Siegfried pus la masă de Nicușor

Desemnarea dlui Siegfried Mureșan – parașutat în politica românească pe vremea rusofilei Angela Merkel, a fostei procuroare comuniste Monica Macovei și a lui Băsescu-Petrov – este o ceapă cu mai multe foi urât-mirositoare, care se cere descojită.

Prima foaie este și cea oferită (intenționat) publicului. Constă în narativul lui Nicușor Dan cum că l-ar fi nominalizat pe dl Mureșan pentru că, pasămite, fiind propunerea reunită a PNL-USR-UDMR, pleacă din start cu mai multe voturi pentru investitură decât ar avea Grindeanu de la PSD.  Subtilă abureală, care nu poate păcăli pe nimeni. Nici măcar pe desemnat însuși, care, după prima uluială,  trezindu-se cu ochii-n soare,  a cerut time-out și l-a sunat pe Bolo.  Dar Siegfried nu e clona dlui Bolojan, ci, mai curând,  holograma lui Fritz (nu e clar cine al cui șef este pe spațiul românesc), întrucât amândoi au lucrat pentru înalte structuri politice/statale germane, au depus jurăminte în consecință, iar acum acționează în România.

PORTRET Cine este Siegfried Mureșan, premierul desemnat de președintele Nicușor Dan

Deși a fost nominalizat nu mai curând decât acum trei luni drept candidatul de premier al celor trei partide reunite, dl Mureșan ne-a anunțat deunăzi, cu seninătate,  că, împreună cu experții, se apucă de… programul de guvernare. Rezultă că nici în capul domniei sale, nici în capul celor care l-au nominalizat n-a fost vorba de  o propunere serioasă. La drept vorbind, dl Mureșan a fost transformat de partida Bolo-Fritz în iepure pe câmpul de luptă dintre foștii confrați, izbucnită odată cu migrarea neașteptată a fostului neomarxist Nicușor spre centru, cu inserții de centru-dreapta.

El a fost selectat mai de mult dintre tinerii români care vorbeau germana și specializat într-un areal de la Berlin, devenind consilier, în Bundestag, al demnitarului Gunther Krichbaum, președinte al Comisiei pentru Afaceri Europene, același care a cerut în repetate rânduri sancționarea României. Cea mai odioasă fiind în Iulie 2012, când – pe fondul suspendării lui Băsescu de către Parlament – a trimis o scrisoare Comisiei Europene,  cerând, nici mai  mult, nici mai puțin,  suspendarea dreptului de vot al României în Consiliul UE, pretinzând că „democrația este atacată”!  Sub aceste auspicii, de imixtiune total neavenită în treburile unei alte țări, de trageri de sfori de tip colonialist, s-a format dl Siegfried Mureșan.

Apare că, dacă Georgescu era pregătit încă de pe vremea lui Malița (via KGB) să fie președintele României, există și la ceilalți extremiști, cei păstoriți de tandemul Bolo-Fritz, Georgescul lor, în persoana dlui Mureșan. Pregătit din studenție cu burse germane, n-ar fi exclus să fi fost parașutat să preia frâiele României,  înveșmântat desigur în harnașament democratic, dar pe dedesubt, evident,  nescăpând din vedere nici interesul sponsorilor.  Până a deveni prim-ministru, dl Mureșan n-are niciun pic de activitate instituțională în țară. Niciuna.

De altfel, există chiar un modus operandi al carierismului politic postdecembrist, recte al complicității dintre oportunismul românesc și interesele aliaților (firești din punctul lor de vedere) în România. Este o eschivare, un „bypass” al competiției scenei politice interne (sordide, nu-i vorbă) prin activarea/seducerea unor „proptele” externe, care  – dacă li se cântă în strună – îi parașutează pe pretendenți în capul decidenților autohtoni, forțați astfel să-i numească sau să-i mențină în tot felul de poziții de vârf.

În această linie de operare, ne amintim cum Clinton/Albright i-au cerut președintelui Emil Constantinescu menținerea ambasadorului Geoană la Washington, deși acesta fusese numit și corcolit de criptocomunistul gorbaciovist Ion Iliescu. Tot astfel, Bolojan – ca președinte interimar – s-a dus cu mâna goală la Macron și s-a întors cu Cioloș pe post de consilier la Cotroceni, menținut și de Nicușor (și el cu studii la Paris) și promovat acum, cu surle și trâmbițe, să fie șef al Francofoniei.

Și-atunci, dacă Franța are faliții ei, de ce să n-aibă și Germania faliții ei? De la cine a primit Băsescu, în 2014, telefonul de nerefuzat de a-l pune pe imberbul Siegfried pe locul întâi la europarlamentare în dauna propriei odrasle, lansându-l astfel în politica mare?  Nu cumva de la aceeași persoană care i-a luat apărarea marinarului hăhăit, avertizând cu obrăznicie Parlamentul României să-și bage mințile în cap, recte cancelara Merkel?  Trebuie să fii orb să nu vezi aceste similarități.

