Soţia unui şef din Poliţia de Frontieră a deconspirat DNA

Soția actualului șef al Inspectoratului Poliției de Frontieră Caraș Severin, subcomisarul Cristinel Șaptebani, știa despre operațiunea DNA de la vămile din vestul țării. Cu două zile înainte de operațiunea DNA în vămile din vestul țării, Neta Șaptebani l-a avertizat pe vameșul arădean Mihnea Feneșan despre acțiune procurorilor anticorupție.

Deconspirarea DNA de către Neta Șaptebani reiese din înregistrările realizate în dosarul șpăgii din vama Moravița. Neta Șaptebani i-a dezvăluit vameșului Mihnea Feneșan, care a fugit în Austria unde a fost prins după trei luni, chiar și rutele folosite de procurorii DNA. Interesant este că discuția dintre cei doi a avut loc în timpul în care Neta Șaptebani se afla în spital cu copilul.

Prezentăm în continuare discuția dintre Neta Șaptebani și Mihnea Feneșan despre operațiunea DNA. Convorbirea, care a fost publicată de siteul pressalert.ro, a avut loc pe 6 februarie 2011, la ora 19.33, Neta Şaptebani fiind cea care l-a sunat pe Mihnea Feneşan.

Neta: Ascultă, cu cine eşti pe tură de la Poliţie?

Feneşan: Măi, ă, cum îl chemă, pă acest că nici nu ştiu, Cristi Sturza,aşa.

Neta: Cristi Sturza?

Feneşan: Da.

Neta: Bă. Vezi la Oradea, la Orăştie, nu la Oradea, sunt cazaţi 100 de bucăţi de la „Dana” şi de la alţii.

Feneşan: Aha.

Neta: Bine? Na.

Feneşan: Am înţeles.

Neta: Mâine va fi acţiunea, acum, exact, nu ştiu să-ţi spun.

Feneşan: neinteligibil

Neta: Că o ia pe Caraş prima dată..Că o ia pe Caraş, că acolo se despart, unii o iau pe Deva, unii o iau pe Caransebeş, Oţelu Roşu, Reşiţa.

Feneşan: Aha.

Neta: Şi se duc în partea cealaltă şi o parte vin încoace, nu ştiu, da acolo sunt toţi.

Feneşan: Da ştiu, că multă lume vorbea, ştii.

Neta: Deci asta spun eu.

Feneşan: Am înţeles.

Neta: Sigur.

Feneşan: Bine! Cât m-ai stai cu ăla micu’ acolo?

Neta: Nu ştiu.

Feneşan: Ă? Că vreau neapărat să te văd când ieşi, bine?

Neta: Îhî. Na.

Feneşan: Bine şefa.

Neta: Dacă poţi să nu vii, bine.

Feneşan: Am înţeles, e OK treaba. O rezolvăm aşa, bine?

Neta: Bine, hai.

Feneşan: Mersi mult şi te-am pupat. Bine?

O a doua discuție a avut loc pe 22 februarie, cu câteva ore înainte de descinderile DNA din vămile Moraviţa şi Naidăş. Neta Şaptebani a fost și de această dată cea care l-a sunat pe Mihnea Feneşan.

Neta: La ora patru pleacă din Timişoara.

Feneşan: Am înţeles.

Neta: Toţi sunt pregătiţi şi la Arad vor fi descinderi. De aia te-am întrebat.

Feneşan: Îhm. Bun, asta este. Şi?

Neta: Şi nu ştiu să-şi spun mai mult, deci, nu ştiu, nu ştiu.

Feneşan: Măgărie maximă.

Neta: E tot ce ştiu. Ţi-am spus tot ce ştiu.

Feneşan: Neta, eşti o doamnă, rămân dator la tine până în restu’ vieţii mele.

Neta: Nu ştiu ce să-ţi spun.

Feneşan: Îhm.

Neta: Şi la ăştia de la Poliţie, chiar n-aş îndrăzni să le spun la nici unu, că îşi zboară creierii, în p… mea, toţi au pistoale la ei.

Feneşan: Deci, hai să-ţi spun o chestie, Neta, că ieri n-a putut, ştii. Ă, dimineaţă ştii, când am ajuns acolo, atmosfera generală era exact asta de care spuneai tu ştii. Că o să vină peste ei, că îi anunţată treaba asta, că p… mea, ştii.

Neta: Da, deci astăzi la nouă jumătate au ajuns trei autocare de la Bucureşti.

Feneşan: Îhm.

Neta: Le-au băgat în curte la jandarmerie la Orăştie.

Feneşan: Da.

Neta: Au făcut toată, astăzi s-au mai cerut încă liste cu adrese şi cu toate minunile.

Feneşan: Mda.

Neta: Şi şi-au făcut planul de acţiune.

Feneşan: Am înţeles.

Neta: Iar la ora patru vor pleca.

Feneşan: Îhm, Neta mersi frumos, rămân dator la tine pân’ la pensie.

Neta: Bă..

Feneşan: Oricum vreau să ne vedem. Unde eşti acum?

Neta: La spital. Unde p…mea să fiu?

Feneşan: Sper să fie bine, nu ştiu ce să zic, bă ăştia chiar nu au făcut măgării, sau nu ştiu să fii făcut, ştii.

Neta: Mda, da.

Feneşan: Înţelegi, ce-ţi spun? Deci eu ştiu că băieţii îs în regulă din punct de vedere, na…acum..

Neta: Na, eu ţi-am spus ce este acum, nu ştiu…

Feneşan: Neta, mersi, mersi foarte mult.

Neta: Nu ştiu să-şi zic mai mult. Oricum suntem ascultaţi, suntem filaţi, suntem auziţi.

Feneşan: Eu am înţeles că peste tot s-a întâmplat chestia asta, la toate vămile.

Neta: Să le dea Dumnezeu sănătate la ăia care ne ascultă.

(Feneşan râde)

Neta: Să trăiască şi ei ce trăiesc cei care simt asta.

Feneşan: Neta, asta este.

Neta: Să le dea Dumnezeu numai bine.

Feneşan: Asta este, asta-i viaţa. Trece şi peste asta.

Neta: Mda.

Feneşan: Sperăm că o să vină şi vremuri mai bune.

Neta: Foaie verde şi un dudău.

Feneşan (râde): Ai dreptate, aicia. Bine, Neta. Cristi, unde e, la lucru sau nu?

Neta: Cristi, e pe picior de alarmă, p… mea ştie pe unde este.

Feneşan: Că ştii de ce întreb pentru că la, am înţeles de la un băiat care lucrează acolo sau o lucrat la Siret de fapt (neinteligibil) nu mai lucrează, ă, pe ăştia i-a alarmat pe toţi, atuncia, la momentu’ ăla.

Neta: Păi îţi dai seama că şi la ăştia urmează să le dea alarmă.

Feneşan: Ştii ce spun?

Neta: Da’ ce tu crezi că le dă alarma cu 3 ore înainte? Le dă alarma în 40 de minute sau jumatate de oră.

Feneşan: Alo?

Neta: Na, mi s-a terminat şi creditu’ acum.

Feneşan (râde): Pe ce eşti, pe Vodafone?

Neta: A, nu, pe Cosmote.

Feneşan: Dacă erai pe Voda, îţi trimiteam eu acum pe loc.

Neta: Mda.

Feneşan: Bine, Neta mersi foarte mult şi ne vedem neapărat, bine?

Neta: Bine, bine.