Soluția ieșirii din criză o reprezintă anularea sancțiunilor impuse Rusiei, acceptarea sferei sale de influență, în schimbul reducerii datoriilor Ucrainei și al unor reforme economice marca FMI la Kiev, scrie pentru Le Figaro Charles Wypolsz, profesor de economie internațională la Institutul de Înalte Studii Internaționale și Dezvoltare de la Geneva.
Anexarea Crimeii și destabilizarea permanentă a Ucrainei de către Rusia sunt total condamnabile. Ele contravin oricărui principiu de drept internațional. Ele creează o situație explozivă într-o țară și așa cu o mare instabilitate. Ele constituie un exemplu clasic de vecin puternic care își impune voința într-o țară mai slabă din punct de vedere militar și economic. Credeam că această perioadă a faptului împlinit și a imperialismului regional a trecut. Fără îndoială, este vorba despre un mare pas înapoi. Insulta resimițită de Vest a fost evidentă.
Aceasta însă nu justifică orice măsură de retorsiune. Este tentant, bineînțeles, a clama mari principii și a căuta să pedepsești Rusia. Arta politicii este însă de a privi dincolo de emoțiile de azi. Europa și Statele Unite par să nu aibă dreptate.
Prima mare necesitate este de a înțelege cum gândește Putin. A întelege nu înseamnă a scuza, nici a abandona principiile noastre, ci a încerca să anticipăm reacțiile adversarului. Văzută de la Kremlin, greșeala inițială este a Vestului. UE a propus Ucrainei un acord comercial. Nu a fost vorba, se pare, de oferirea unei perspective de aderare. Abordarea a fost una legată de buna vecinătate și de interesele comerciale comune. Nimic de spus, cu excepția faptului că trebuie ținut cont de faptul că Moscova consideră Ucraina ca parte a sferei sale de influență. Nu este un concept foarte simpatic, dar nici Rusia nu este singura țară care judecă astfel. Statele Unite acționează la fel în America Latină, Franța are zona ei de influență în Africa de Nord și în Africa francofonă. În trecut, americanii și europenii nu au ezitat să trimită trupe in zonele lor de influență. Desigur, niciodată nu a fost vorba de anexări, precum în Crimeea, dar a fost vorba de a impune o ordine compatibilă cu interesele noastre economice și geostrategice. Aceast mic recurs la istorie ar trebui să revitalizeze postura morală și juridica a Occidentului.
A doua necesitate elementară este de a prevedea evoluțiile viitoare. A merge în Piața Maidan pentru a-i asigura pe cei revoltați de susținerea noastră, așa cum a facut comisarul european Catherine Ashton și ministrul german de Externe Frank-Walter Steinmeier, nu are sens dacă nu suntem gata să facem totul pentru a merge până la capăt. Or, nimeni, nici la Washington, nici la Berlin, nici la Paris sau la Londra nu a arătat nici macar o secundă că este gata să se opună militar Rusiei. Văzute de la Moscova, acestea sunt fanfaronade provocatoare. Este prin urmare logic că Putin a recurs la presiune: trupe blindate masate la frontieră, „voluntari” mascați și îmbrăcați în uniforme fără însemne, simulacre de referendumuri.
Europa și-a asumat rolul de a susține revolta populară, dar Kievul nu este Ucraina. Partea estică trăiește de pe urma industriei (mașini-unelte, echipamente de transport, metalurgie), iar principala piață de export este Rusia. Este logic ca Kievul să dorească deschiderea spre Vest, la fel cum este logic ca estul să-și doreasca menținerea legăturii comerciale strânse cu Rusia. Oligarhii care au întors spatele și au recuperat puterea nu sunt chiar cei mai buni garanți morali ai unei Ucraine revoluționare.
Rezultatul acestor manevre amețitoare este, prin urmare, limpede. Putin și-a atins obiectivele. Oricare ar fi regimul de la Kiev, nimic nu se va face fără acceptul, explicit sau nu, al Moscovei. Mesajul este receptat perfect și în alte zone, în Belarus, în Armenia sau în Georgia. Statelor Unite și Europei nu le mai rămâne decât să-și digere eșecul, care era implacabil încă de la început, în lipsa voinței de a porni la luptă. Răspunsul a luat forma sancțiunilor, adica a-i obliga pe ruși să plătească prețul victoriei. Occidentul nu știe să piardă.
Nu este nicio îndoială că sancțiunile sunt dăunătoare. Dar Rusia tocmai a demonstrat că rămâne o putere politică, chiar dacă nu mai este URSS. Ea a început deja să schițeze această nouă ordine în Siria, unde președintele Obama a trebuit să retraseze celebrele sale linii roșii. Rusia a confirmat aceasta și în vecinătatea sa apropiată. Acum, rămâne doar ca occidentalii să realizeze că Rusia este și o putere economică. A sancționa Rusia înseamnă să lipsești numeroase companii americane și eropene de o piață de desfacere importantă. City-ul londonez și industria franceză de armament, la fel ca și sectoare întregi din industria germană nu sunt gata să pună cruce pe piața rusă, unde au investit mult în ultimii ani.
Desigur, putem accepta aceste interese mercantile pentru a apăra principii care, pentru a fi fundamentale, sunt și relative. Dar nu este interzis însă să fim lucizi. Sancțiunile sunt un gest eminamente simbolic, care salvează aparențele. În mod abil, Putin a inițiat deja dezescaladarea. Destinul sancțiunilor este de a fi anulate.
Rămâne adevărata problemă, cea care va deveni dominantă după ce trece criza politică, iar aceasta este problema banilor. Ucraina este în pragul asfixierii economice. FMI a oferit deja, în regim de urgență, 17 miliarde de dolari. Experții estimează însă că necesitățile țării depășesc 50 de miliarde de dolari. Iar, dacă ar fi disponibilă, ceea ce nu e cazul, această sumă nu ar permite o stabilizare a economiei.
Aici occidentalii pot juca o carte bună. Ucraina a acumulat o datorie externă foarte mare (de ordinul a 150 de miliarde de dolari) și nimeni nu știe cum ar putea să o plătească. Trebuie gândită o restructurare a datoriei. Spre deosebire de ajutoarele FMI, care sunt împrumuturi, şi nu cadouri, și care sporesc această datorie, o reducere a datoriei este un cadou. Or, o parte importantă a acestei datorii aparține Rusiei. Ucraina nu poate anula această datorie în mod unilateral, pentru că ea depinde mult de Rusia pentru schimburile comerciale, importurile de gaz. O negociere cu Rusia este, prin urmare, esențială.
În ciuda declarațiilor inflexibile, Rusia nu dorește o prăbușire a statului ucrainean. Ea ştie bine că va trebui să facă concesii profunde. SUA și Europa trebuie să facă și ele un gest financiar, dar vor trebui să accepte și concesii politice, pentru a obține o atitudine pozitivă din partea Rusiei.
Vedem astfel în ce ar consta ieșirea din criză: încetarea sancțiunilor, acceptarea faptului ca Ucraina face parte din zona de influență a Rusiei și reforme economice profunde, sub autoritatea FMI. Cireașa de pe tort ar fi un guvern curat și competent în Ucraina, dar nu trebuie să visăm prea mult.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.