Sistem incontrolabil și antisocial 

Presupus iminenta legalitate și autoreglare a statului, în sens constituțional, s-a transformat în dezastru legislativ.

Sistemul rezultat din joncțiunile criminalității economice a distrus democrația pe care clasa politică și societatea ar fi avut obligația să o protejeze din simplul motiv că altfel lucrurile devin nefuncționale și chiar tragice. Puterea abuzivă și banii negri s-au împletit într-un cordon de siguranță pentru clanurile sistemului, care apare tot mai mult delimitând un perimetru al celor vinovați de actuala stare a țării.

Sistemul care l-a generat pe Adrian Năstase și, în același timp și aceleași laboratoare pe Traian Băsescu, în linia de inspirație piramidal-mafiotă, și-a consolidat ulterior structura până astăzi. Oamenii serviciilor au fost sprijiniți să ajungă în fruntea tuturor tarabelor sistemului nu pentru că ar fi fost patrioți sau ar fi reprezentat o încredere anume, moral instituțională sau în probleme de siguranță publică. Nevoia de supraviețuire a marilor afaceri murdare și de conservare a lor în deplin artificiu legal, au luat forme apocaliptice.

Nu întâmplător sistemul este blocat acum până la achizițiile de aspirină și sunt nu mai sunt soluții pentru acest impas absolut. Amestecul instituțiilor statului în tot felul de tranzacții private, în ascensiuni politice mai mult decât suspecte, a fost în ultimele decenii o constantă identică celei din perioada totalitară când partidul unic era prezent în toate.

Mult incriminata corupție românească ar trebui trecută la capitolul neototalitarism. Aceste forțe numite servicii , în fapt deservicii, supradimensionate, fără legătură cu democrația, utilitatea publică au fost simple instrumente private care mențin în captivitate poporul român și prezumtiv- necesara ideatică a statalității. Ele sunt statul și acest fapt are o influență nefastă asupra ieșirii din labirintul totalitarismului.

In acest păienjeniș s-au instalat toți profitorii sistemului , indiferent că unii au cheltuit banii în tot felul de tranzacții sau în punerea în mișcare a unor trusturi media. Beneficiarii sistemului securisto-comunist reprezintă același monolit, indiferent care este numele lor, și nu mai este nici o îndoială că majoritatea au aceleași metehne în raporturile cu puterea politică.

Megataraba statală românească se vede astăzi asemenea marilor coloși industriali implantați până în centrul orașelor. Ruina deja pulverizată în aer a acestora a făcut loc celor care se revendică de la direct de la statul totalitar, încercând să-l pună în mișcare drept firmă personală. Astazi , pentru un salariu cu mult conținut toxic, este distrusă identitatea persoanelor și realitatea publică devine a ajuns explozivă, pierzându-se în animația unei modernități gregare.

Nu este lipsit de relevanță să ne amintim că românii au vîndut mulți ani, la preț de fier vechi, autoturisme care ar fi putut rămâne infinit mai profitabil pentru piața internă. Au preferat să-i salute cu mâna la chipiu pe toți ștabii de la județ, securitate și comitetul de partid, recompensați și să-și asume detestabil o condiție de slugă. Acel management dubios s-a răsfrânt ulterior în industrie și politică, oferind în continuare avantaje uriașe politrucilor. Trecerea dintr-un regim în altul s-a făcut cu aceeași oameni, de parcă România era formată numai din artiști și foști securiști. Lichidarea datoriei externe nu a oferit decât argumentele uneia și mai mari, care se dublează anual. Un regim de austeritate nu ar însemna decât decuplarea sistemului mafiot de la tabloul general de comandă dictatorială.

Sistemul de acum nu mai poate merge pe linia securismului strategic pentru că mulți dintre componenți au ajuns în actele lor de exercitare a puterii frauduloase să reprezinte riscuri majore în relațiile cu terții, iar justiția, oricât de coruptă și afiliată ar fi, nu se poate transforma în epicentru oficializat al corupției. Sistemul este împotriva lui însuși de când serviciile își caută noul stăpân, unul care să gireze traficul de influență și putere discreționară. In acest joc politico-economic antisocial, infracțional și discriminant în chiar interiorul sistemului, apariția perdanților și a celor expirați, ar trebui să producă multe valuri. Din instituții vine o tăcere reglată asemenea celei din trecutul comunist, speranța unor noi aranjamente anticonstituționale fiind foarte mare.

Sistemul se prăbușește în hărmălaia generală sub propria-i armură, într-un mod natural, asistat de pretinși reformatori nu foarte diferiți de mulți dintre revoluționarii din 1989. Avem acest colos de fiare vechi și noi, la propriu oameni care reprezintă o rușine pentru condiția uman-democratică, răspândiți în toate punctele, care vor a fi declarați eroi naționali. Cei care au reușit să se oficializeze par a fi un criteriu mai mult decât absurd. Din lupta sistemului cu el însuși nu va ieși nici o victorie pentru societate , iar uzura acestuia nu este decât încă o formă de legitimare a unei anduranțe morbide. Sistemul trebuie trecut prin sita constituțională și printr-o reducere masivă de costuri și de așa-zise instituții.

De la polițistul rutier, absolut incapabil profesional să fie în slujba participanților la trafic, pândind după colț, de parcă ar vedea prin zid, la persoane din administrație, incapabile să se ocupe de transparență și editarea unor documente informative, avem o bază a sistemului pentru psihopați. In numele unui nou autoritarism agresiv pe care îl îmbracă obligatoriu orice amploaiat pus să reprezinte un stat al nimănui, România nu mai poate fi decât un loc riscant pentru rațiune.

Sistemul trebuie în regim de urgență subfinanțat pentru a putea decela utilul de schemele de funcționare inutile, de amploare continentală, iar lipsa respectului pentru societate să primească o corecție legală, instant aplicată, de oriunde ar veni.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.