Presa ne anunță că multe cadre didactice aflate la vârsta cuvenită s-au hotărât să se pensioneze din pricina ”modului în care școala a fost dată peste cap” odată cu ”apariția pandemiei”. „Menirea mea nu este să fac pe jandarmul în școală”, declara un învățător cu vechime de 46 de ani la catedră care nu e prea încântat nici de alternativa online/blended learning pusă pe roate de MEC: ” „Se încearcă online, dar nu sunt condiții, mai ales în mediul rural, ba nu e semnal, ba e pană de curent, plus că se încearcă improvizații, nu sunt softuri educaționale, nu sunt lecții, online ăsta e un fiasco.”
Este prima dată în ultimele trei decenii, de când a început reforma continuă a școlii românești, când se vorbește explicit despre faptul că există probleme structurale care fac imposibil procesul educațional. Lucrul e cu atât mai remarcabil cu cât, în aproape trei decenii de reforme structurale și sistemice, toate piedicile structurale și sistemice puse de reformă procesului educațional au fost tratate la capitolul: ”merge și așa”, ”așa e acum”, ”trebuie să ne adaptăm”. Reforma învățământului a constat în pervertirea scopului învățământului, aiurirea planurilor-cadru, schimonosirea programelor, poluarea cu manuale alternative, modificarea mijloacelor de evaluare și promovare și înlocuirea metodelor clasice de predare. A fost un uriaș atac asupra școlii românești. Răspunsul la această agresiune sistematică și sistemică a fost, de aproape trei decenii, unul individual, sporadic: ”să știți că mai există și profesori care își fac datoria la clasă”, ”să știți că noua programă e proastă, dar eu lucrez după cea veche” și altele de acest fel.
Ce se întâmplă acum cu haosul din școala românească e rezultatul lipsei de replică sistematică și sistemică la un proces de demolare sistematic și sistemic care durează de aproape treizeci de ani. Și nu s-a dat o replică de acest fel pentru că, dincolo de încleierea cu fonduri venite de la diferite organisme internaționale, dincolo de cotidienele lașități sau de excepționalele ticăloșii care au alimentat reforma sau au prezidat asupra orientării ei, prea puțini au înțeles modelul ei. Desenul din covor a fost unul obscur, greu de priceput. Dar tocmai această țesătură face acum imposibilă funcționarea școlii la vreme de criză Covid. S-a rupt filmul. Nu mai ”merge și așa”. De ce?
Pentru că reforma școlii românești s-a făcut în numele descentralizării ei, al transformării școlii în piață: în piața în care elevi, părinți, profesori, edituri, ONG-uri, experți, presă și MEC negociază continuu programe, manuale, note, medii, activități școlare sau extra-școlare, ideologii. Acestea, după cum arăt în cartea Deșcolarizarea României: scopurile, arhitecții și cârtițele reformei învățământului românesc (2020) pe bază de documente oficiale, au fost clar obiectivele și prețioasele indicații trasate de sus, de la organismele internaționale care au gândit și coordonat punerea în aplicare a reformelor structurale și sistemice ale școlii românești.
Școala a devenit o piață, o tranzacție cotidiană. Ce manuale folosim: cel de la editura X sau cel de la editura Y? Ce autor folosim ca să transmitem elevului conținutul X? Ce auxiliare folosim? Totul e vag și negociabil pentru că școala a fost transformată în piață.
Or, piețele, după cum bine știm, au nevoie de stabilitate. Cea mai mică furtună politică din Albania sau tornadă din Haiti afectează bursa de la New York. Piața are nevoie de stabilitate pentru a-și desfășura cursul ei normal. Instabilitatea de orice fel, politică, militară, climaterică, o dă peste cap.
