Organizarea Olimpiadei de Iarna de la Soci a costat peste 50 de miliarde de dolari, mai mult decat organizarea tuturor celorlalte 21 olimpiade de iarna de pana acum si mai mult decat orice Olimpiada de vara. Banii au venit in proportie covarsitoare de la stat: bugetul federal de la Moscova a dat 822 de miliarde de ruble, companiile de stat au dat 343 miliarde de ruble, Vneșekonombank (Banca Rusa pentru Dezvoltare si Relatii Economice Internationale, cu statut de organizatie nonprofit) a dat imprumuturi de 249 de miliarde de ruble, provincia Krasnodar dat 33 de miliarde, iar firmele private doar 53 de miliarde de ruble.
Se presupune ca 50-60% din aceasta suma a intrat in buzunarul oficialilor corupti si al oligarhilor rusi ale caror firme au construit infrastructura olimpica. Organizarea a fost coordonata de un vicepremier: Dmitri Kozak, fost sef al Administratiei Prezidentiale in timpul primului mandat al lui Vladimir Putin, atunci cand a incercat sa impune Republicii Moldoca un plan rus de federalizare – Memorandumul Kozak.
Corupție ”olimpiană”
Cel mai scump proiect de infrastructura realizat pentru Olimpiada de la Soci este cel al autostrazii si caii ferate de mare viteze din Adler, o suburbie a orasului Soci, unde se afla aerportul, pana in statiunea Krasnaia Poliana. Proiectul a fost estimat la 2 miliarde de dolari. De la aceasta suma s-a ajuna insa la 9 miliarde de dolari, pretul final, o suma care depasea costul organizarii Olimpiadei de Iarna de la Salt Lake City, din 2002. Cum? Presedintele a Putin a insarcinat cu realizarea proiectului compania nationala feroviara, condusa de prietenul sau Vladimir Yakunin. Acesta a oferit, in 2008, cu incalcarea legislatiei ruse, fara vreo licitatie, toate lucrarile companiilor SK Most si Transyuzhstroi Management Co. S-a ajuns astfel ca un kilometru de autostrada sa coste de peste patru ori mai mult decat se estimase initial. Chiar si tinand cont de faptul ca autostrada si calea ferata sunt o inlatuire de tineluri si poduri peste un rau, ele a costat cu 3 miliarde de dolari mai mult decat pretul mediu european si s-au realizat cu incalcarea grava a legislatiei de mediu. Desigur, legea s-a aplicat si compania rusa de cai ferate a fost amendata pentru aceasta cu…3.000 de dolari. Revista rusa Esquire a sugerat ca la pretul la care a fost realizata, autostrada de 48 de kilometri ar fi putut fi acoperita cu un strat de caviar.
Caviarul se duce insa la patronii celor doua firme carte au primit contractul fara licitatie, Evgheni Sur, Vladimir Kostilev si Ghenadi Timcenko, pritene al lui Vladimir Putin, care a intrat in actionariat in 2012. Sa fie oare o intamplare faptul ca Sur si Kostilev au cumparat in 2008 banca Millennium Bank, din conducerea careia facea parte sotia sefului peren al cailor ferate ruse, Yakunin?
Un alt proiect major a fost centrul olimpic de presa, cu o capacitate de 8.000 de locuri, cel care face obiectul criticilor recente ale jurnalistilor occidentali sositi la Soci. Centrul de presa a fost construit de Injtransstroy Corp. Ltd., detinuta in proportie de 51% de Arkadi Rotenberg, prieten si partener de judo al lui Putin. De altfel, firmele lui Arkadi Rotenberg si ale fratelui sau, Boris, sunt pe locul doi in privinta fondurilor primite de la stat pentru construirea infrastructurii olimpice, dupa compania de stat Olimpstroy. In total, fratii Rotenberg au primit contracte in valoare de 7 miliarde de dolari. Arkadi Rotenberg a iesit din actiuonariatul Injtransstroy Corp. Ltd. in momentul in care au aprut probleme legate de munca la negru si incalcarea legislatiei de mediu. Actionari majoritari au ramas personaje puternice insa, precum Efrim si Oleg Basin, tata si fiu, primul fiind un fost ministru al Constructiilor in guvernul rus.
