parlamentare anticipate după demisia parlamentarului conservator Stephen Philips ca protest faţă de gestionarea procesului de ieşire din Uniunea Europeană. UKIP, partidul nationalist pro-Brexit, este cotat în acest moment în sondaje ca al treilea partid din Marea Britanie. La ultimele alegeri, în 2015, UKIP nu a obţinut decât un singur mandat în Camera Comunelor.
Referendum pentru independență în Catalonia
Apoi, în septembrie 2017, naționaliștii catalani au anunțat organizarea unui referendum pentru independență. O tentativă a avut loc în noiembrie 2014, însă Curtea Constituțională a declarat nul referendumul, iar liderii independentiști au fost urmăriți penal. În cele din urmă, consultarea a avut loc sub titulatura de ”proces de participare” pentru autodeterminare. Peste 80% dintre alegători au fost ”pentru”.
În urmă cu o lună, Parlamentul din Catalonia a votat în favoarea organizării unui referendum privind independenţa până cel târziu în septembrie 2017, pe fondul tensiunilor crescânde cu administraţia centrală a Spaniei, care pune la îndoială legalitatea separării regiunii.
Partidele tradiționale, dezorientate de ascensiunea forțelor antisistem
Nu în cele din urmă, saga politică spaniolă din cursul anului 2016 ne arată cât de grea ar fi cooperarea dintre partidele tradiționale pentru a ține departe de putere sau de influența asupra puterii partidele anti-sistem. Spania a fost marcată de instabilitate politică vreme de zece luni, după alegerile din decembrie 2015, tocmai pentru că socialiștii și popularii nu au căzut de acord pentru formarea unui guvern de coaliție, iar aceasta pentru că rezulatele alegerilor au fost profund influențate de ascensiunea formațiunilor Podemos (extrema stângă) și Ciudadaons (partid de centru). La fel au stat lucrurile și după anticipatele din luna iunie 2016, însă în cele din urmă premierul Mariano Rajoy a obținut, pe 29 octombrie, mandatul pentru o dificilă guvernare minoritară, cu spectrul anticipatelor planând asupra sa. În acest moment, guvernul Rajoy este incapabil să ajungă la un acord pentru bugetul pentru 2017.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.