Cu alte cuvinte, școala-piață pe care ne-a dat-o reforma nu are cum funcționa la vreme de criză. De aceea, devine un ghiveci de arbitrariu cu despotism, după cum foarte bine vedem zilele acestea, cu întreaga combinație de haos penitenciar, de sistem anarho-tiranic care a devenit școala: cu măsurile aberante sau amatoristice ale autorităților, guvernamentale sau școlare, impuse cu anasâna. Iată, avem acum ore de sport făcute online de acasă. Obligatoriu. În loc să iasă copiii să bată mingea în fața blocului în aceste zile de toamnă frumoasă, ei sunt ținuți să facă sportul online de acasă, la ora cinci după-amiaza. Avem ore transmise online cu camere care pâlpâie ca televizoarele cu lămpi ale anilor ʼ60, de nu înțelege copilul nimic și cei cu diverse boli psihice pot chiar suferi crize din cauza efectului stroboscopic. Poți avea calculator oricât de performant acasă, camera de filmat a școlii transmite la rezoluția de 480, așa că elevul stă două săptămâni câte 6-7 ore pe zi sforțându-se să citească niște forme abia întrezărite pe o tablă, care eventual mai e și albă (deși profesioniștii prezentărilor știu că la distanță și pe ecran se vede mai bine scrisul alb pe fond negru decât cel negru pe fond alb, dar ce să-i faci, tablele negre erau “învechite” și s-a retras la pensie și ele). Câți elevi vor rămâne pentru tot restul vieții cu probleme de vedere din cauza acestor soluții amatoristice și neverificate în practică?
În locul acestui haos, cât de ușor s-ar fi putut face trecerea prin perioada de criză dacă aveam un sistem de învățământ clasic: cu manuale unice și programe clare și transparente. Cu acest tip de învățământ, România a trecut prin două războaie mondiale fără să sufere prea mult din punct de vedere școlar. Școala online pe vreme de criză ar fi fost mult mai ușoară dacă părinții ar ști că elevii fac săptămâna asta lecțiile 1-4, de aici până aici, pe bază de acești autori (X,Y, Z) și în acest ritm. Elevii s-ar putea consulta între ei pentru că toți ar avea aceleași puncte de referință, chiar dacă învață în clase sau chiar școli diferite. Solidaritatea nu ar fi doar o vorbă goală, ci s-ar sprijini pe deprinderi de învățare. Profesorii și părinții ar putea să se coordoneze întru menținerea unui anume ritm de învățare.
La vreme de criză se vede de fapt cât de opac este acest sistem, al școlii reformate, al școlii-piață, în care totul se negociază pe parcurs. Rămași acasă, elevii rămân în întuneric. Nu știu după ce se pot ghida, pentru că programele sunt obscure, planurile-cadru, în continuă schimbare, instrumentele, defecte, iar manualele sunt multe și absolut inutile, după cum declara doamna Anisie.
În lipsa ordinii, rămânem cu haosul și despotismul. De care unii se feresc demisionând. Să fie sănătoși. Dar ar fi mai bine să înțelegem ce ni se întâmplă pentru a începe chiar de azi restaurarea învățământului românesc pe liniile lui clasice, care aduc mult folos și la vreme de pace, și la vreme de război.
De ce nu vorbiti despre cum a ridicat ieri dsp – „departamentul securisto-politic” tinerii de la scoala cu forta, fara sa anunte parintii, ionvocand „febra” 37 C? Ne-au transformat intr-o turma de bolnavi – experiment. Apropos, anul trecut am sunat medicul de familie pentru ca tata avea 38 de grade si banuiam ca are infectie urinara. Stiti ce mi-a raspuns? TEMPERATURA DE 38 DE GRADE NU ESTE CONSIDERATA FEBRA ! DISCUTAM DE LA 39 IN SUS !! DE CAND A DEVENIT TEMPERATURA CORPORALA DE PANA LA 38 GRADE BOALA ?? ROMANIA TREZESTE-TE!! COPIII SUNT ARESTATI DIN ASA-ZISELE SCOLI! IN DOUA LUNI NI SE PREGATESC DRONELE DE SUPRAVEGHERE IN MASA IN CASELE NOPASTRE ! DE ASTA VORBESTE ARAHAT DE „TRASEELE” CASEI IN CARE COPIII SA NU SE INTERSECTEZE CU ALTI MEMBRI AI FAMILIEI. DRONE PENTRU NOI! CA SMECHERII TARII SUNT PROTEJATI DE ALL-SEE-EYE!
