La etajul şapte al Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti (cunoscut şi sub numele de Spitalul Municipal), la secţia Chirurgie Generală, dai cu ochii peste un birou pe care stă scris: doctor Sorin Oprescu. Automat îţi pui întrebarea: mai operează primarul general la spital? Răspunsul este negativ. Totuşi, prezenţa biroului ce poartă numele primarului e semn că managerul Oprescu nu a fost uitat de foştii angajaţi. Pentru ei, managementul lui Oprescu a fost unul bun. Oamenii aveau materiale sanitare din abundenţă, spitalul a fost modernizat şi consolidat, iar medicamentele pentru pacienţi nu erau o problemă. Astăzi, situaţia este una destul de rea: salarii mai mici cu 40-50% faţă de epoca Oprescu, iar bolnavii îşi cumpără mai tot: calmante, pansamente, ser fiziologic etc.
Mulţi cititori vor spune că Oprescu şi-a folosit poziţia de senator PSD pentru a moderniza Spitalul Municipal. Şi cu siguranţă au dreptate. Dar a te folosi de poziţia ta politică pentru a face un lucru bun pentru oameni nu este ceva rău. În plus, azi spitalul e condus de finul lui Băsescu, deci tot de un om cu pile în sfera politicii, iar situaţia e destul de rea faţă de alte spitale. Semn că nu întotdeauna pilele sunt folosite şi pentru binele comunităţii.
Ca îndrumător, Sorin Oprescu a fost mult mai bun ca manager de spital. Astfel, în lumea politicii unul dintre elevii săi, doctorul Lucian Nicolae Duţă, a ajuns preşedintele Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate. Mai mult, este şi unul dintre cei care au făcut planul de reformă a sistemului de Sănătate în PDL, acela ca spitalele să fie redate comunităţilor locale aşa cum este în mai toată Europa. Dacă pe plan politic Oprescu a avut un elev care aproape i-a egalat performanţele politice (e greu de spus dacă funcţia de preşedinte al CNAS e mai importantă ca funcţia de primar general), pe plan profesional lucrurile au mers mult mai bine. Un alt elev al său, doctorul Horia Panţu, azi medic primar la secţia Chirurgie Generală, şi-a depăşit cu mult maestrul. Despre doctorul Horia Panţu aminteşte într-un interviu acordat acum mulţi ani unui cotidian central chiar doctorul Oprescu, care spunea că l-a asistat la operaţia lui Adrian Năstase. În spital azi se spune că pe Năstase Oprescu l-a operat cu privirea, iar Panţu, cu bisturiul. Semn de respect faţă de doctorul Horia Panţu, care nu degeaba este poreclit de pacienţi şi mâini de înger. Şi chiar dacă legenda nu ar fi adevărată, Oprescu are de ce să se mândrească astăzi cu elevul său.
Activitatea primarului Oprescu personal cred că este una medie. Şi asta pentru că Sorin Oprescu a avut sincope în comunicarea cu bucureştenii. S-a lăudat prea mult cu autostrada suspendată înainte de a se gândi că este un proiect de durată care necesită timp şi mai ales mulţi bani. Mai apoi a vorbit prea mult după alegerile locale despre cel mai mare cârnat, covrig şi ce a mai fost fără să se gândească că bucureştenii ar fi vrut de la el să se apuce de infrastructură, şi nu de bucătărie. Şi nu în ultimul rând trebuie amintit că Oprescu nu a ştiut să scoată în faţă faptul că, iată, sub mandatul lui se face ceva în Bucureşti: Stadionul Naţional e aproape terminat, la fel ca şi pasajul Basarab. Iar despre aceste două construcţii Oprescu ar putea să vorbească mult şi cu folos.