SIPA și becul chior din tavan

Arhivele SIPA arată în oglindă situația altor „monitorizări“. Ce spune Ministerul Justiției, Parchetul General, Președintele, Parlamentul ? Toți tac într-un cor al derutei. Democrația, în viziunea unor foști procurori, propagandiști, milițieni sau pur și simplu foști torționari iese încet la suprafață. Serviciile interne de protecție au fost anihilate, în mod logic drept falimentare și inutile, de altele care s-au ocupat preponderent de viața amoroasă a magistraților. România a depins de amanții și amantele unor persoane, al căror criteriu profesional acesta a fost stabilit.

Statul securistic reinventat de Traian Băsescu și aplaudat fervent de nenumărați susținători și-a primit legitimarea de tip Fenomenul Pitești.

SIPA este una dintre porțile de acces în imperiul răului, în plan politico-administrativ, prin care fostul președinte al României a distrus barbar și conștient statul de drept. Una dintre dimensiunile acestei dramatice zguduiri vine din faptul că s-a mizat pe lipsa interesului public pentru chestiunea în sine, ca în atâtea alte zeci, mii de situații. Astăzi, în continuarea situației anterioare, se caută scandalul și chiar trivialul, spre a acoperi partea de subminare a Constituției și statului de drept.

Regimul Băsescu a fost unul de reconsolidare a statului securist criminal, fără nicio legătură cu „condamnarea comunismului“. Schimbând locurile și prioritățile instituționale din ierarhia publică statuată de Constituție și regulile statului de drept, stabilind autoritarismul intimidant și anihilant drept rețetă a reprezentării politice și morale, foștii actori ai regimului Băsescu au creat însuși statul pe care îl contrazic la televizor sau în fața anchetatorilor, în frunte cu fondatorul lui. Prea multe elemente și inițiative au păgubit clasa politică a perioadei respective de o asumare. În loc să activeze instituțiile și instituțiile de reglementare a acestora, spre a da legislației coerență, coeficienți democratici și eficiență maximă, Traian Băsescu a scos din lada istoriei toate absurditățile cu aparență de corectitudine administrativă – în fapt, metodele fostei securități. Astfel a reușit să agluniteze interes și persoane, urcându-și cota de popularitate tipică liderilor din dictaturi.

Accesul în arhivele SIPA pare să fi fost la „lumina unui bec chior“, cum se exprima un prea de tot bizar magistrat, tocmai spre a trezi mila publicului și a compromite gravitatea subiectului. Metodele securiste au avut puterea lor, cu atât mai mult cu cât statul în sine era pregătit de o funcționare pe măsura acestora, în detestabilul parteneriat public-privat încă în funcțiune. România a avut mulți președinți care au compromis grav democrația, practicând terorismul de stat fără a clipi. Sunt inși care nu aveau ce căuta în fruntea statului, dovadă situațiile pe care le-au girat și creat. Nu poate fi lipsit de interes, inclusiv pentru amatorii de antidemocrație de la vârful instituțiilor fundamentale, și oriunde s-ar situa în sistem, un rechizitoriu care să aducă pedepse exemplare pentru terfelirea statutului de drept și uzurparea stabilității sociale. Avem o țară distrusă în numele intereselor de grup în mod definitoriu. Infractorii aflați la baza distrugerii nenumăratelor segmente se regăsesc printre giranții și specialiștii de neatins ai momentului. Conducerea României a intrat pe mâinile mediului infracțional, într-o sfidare imposibil de contracarat, fără sprijinul unei justiții puse ea însăși sub presiunea respectării legii.

Vizita președintelui Juncker a ilustrat în cel mai hidos mod posibil actuala legitimare a României. Ajunși de râsul întregii lumi, disponibili pentru abuzul ajuns normă, românii pot fi interpretați că își căută destinul în lumea democratică prin toți pungașii și parveniții postcomunismului. SIPA nu este decât serviciul generic pus la cale de asemenea persoane. Politica făcută de procurori, milițieni comuniști, inclusiv de odraslele lor, nu poate aduce decât furtul la drumul mare în spatele portretului conducătorului. Aceasta este România politică de peste șapte decenii: plină ochi de capitaliștii crimei și drepturilor răsplătite cu întregul buget național.

Despre Ioan Vieru Articolele 97
Author