Din generatia celor aflati in plina putere creatoare, dl Mircea Platon mi-a inspirat deseori o incredere aparte. Modul dumnealui de gandire, logica sa eseistica, stilul discursiv, indica si un om cu caracter integru, cu constiinta responsabilitatii. Privitor la reformele si anti-reformele sistemului educational la care ne-au obligat aparatnicii de partid si de stat sa fim martori, asa remarca doua aspecte.1 Ministrii & expertii fondurilor, Ong-istii( sorosistii), clanurile din inspectoratele scolare, sindicalistii au lucrat asiduu dupa directive si programe luate din import, au folosit schema ” nu conteaza ce reformam, conteaza sa fim si noi cineva”, au adoptat fortat ” forme fara fond” si formula ” e timpul sa demitizam”…2 Parintii, educatorii din familie au privit si au acceptat tacit – mentalitate docila, tocita de 5 decenii sub teroarea dictaturii comunistilor – programe, manuale, continuturi de invatamant aiuristice, jignitoare, antinationale, care frizeaza si bunul simt si principiile unei educatii constiente, responsabile. Parintii au fost preocupati mai mult cu lupta de clasa in noua economie capitalistasalbatica ce promitea imbogatire si ascensiune sociala rapida; marea lor majoritate au fost indiferenti la modul cum sunt ” modelati” copiii lor in scoli, la modul in care acei copii isi petrec timpul, la actiunile care lasa urme in creier, in memorie, in cultura tanarului! Libertatea oferita „la reducere” de agentii pietei si de agentii destramarii socio-culturale a Romaniei a fost un cadou otravit pentru viata societatii noastre, dupa cum traim azi a fst o pregatire a restrangerii si a periclitarii LIBERTATILOR noastre! Cand vor deveni „adulti” acestor copii malformati educational, digitalizati pana la refuz, le va pasa foarte putin si de parinti, si de libertate si de propria Tara …
Căutând să văd cam ce fumează acest domn cu nume de filosof antic am găsit asta: https://www.cotidianul.ro/de-ce-voi-vota-cu-iohannis/. Nu cred totuși că-i voi cumpăra cartea menționată în articolul de azi.
https://www.ideeaeuropeana.ro/carti/publicistica-eseuri/descolarizarea-romaniei-scopurile-cartitele-si-arhitectii-reformei-invatamantului-romanesc/?fbclid=IwAR1pE-V65adHDfdkeM26gjeP6dV3BhgqliTAOcbOSYUJeRX-BWx9CdIyZGY
„Cartea domnului Mircea Platon este o analiză și o descriere, totodată, a mecanismului „reformei permanente” din învățământul românesc. „Reforma permanentă” este, ca și „revoluția permanentă”, o moștenire a comunismului progresist preluată ad litteram de noii progresiști globali și globaliști care au preluat frâiele societăților noastre. Deșcolarizarea, dezindustrializarea, deculturalizarea, decreștinarea României sunt fenomene care conduc la dezvoltarea și stabilizarea statutului de colonie nesemnificativă, producătoare de forță de muncă europeană, pe care îl are la ora actuală România.
O lectură necesară.” / Mihai Gheorghiu
#Adrian – Ati preluat citatul ca sa aratati ca lucrarea si prezentarea ei are vicii de fond sau pentru ca vi s-a parut elocventa aprecierea? De fapt problema este alta. Cartea este ori o analiza, ori o descriere. Ca cele doua nu se pupa si nu se pot pupa una cu alta. Nu poti avea o analiza descriptiva, dupa cum nu poti avea o descriere analitica. Daca le ai atunci te confrunti cu un ghiveci, dar si ala risca sa fie lipsit de gust.
@ Preda Buzescu- fumează ce au fumat toti” marii” intelectuali. Iarba cu miros de slugă, gust de rahat si filtru din dosuri securiste antinaționale. Ciudat e ca toti o fac din pozitia de patrupede filosofice.
Ps. Cand esti un intelectual autentic trebuie să ai capacutatea de a vedea chipul real al omului dupa prima lectura. Restul e filosofie de doi bani menită să argumenteze eșecul intelectual sau sa autoamageasca.
#marius – Dur spus, dar corect. Asa-i!
Preda Buzescu, vai draga cat de categoric si intransigent esti! Este anul 2014 cand era ori Ponta ori KWI. La vremea respectiva, orice om de bun simt, fusese socat de aerele lui Ponta cu stadioane pline la aniversare… In comparatie cu stilul de mincinos si fanfaron al lui Ponta, KWI se prezenta ca un om echilibrat. Oricum, chiar tu ai dat linkul ceea ce apreciez. Sunt total de acord cu ce sustine M. Platon in ceea ce priveste scoala, o problema esentiala pentru societate care ar trebui sa-i uneasca pe romani.
