Sculptura în lemn în România

S-a scris destul de mult despre sculptura în lemn, punând-o în legătură cel mai adesea cu arta populară, iar mai târziu cu Brâncuşi, dar accentuându-se, şi în acest caz, sorgintea ei folclorică.

La Muzeul Naţional de Artă este deschisă, până în 28 octombrie, o expoziţie, “Arhetipuri sculpturale”, cu 75 de piese de sculptură în lemn din patrimoniul Galeriei Naţionale a MNAR, create în perioada 1918 – 1999 de 22 de artişti: Hans Mattis-Teutsch, Miliţa Petraşcu, Borgo Prund, Romul Ladea, Vida Geza, Constantin (Ticu) Arămescu, George Apostu, Balogh Peter, Gabriela Manole Adoc, Constantin Popovici, Ovidiu Maitec, Szervatiusz Jenö, Ion Vlasiu, Kos Andras, Naum Corcescu, Ion Alin Gheorghiu, Mircea Ştefănescu, Alexandru Gheorghiţă, Gheorghe Iliescu-Călineşti, Rodica Popescu-Racotă, Laurenţiu Mihail, Adrian Popovici.

Borgo Prund – Coborârea de pe cruce

La vernisajul expoziţiei, curatoarea acesteia, sculptoriţa Zoe Pop, declara: “Patrimoniul Galeriei Naţionale are un fond de sculptură în lemn şi l-am adus pentru că trebuia să se vadă, pentru că sunt nume importante ale sculpturii româneşti (…). Expoziţia toată pare să fie a unui singur sculptor şi, deşi spiritul este acelaşi, diferă uneltele. Dacă Vida cioplea cu daltă şi cu topor, în momentul când ne uităm la lucrările lui Apostu, vedem că acestea sunt lucrate la fierăstrăul electric. Spiritul este acelaşi peste tot locul, însă importante sînt uneltele”.

Hans Mattis Teutsch, Nud

Era, desigur, cuvântul sculptorului. Muzeograful Zoe Pop a selectat însă piesele în aşa fel încât ele permit o articulare a discursului despre evoluţia acestei arte şi despre caracteristicile ei stilistice.

De la relief la rondboss, de la temele romantice, cum ar fi “Cuplul” lui Borgo Prund, la creaţiile narative policrome ale lui Szervatiusz, de la formele cochetând cu abstractul ale lui Mattis-Teutsch, unele, cum ar fi un “Nud aplecat”, amintind curbele şi contracurbele ce-i caracterizează pictura, la figurile dramatic-expresioniste ale lui Ion Vlasiu sau la piesele abstracte ce repun în discuţie relaţia operă-spaţiu ale lui Ovidiu Maitec, se poate urmări o întreagă gamă de căutări şi răspunsuri ale artiştilor în relaţia lor cu epoca şi creaţia.

În majoritatea cazurilor, căutările creatorilor vizează limbajul plastic.

Vida Geza, Dansul

Dacă la Borgo Prund, formele săpate în lemn se mişcă după norme clasice încă, la majoritatea celorlalţi sculptori încep să transpară preocupările avangardelor secolului al XX-lea în grija pentru respectarea expresivităţii materialului, dar şi în modul de figurare esenţializată, ca în “Idol” sau “Înger” de Miliţa Petraşcu, cu jocul de forme pe verticală. Ion Vlasiu introduce o nelinişte sfâşietoare în hieratismul figurilor, accentuată uneori de direcţionările oblice, vectori ai mişcărilor interioare ale personajelor. Prin contrast, involuntar, Vida Geza se apleacă asupra volumelor puternice în mişcare, monumentalizând personajele prezentate, uneori ca răspuns la comandamentele ideologice ce guvernau arta românească în anii ’50-’60, ca în “Pe ogorul înfrăţit”, de cele mai multe ori însă apelând la motive şi personaje din lumea satului, transformate în pretext pentru înlănţuirea volumelor în mişcare.

Miliţa Petraşcu, Idol

Perioada declarat “abstractă” începe la sfârşitul anilor ’60 şi în anii ’70. Constantin Ticu Arămescu păstrează, cel puţin în titlu, rapelul la obiectul cotidian, ca în “Lira” sau “Contrabas”, dar lucrări ca “Sfânt” şi “Columb” devin metafore strict plastice, în care ecoul relativ târziu al admiraţiei pentru mecanică se regăseşte în obiectele metalice folosite în combinaţie cu lemnul, în roata zimţată ce serveşte drept aureolă.

Constantin Popovici – Familia

În aceeaşi perioadă, Ovidiu Maitec este preocupat de inserţia planurilor în spaţiu, de o altă relaţie între plin şi gol, între opera sculptată şi atmosferă. “Poarta” îşi articulează elementele în planuri divergente, “Pasărea albastră” lasă aerul să pătrundă prin aripile sale, zborul îşi dozează elanul în funcţie de unghiul şi direcţia înclinării elementelor menite să simbolizeze aripile, “Radarul” devine poate cea mai “aeriană” dintre sculpturile sale.

Sculpturi de Ion Vlasiu

George Apostu se mişcă între echivalarea mişcării ca în “Fluture” şi temele ancestrale, fie ca mod de figurare a personajelor în “Portrete”, amintind de busturile funerare arhaice ori în teme realizate figurativ sau abstract, ca “Mamă cu fetiţă”, în care mama devine alveola în care se iveşte copila, sau în ciclul “Tată şi fiu”, cu un exemplar remarcabil din anul 1968.

Între amintirea statuarei clasice din “Sportivă” şi geometria compasului din “Compoziţie” se dezvoltă cea mai mare parte a operei, cu sculpturile-semn ale “Fluturilor” sau ale seriei “Tată şi fiu”.

Ovidiu Maitec, Radar

În cazul unora dintre piesele expuse, vizitatorul poate percepe dramatismul compoziţiilor, chiar abstracte, cum este, mai ales, cazul sculptorului Constatin Popovici. “Familia”, “Premoniţie”, “Văduva”, cu dualitatea elementelor aşezate parcă spate în spate, cu ritmul contrapunctic al volumelor şi planurile divergente pe care se înscriu lucrările comunică drama interioară a creatorului, pornită, probabil, din drama omului.

Interesante şi incursiunile în lumea sculpturii ale pictorului Ion Alin Gheorghiu, cu piesele sale cvasi-abstracte, atât de înrudite cu ”Grădinile”.

Ovidiu Maitec, Eroica

Expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă este, desigur, departe de a fi exhaustivă, aşa cum au subliniat, de altfel, şi orgnizatorii. Ea are însă meritul de a oferi vizitatorului o secvenţă de istoria sculpturii româneşti în lemn, insuficient studiată în pofida câtorva studii. Şi mai are calitatea de a dovedi că preocupările majorităţii artiştilor provin din cu totul altă zonă decât folclorul, chiar dacă rolul acestuia nu poate fi omis.

Să adăugăm şi Catalogul, apărut în condiţii grafice remarcabile, cu un aplicat studiu introductiv, semnat de istoricul de artă Ioana Vlasiu şi cu nu mai puţin interesantele lămuriri tehnice ale curatoarei Zoe Pop. Şi încă o remarcă, rafinata contrucţie cromatică a spaţiului expoziţional menită să pună în evidenţă lucrările şi să atenueze monotonia unei “păduri” de sculpturi în lemn.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.