Elvețienii de la Alpiq, încadrați ani de zile în grupul ”băieților deștepți din energie, au renunțat la afacerile din România după ce au acumulat pierderi de ordinul milioanelor de lei prin cele două societăți pe care le controlau – Alpiq Romindustries și Alpiq Romenergie, dar și din cauza pierderii proceselor cu Hidroectrica, compania de stat de unde a cumpărat ani buni energie electrică.
Autoritatea Națională de Reglementare în Energie a retras în urmă cu două zile licența pentru Romindustries, la cererea acesteia. Romenergie a încetat activitatea încă de anul trecut când i-a expirat licența de furnizare de curent electric. Cele două Alpiq nu sunt singurele companii incluse în categoria ”băieților deștepți” care au făcut pasul înapoi. Energy Holding, compania fondată de Bogdan Buzăianu, emblema a ceea ce s-a numit „băieții deștepți” în energie a intrat anul trecut în insolvenţă la propria cerere, conform unei decizii a Tribunalului Bucureşti.
Se spune că EH a fost creația lui Dan Ioan Popescu, fost ministru PSD. Firma, cu puternice conexiuni în lumea politică dar și în cea a serviciilor, a făcut carieră în anii 2000, atunci când a cumpărat o mare cantitate de energie de la compania de stat Hidroelectrica, producătorul celei mai ieftine energii de pe piață. În perioada 2001-2004, de exemplu, Buzăianu a achiziționat aproximativ 60% din această energie. Contractele au fost încheiate ferm şi pe o perioadă de 10 ani, iar principalele companii care au semnat cu societatea de stat şi aflate în sfera sa de influenţă au fost Alpiq Romenergie, Alpiq Romindustries, Energy Holding, Ehol, Atel Energy şi Energy Financing Team.
În urmă cu doi ani, Curtea de Apel Bucuresti a dat câştig de cauză Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica, în cererea formulată de Energy Holding prin care fostul ”băiat deștept” solicita despăgubiri de 1,19 miliarde lei (250 milioane de euro) de la compania de stat pentru denunţarea contractului de vânzare energie de către administratorul judiciar. Acţiuni similare au formulat și alți doi foști băieți deștepți în energie, traderii de energie Alpiq Romenergie si Alpiq Romindustries, fiind de asemenea respinse atat de Tribunalul Bucuresti şi de Curtea de Apel București.
La finale anului trecut, România a repurtat o victorie în litigiul arbitral în care a fost chemată în judecată de către Alpiq AG Elveția (Alpiq), în fața tribunalului arbitral internațional, constituit sub egida Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții de la Washington (ICSID). Prin acțiunea arbitrală promovată în fața tribunalului, compania-mamă a traderilor de energie Alpiq a solicitat obligarea României la plata a peste 450 de milioane de dolari cu titlu de despăgubiri, pretinzând încălcări ale drepturilor sale legat de deschiderea procedurii de insolvență a SPEEH Hidroelectrica SA și denunțarea contractelor de vânzare-cumpărare de energie încheiate de către traderii Alpiq cu SPEEH Hidroelectrica SA. Alpiq a afirmat că România a nesocotit drepturile sale garantate prin tratatul bilateral de investiții dintre România și Elveția (BIT, 1993) și Tratatul privind Carta Energiei (ECT, 1994), invocând, printre altele, motive precum exproprierea investiției și încălcarea obligației statului de a acorda un tratament just și echitabil.
Tribunalul arbitral internațional a reținut că este competent să soluționeze litigiul arbitral, respingând excepțiile de necompetență ridicate de România. Totodată, Tribunalul Arbitral a hotărât că România și-a respectat obligațiile asumate și că nu a încălcat drepturile investitorului Alpiq și, pe cale de consecință, prin hotărârea arbitrală pronunțată la data de 9 noiembrie 2018, a respins toate capetele acțiunii arbitrale. Hotărârea arbitrală poate fi atacată cu acțiune în anulare.
Ultimele date publice disponibile arată că Alpiq Romindustries a terminat anul 2017 cu pierderi de 24,33 milioane lei, la o cifră de afaceri de peste 352 milioane lei. Potrivit termene.ro, la 31 decembrie 2018, firma avea datorii restante la bugetele statului în sumă totală de 21,72 milioane lei. În cazul Alpiq Romenergie, ultimul an cu cifră de afaceri semnificativă a fost 2013, când a avut rulaj de circa 1,6 milioane lei și profit net de 4,78 milioane lei, potrivit Profit.ro.
Povestea băieţilor deştepţi a început în 2001 şi a durat timp de aproape zece ani, perioadă în care am avut parte de contracte secrete, distorsionarea pieţei şi devalizarea Hidroelectrica, paguba ridicându-se la 1,1 miliarde de euro, conform lui Remus Borza, fost șef al Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica pe vremea când era în insolvență. În acel an, firma elveţiană Sulzer, reprezentată în ţară de Buzăianu, a pus mâna pe un contract de retehnologizare a hidrocentralei de la Porţile de Fier, cea mai mare din ţară. Din cauză că la vremea aceea statul român nu avea bani, s-a căzut de acord ca o bună parte din curentul produs de Hidroelectrica să fie preluat de Energy Holding, o companie care apărea ca fiind a aceluiaşi Buzăianu. Acest contract a fost semnat la începutul anului 2004, moment când s-a consfiinţit apariţia băieţilor deştepţi din energie. Respectiva înţelegere a fost secretă, încheiată pe ani buni.