Cum spuneam lupta dintre Nicușor și „reformiștii” regurgitați e pe viață și pe moarte. Desemnându-le candidatul, „inadaptatul”/„neîndemânatecul” Nicușor Dan i-a luat ca din oală, le-a pus mortul pe masă. Sicofanții bolojeniști și-au adus brusc aminte de… AUR și Simion, ca și când servo-rușii în cauză ar putea fi păcăliți să dea ceva voturi la investire.  Dar dacă fac acest gest, UDMR se dă jos din barcă, a spus-o Kelemen Hunor, care a evocat primul necesitatea depunerii mandatului în caz de penurie de voturi.  Așadar, degeaba are Bolojan o relație civilizată (!!!) cu galeristul-șef de la AUR,  nu-i va folosi la nimic, iepurele nu poate fi resuscitat cu voturile suveraniștilor pârâți. Iar la UE, să câștigi voturile servo-rușilor, dar să pierzi voturile maghiarilor ar fi o glumă sinistră.

Dar dacă voturile AUR nu le poate avea, voturile PSD le are? Păi, desemnatul s-a exprimat deja, de mai multe ori,  la adresa lui Grindeanu ca fiind „iresponsabil”. De luni de zile, dl Mureșan nu face decât să harponeze PSD-ul. Rezultă că ori e vorba de prostie fanatică, ori a făcut-o înadins, ca să nu fie, de fapt, desemnat ca premier. Adică, s-a pretat la un joc ieftin, bun de luat ochii prostimii. Acum, scos la lumină,  stă ca un pui golaș în ploaie.

Reiese că Nicușor le-a dat cu desemnarea în cap. Am mai spus în acest colț de pagină că președintele este un jucător foarte versatil, el „jucându-și”,  abil,  propria „neîndemânare”, transformându-și vulnerabilitățile în atuuri.  Nu e bine să-l subestimezi. A găsit o mișcare genială în a expune public găunoșenia jocurilor politicianiste ale grupării Bolo-Fritz. Îi păcălește pe toți, inclusiv pe Dungaciu, care  a salutat desemnarea lui Mureșan ca pe un pas  important către alegeri anticipate – visul de aur al AUR.  Dar acest universitar (!) filoputinist se îmbată cu apă rece.

E clar că, dacă dl Mureșan nu-și depune mandatul și, în mod sinucigaș, se lasă împins în bătaia puștii Parlamentului, n-are cum să fie întronat. N-are cum, chiar dacă luăm în considerare posibila dizolvare, adică așa-zisa sabie a lui Damocles care stă deasupra parlamentarilor.  Pentru că e la fel de clar că Nicușor, constituțional, AR PUTEA să dizolve Parlamentul, dar nu e obligat. Și nu o va face. Nu va da ocazie AUR să-și crească ponderea. Îl va desemna probabil pe Grindeanu sau pe altcineva. Ce se va întâmpla atunci?

Confruntați cu perspectiva, deja devenită iminentă, a pierderii privilegiilor de parlamentar, mulți liberali îi vor întoarce spatele lui Bolojan. De ce? Pentru că, spre deosebire de parlamentarii AUR, care au fost selectați de Simion și, deci, e de presupus (pot spera) că vor fi din nou desemnați dacă nu ies din rând, parlamentarii PNL nu au fost desemnați de Bolojan, ci de fosta conducere a partidului. E clar că Bolojan se va folosi de ocazia anticipatelor pentru a-și epura inamicii sau indiferenții și a-și aduce pletora lui, oamenii lui, credincioși doar lui – oameni  de paie gen Gheorghiu sau Pâslaru. Așadar, confruntați cu pisica anticipatelor, primii care vor vota următoarea desemnare făcută de Nicușor, oricare ar fi ea,  vor fi liberalii.

Însă dacă nu se produce un reviriment clar, palpabil, în guvernarea din România, atunci la proximele alegeri, anticipate sau nu, AUR câștigă detașat. Iar responsabili vor fi exact cei de care am vorbit mai sus. Ursula și gașperii ei se vor da cu fundul de pământ, dar va fi prea târziu.  Degeaba vor descoji ceapa, când ar putea, mult mai simplu, chiar de-acum, să descopere vinovații uitându-se în oglindă.

*Opiniile exprimate în această rubrică aparțin exclusiv autorilor și reflectă punctele lor de vedere. Acestea nu angajează responsabilitatea sau poziția publicației. Cotidianul nu intervine editorial pe conținutul textelor.