Mai vine apoi patinoarul Șaiba, unde vor avea loc concursurile de patinaj ale Olimpiadei. A costat aproape 100 de milioane de dolari, o data si jumatate mai mult decat orice alt patinoar olimpic construit pana acum. Constructia a fost realizata de o companie a lui Iskander Muhmudov, un apropiat al sefuilui cailor gerate ruse, Vladimir Yakunin. Lucrarile i-au lasat pe locuitorii din Soci fara apa curentaibcepand din 2009 si problema nu se va rezolva decat dupa incheierea Olimpiadei. Mai mult, raul Mzymta a fost puternic poluat in timpul lucrarilor. Muhmudov a scapa insa cu bine. In anii 1990 el a fost membru in asa-numita Cooperativa Ozero, o zona rezidentiala de langa Sankt Petersburg, alaturi de Yakunin, Iuri Kovalciuc (actionar majoritrar la Rossiya Bank), Andrei Fursenko (actualul ministru al Educatiei) si de un viceprimar al Sankt Petersburgului, Vladimir Putin (acum presedintele Federatiei Ruse).
O țară care nu se poate bucura de Caucaz
Macar ca aceste investitii si sumele uriase sifonate de oligarhii apropiati Kremlinului sa fi fost investite intr-o infrastructura trainica si profitabila. Numai ca toate multe constructii au fost ridicate pe un sol instabil si au necesitat de multe ori fundatii adanci de 40 de metri, iar peste toate vine faptul ca infrastructura dedicata unor sporturi de iarna s-a ridicat in singura zona cu clima subtropicala a Rusiei.
Criticii lui Putin sustin ca Jocurilor Olimpice ar fi trebuit organizate intr-o zona cu adevarat rece, in zona Elbrus, varful unde Muntii Caucaz ajung la 4.740 de metri, fiind intrecuti doar de Alpi, in Mont Blanc. Zona se afla la doar cateva sute de kilometri de Soci, dar intr-o zona invecinata cu Osetia de Nord, Georgia, Karaceai-Cerchezia. Sunt republici ale Federatiei Ruse expuse terorismului sau invecinate Georgia, un stat cu care Moscova are relatii incordate, in ciuda schimbarii de regim din 2013.
De altfel, pozitia orasului Soci in zona fierbinte a Caucazului a dus la o explozie a costurilor asociate asigurarii securitatii Jocurilor Olimpice, la demiteri de guvernatori de regiune, schimbari de presedinti de republici autonome, detasarea a mii de politisti etnici rusi pentru a-i inlocui pe cei de origine musulmana in intreg Caucazul de Nord.
Aceiasi critici ai lui Vladimir Putin sustin insa ca nu riscul atentatelor este cel mai mare pentru Soci, ci riscul politic pe care si l-a asumat presedintele Federatiei Ruse, alaturi de riscul unor catastrofe ecologice si chiar umanitare. Sunt amintite aici riscurile degradarii rapide a infrastructurii olimpice, a autostrazii si a caii ferate, care ar urma sa fie decontate politic de conducerea de la Kremlin. Pana la urma, Soci este un oras mult prea mic pentru a inghiti si profita de toate facilitatile olimpice, mai cu seama ca este cunoscut drept capitala de vara a Rusiei, necum cea de iarna, locul in care protipendada sovietica si cea a tarilor satelit se desfata in concediile estivale.
Criticile de mai sus, sustinute de presa occidentala, au fost aprofundate in zeci si sute de pagini de rivali politici ai lui Putin precum Alexei Navalnîi (blogger-ul care a candidat in 2013 la primaria Moscovei si care a fost condamnat intr-un dosar de coruptie, spune el fabricat) si Boris Nemțov, fost vicepremier al Rusiei in timpul presedintelui Boris Elțîn, nascut in Soci si clasat pe locul al doilea la alegerile pentru primaria orasului olimpic, in 2009.
Un mod facil de acoperire mediatică
Pe de alta parte, Jocurile Olimpice de Iarna de la Soci vin sa demonstreze transformarea Rusiei in ultimele doua decenii si nu difera cu mult in logica organizarii sale de celelalte mari evenimente olimpice: este o modalitate recunoscuta aproape oficial de a etala mandria nationala si a sublinia in mod pasnic dominiatia unor natiuni asupra altora. Acesta a fost cazul Olimpiadei de la Beijing din 2008, asa vor sta lucrurile si cu Campionatele Mondiale de Fotbal din Brazilia si Qatar si asa au stat si cu Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud din 2010, dupa a carui incheiere fastuoasa cetatenii s-au intors la venitul de sub doi dolari pe zi, sau cu Olimpiada de la Atena, din 2004, prea mare pentru o economie de pe atunci falimentara si care i-a grabit falimentul. In toate aceste cazuri economia statelor respective poate mult mai putin decat ambitia liderilor, iar protestele din Brazilia din 2013 nu fac decat sa confirme nemultumirea populara fata de cheltuirea in acest mod a unor sume uriase. Cat priveste monarhia salafita din Qatar, aceasta va ajunge cu siguranta in atentia presei pe masura ce cazurile de sclavie cvasimedievala la care sunt supusi muncitoirii si fotbalistii vor la iveala.
