În sfârșit, prin mai, anul acesta, Parakowsky, ofițer în SPP, s-a trezit cu o ușoară durere de cap, inexplicabilă, explicabilă poate dacă ne gândim la haioșenia asta de pandemie, manipulatorie, ticăloșită și foarte versatilă. S-a gândit că era poate din pricina curentului puternic care îl trăsese în timp ce se afla în post, în salcâmul ăla portocaliu din curtea Palatului Cotroceni. Inexplicabil.
Uite, m-am dus să vorbesc cu domnul Președinte, înțelegi, înțeleg, și domnul Președinte nu a avut timp să stea de vorbă cu tine între patru ochi. Astfel că Matilda s-a dus să vorbească la Casa de Modă Venus, pe Calea Victoriei, unde cunoștea ea o modistă care avea relații la Paris, la Berlin și la Londra. Fifi, modista, i-a povestit toată întâmplarea unei englezoaice care o cunoștea pe Angela Merkel. Angela Merkel a fost amuzată, s-a amuzat chiar foarte tare și a promis că, atunci când vine la București, o să stea de vorbă cu Președintele. Bebe scuipă drept în mijlocul Dâmboviței, de aici se zărește Unirea. Uite ce, musiu, chiar vrei să cred toate balivernele astea despre fenomenele de poltergeist de la Palatul Cotroceni?
Măi, Bebe, zice Stanomir, pun la bătaie un bilet moca la Balcic dacă nu e adevărat! Stanomir e văr bun cu Fifi modista. Adică Fifi are rădăcină bulgărească get-beget. În sfârșit, cum apare Parakowsky pe undeva, se sparg paharele cât ai clipi, praf se fac, fără nici un fel de explicație. Angela Merkel a așteptat momentul cu sufletul la gură și a zâmbit complice când a trecut, în august, pe lângă salcâmul portocaliu din curtea Palatului Cotroceni. GRU a înființat un departament special pentru studierea cazului iar Pentagonul s-a făcut prieten pe Facebook cu Parakowsky. Eu stau în coasta lui Bebe și în coasta lui Stanomir și ascult toate aiurelile astea și înjur cu năduf că nu trage nici măcar o babușcă din Dâmbovița asta.
Nu știu ce face Dragnea, nu știu ce face Firea, habar n-am de Orban, habar n-am de Barna și de Cioloș, de Ciolacu și de Nicușor Portofel. Dar uite că ne ducem dracului și nu știm de ce, nu mai e nici pește. Unde să fie pește? În balta cea mare. Acolo unde se bălăcesc toți grangurii din țara asta, să știi. Tudor Arghezi se uită strâmb la mine și zice că zic numai prostii. Păi numai Mircea Badea te întrece. Mircea Badea, zic eu, e umoristic, eu sunt, dimpotrivă, grav, cumva științific și revoluționar. Dar cititorul?
Hai să fim serioși. Cititorul român e un fel de spion. Un spion abil, mucalit, hulpav. Cititorul român te preamărește dar în fapt te înfulecă. Se hrănește iluzoriu cu anecdotele tale. Tocmai aici eroarea scriitorului român. Dar stai că am uitat de titlu. Ce e cu Partidul de marțipan? E un nou partid? Se înțelege că da. Nu e partid parlamentar, eu un partid cofetar. Nicolae Manolescu râde strâmb, ce vrei să zici. Suntem cu toții pe Calea Victoriei, altfel cum? Păi da. Cofetarii și-au făcut partid disperați, în disperare de cauză, cam așa. Și Iohannis a prins din zbor chestiunea și și-a băgat un om de-al lor la Cotroceni.
Adică Iohannis se dă în vânt după dulciuri? Da, după prăjiturele. Le înfulecă pofticios și pe urmă își linge degetele, uite-așa. Nu fi grețos, strigă Titu Maiorescu tot sunându-l pe telefonul mobil pe Mihai Eminescu. De ce? Păi Eminescu le are cu fenomenele poltergeist, să știi. Dar Eminescu nu răspunde. Poate ai format numărul lui greșit, zice Tudor Arghezi bucuros că în sfârșit poate sta de vorbă cu Titu Maiorescu. Și ne ducem așa, cu toții, în jos pe Calea Victoriei, altfel cum?!
Nasol este ca astia de au luat-o la vale pe Calea Victoriei trag sosonul dupa ei.
Acelasi soson ce a fost gasit in fata bradului galben si il tot probeaza locatarul de la Cotroceni de vre-o 6 ani.