Energy Holding scotea un beneficiu de 90 milioane de lei pe an după ce plătea 119 lei/MWh la Hidroelectrica. Clienţii EH au fost: Ductil Steel, unitatea de la Oţelul Rosu, Delphi, Laminorul Brăila, Vega Ploieşti, Victoria Floreşti, Cora. La vremea respectivă se spunea că Energy Holding plasa o parte din cantitatea imensă de curent luat de la Hidroelectrica și celorlalți furnizori, ziși băieți deștepți.
Dacă la început tranzacţia a fost favorabilă Hidroelectrica, în sensul că preţul de vânzare era peste media pieţei, cu timpul contractul a devenit defavorabil producătorului de energie iar acest fapt a fost vizibil în momentul în care a apărut pe piaţă bursa de energie OPCOM, în 2006. În perioada 2006-2012, Hidroelectrica a suferit prejudicii reprezentând diferenţa dintre preţul mediu de pe OPCOM şi preţul prevăzut în contractul cu Energy Holding.
Buzăianu nu a rămas doar la o singură companiei ci a introdus în piaţă şi alte nume. Chiar dacă a ieşit din acţionariatul Energy Holding în 2002, el a condus compania prin interpuşi. Pe parcurs, a înfiinţat o altă companie, Buzzmann Industries, în timp ce Energy Holding a ajuns în proprietatea unei bănci din Elveţia, ţară unde s-au făcut multe jocuri ce aveau cu miză beneficiarii de curent ieftin de la Hidroelectrica. Gurile rele susţin ca Buzăianu ar fi fost doar un paravan pentru interese ale unor servicii secrete din România. În 2008, după mai multe tranzacţii, alţi elveţieni, Atel, preiau Buzzman Industries şi Ehol, societate care a preluat o parte din contractele Energy Holding. Ulterior Atel îşi schimbă denumirea de Alpiq şi se impune pe piaţă ca al doilea mare băiat deştept.
În plină perioadă de criză, atât Energy Holding cât şi Alpiq, prin cele două companii, RomIndustrie şi RomEnergie, au scos profituri serioase. De exemplu, Alpiq a realizat 42 milioane de euro în 2009 şi 33,4 milioane de euro în 2010.
În 2008, Buzăianu a renunţat la cetăţenia română dar nu şi la afacerile cu România, chiar dacă susţinea contrariul. Într-un document DNA, numele lui Bogdan Buzăianu apare într-un caz în care avea nevoie de un document emis de DIICOT pentru a fi depus într-o cauză aflată pe rolul instanţei. Procurorii susţin că Buzăianu a obţinut acel document cu sprijinul unui anume Mihail Udroiu, consilier al Alinei Bica, fosta şefă a DIICOT. Pentru serviciile aduse, Udroiu a fost ofertat cu o excursie în Dubai. De asemenea, notează procurorii, „au rezultat indicii infracţionale privind traficarea şi cumpărarea influenţei pentru soluţionarea favorabilă a unor contracte din domeniul sistemului de apărare, ordine publica şi siguranţă naţională şi soluţionarea favorabilă a unor dosare în care era implicată firma Energy Holding şi alte firme aparţinând numitului Buzăianu Bogdan Nicolae sau în raport cu care acesta avea interes, aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti”. În documentul în cauză se vorbeşte despre mai multe persoane care „foloseau telefoane cu cartele oferite de Buzăianu şi întâlniri conspirate pentru reuşitele infracţionale.
Căpușarea ani de zile a Hidroelectrica a împins statul român, patronul producătorului de energie, să ceară instanței intrarea în insolvență a societății. Pentru Energy Holding, dar și pentru alți foști băieți deștepți, această mișcare a statului a fost fatidică.
Corect ar fi ca prostii sa iasa in piata sa tipe (cu spume la gura) ca ne pleaca „investitorii” elvetieni, ceva cu yersinia pestis, ceva cu capitala F. Ruse, ma rog, repertoriul de rigoare.
Ups upsi upsa !
de-a dreptul le plang de mila!!!…ar fi mai „interesant” pentru to(n)ti sa afle DE CE si CUM s-a ajuns in aceasta situatie nu sa ne scaldam in „euforii” postfactum de cat de „minunati” au fost cei dela EI prin al sau borza care au „castigat” toate procesele cu baietii destepti (mai putin pe ultimul de 13mil de euro!!!)…cand hidroenergetica romaneasca (si alte firme energetice!) nu vor mai fi capusate de FP (fondul proprietatea !) poate ca as fi dispus sa-mi reconsider pozitia (nu toti sunt nestiutori!!!)
Si asi dorii sa am pierderile acestor zei ai corectitudinii numiti helvetieni . Pentru a scoate un profit de un cent si o cheltuiala de doi la o suta de euro cifra de afaceri , statul roman se chinue sa ofere firmelor o legislatie prin care ori ce gainarie este socotita corecta , astfel creditele luate de la actiionari plătite cu dobânzi ce sfidează si băncile lui Izarescu , cheltuieli cu consultantii cei invata sfanta legislatie al furtului corect sau prin care se plătesc agentii străini ce operează in piata românească, preturi exagerate la materii prime si materiale (homv Petrom) cumparate de la firma mama aflate întâmplător in tari vorbitoare de jermana (limba culta a hotului modern) etc .