Cu siguranta ca pentru Federatia Rusa organizarea Jocurilor Olimpice este deja un mare succes si premisele arata ca va fi socotita astel si dupa incheierea lor. Este a doua Olimpiada organizata in Rusia dupa ce de de la Moscova din 1980, iar in acest interval tara a trecut printr-un declin puternic. Acum insa economia si-a revenit vizibil, iar statutul Moscovei pe plan extern este mult mai bun: boicotarea Olimpiadei de la Soci de catre unii lideri mondiali va fi o joaca de copil pe langa boicotul de care a avut parte Olimpiada de la Moscova, ce a avut loc imediat dupa invadarea Afganistanului de trupele sovietice. Dincolo de orice aspecte economice sau legale, Olimpiada de la Soci va alimenta enorm orgoliul natiunii ruse, nationalismul rus, precum si aprecierea de care Putin se bucura in unele medii internationale.
Toate cele de mai sus exprima doua viziuni antagonice: opozantii (interni si externi) ai regimului Putin ingrijorati ca un succes Jocurile Olimpice ii vor oferi acestuia legitimitate pentru ani buni de acum incolo si un Vladimir Putin ingrijorat ca un esec al Olimpiadei ii va grabi caderea. Releul dintre cele doua lumi va fi, pe durata Olimpiadei si dupa aceea, presa.
Soci 2014 poate dovedi ca Putin are dreptate
Presa internationala abunda de informatii hilare si cat se poate de adevarate despre proasta organizare a Olimpiadei, de la toaletele duble, apa curenta murdara, manarele usilor ce-ti raman in mana si pana la hotelurile fara holuri, camerele de supraveghere din camere si trupele paramilitare de cazaci iesite sa asigure protectia turistilor si a sportivilor.
Numai ca exista o placere bizara in evidentierea minusurilor unei Olimpiade si se dau uitarii relatarile disperate ale londonezilor inainte de debutul Olimpiadei din 2012 cu privire la deranjul provocat de lucrari si de valul de turisti pe care il asteptau. Elias Groll scrie in Foreign Policy următoarele:
”Jurnalistii occidentali au plecat spre Rusia in cautarea tarii visurilor lor si au gasit-o. Aceasta este Rusia din imaginatia unui occidental: corupta, gaunoasa si disfunctionala. Din pacate, primele relatari de la Soci arata ca Jocurile Olimpice vor fi acoperite intr-un mod total predictibil: o confirmare a tot ceea ce gandea urat Vestul despre Rusia.
Este oare adevarat ca Soci a fost conceput ca un proiect megalomanic si ca o potemkiniada pentru a-l multumi pe tarul Putin? Desigur. Dar metafora va fi folosita intr-un mod neinspirat, ce o va face inutila. Toronto Star scria astfel: ”pare ca locul asta vrea cu disperare sa impresioneze, dar nu a fost atent la detalii, chiar daca s-au inghitit 51 de miliarde de dolari”. Ideea ca Soci are nevoie disperata sa impresioneze este hilara. Nu asta este oare ratiunea gazduirii Olimpiadei?
Nu e vorba ca nu ar fi adevarat ca tara este corupta, rece si foarte ahtiata dupa votca, ci ca acoperirea mediatica occidentala a Rusiei prezinta prea des realitatile triste din spatele acestor stereotipuri fara cea mai mica nuantarea sau imaginatie.
Putin se plange deseori ca Rusia are parte de un tratament nedrept din partea presei occidentale. Soci va dovedi ca are probabil dreptate”, se încheie materialul publicat de Foreign Policy.
Dincolo de imaginile drepimante din Soci, de politizarea excesiva a Olimpiadei in Vest, dar si in Rusia, important este ca Jocurile Olimpice au inceput si ca atletii declara ca se simt in siguranta si confortabil.
In rest, lumea pare sa nu se fi schimbat deloc incepand din 1948, cand John Stenbeck scria urmatoarele in al sau ”Jurnal rusesc”: ”Am vazut ca mii de oameni sufera de ”moscovita” acuta, o stare care te face sa crezi in orice absurditate si sa ignori orice fapt concret. Pana la urma, desigur, ne-am dat seama ca rusii sufera de ”washingtonita”, o boala identica. Am descoperit ca, asa cum noi le punem rusilor coarne, asa si rusii ne pun noua.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.