„Peste o treime dintre copiii din România trăiesc sub pragul sărăciei și 150.000 adorm flămânzi, arată datele unui raport al Organizației Salvați Copiii, împreună cu Avocatul Poporului. România înregistrează și cea mai mare rată a mortalității în rândul copiilor, scrie Mediafax citând raportul.” Noiembrie 2019 Situatia s-a inrautatit intre timp. Daca niciun profesor, vorbesc de KWI nu cunoaste si nu este interesat de problema elevilor atunci, cine? In conditiile de pandemie, societatea se atomizeaza, fiecare pentru el, scapa cine poate. Copiii au devenit actori intr-un fenomen de bullying extins. Incotro se indreapta societatea?
@Omul care trece:iar ne plictisesti?
#Jardan – Daca te plictisesc ai si alte optiuni de lectura. Oricum, esti un interlocutor nevalabil, iar plictisul tau suficient si sfertodoct, care nu inseamna nimic pentru nimeni, ma plictiseste este masura. Deci, drum bun si cale batuta! Si nu ma mai deranja fara sa bati mai intai la usa.
@Omul care trece:iar ne plictisesti?Platon e bun pe langa casa omului,se ia de Neamtu,se ia de Tismaneanu,se ia de kktul ala de MR ungureanul,Fiul Iepei,e bun Platon de Planton..
Este vorba de scoala, de viitor. Daca macar aceasta tema ar reusi sa coaguleze mase de oameni in jurul ei, ar misca ceva in Romania. Ce se vede din putinele comentarii. Fiecare cu ambitiile lui, politice, sociale… Un nivel de empatie extrem de jos. Ura, obtuzitatea, egoismul… plus o lipsa de interes pentru subiectul scoala – copii elocvent pentru societatea actuala. Nimic nu razbate prin stratul gros al indolentei.
Educatia este cel mai important factor pentru sanatatea mentala si fizica a unui om; si cel mai important factor pentru sanatatea culturii unei societati. Educatia buna, in spiritul valorilor autentice,in spiritul valorilor nationale, ne poate face liberi de numeroase constrangeri.Un om bine educat, de parinti si de scoala, are capacitatea sa fie critic fata de sine si fata de ceilalti…In RO suntem obligati de agentii de influenta medico-politici sa trăim într-o lume distopică, în care non-educatii si retelele de parveniti social dirijeaza o populație inconștientă,apatica, tranchilizata de consumism, ce pare ca și-a abandonat viața în mâinile unor nulități politice. În această conjunctura politica si culturala nefasta, copiii sunt victime inocente ale ignorantei și lașității propriilor părinți. Dacă părinții ar înțelege cu adevărat consecințele asupra sănătății fizice și psihice a propriilor copii, daca ar face front comun in fata pretentiilor parapsihologice ale ” agentilor Puterii „, ar minimiza daunele si efectele secundare ale acestui experiment social.
Realitatea , însă, arata ca mulți „părinți” sunt convinși usor de propaganda intensa din massmedia că doar așa cum le spun „comunicatorii strategici”, rafilienii si arafatii, vor scăpa copiii lor sanatosi și că „pagubele colaterale” sunt acceptabile, ca pot sa faca scoala si educatie online pana cand o zice Guwernu „ajunge!”…Dar inca nu e pregatit vaccinul pentru massele dresate…
Soluția nu este în nici un caz întoarcerea la modele interbelice sau comuniste, cu învățământ centralizat și procustian. Soluția ar fi o viziune armonioasă a educației, sprijinită pe câțiva stâlpi principiali firești și naturali – scuzați redundanța – (echilibru între domeniile de învățare, interdisciplinaritate, învățare prin acumulare de la simplu la complex, analiza înaintea sintezei, relevanța conținuturilor), între care să existe o mișcare de conținuturi, atât fixe (valori clasice) cât și flexibile, adaptabile (forme de predare, tehnologii, noi conținuturi și abilități). Și adaptare la nivelul de vârstă al elevilor și la înclinațiile lor naturale, eliminându-se etape inutile de educație formală, în avantajul aplicației practice la locul de muncă, sub formă de ucenicie. Din păcate, nici un sistem de învățământ nu poate absorbi dintr-odată un asemenea șoc al eliminării complete a prezenței fizice în școală. Nici americanii nu o duc mai bine la acest capitol. Asta e o cu totul altă discuție.