”Nu putem ajuta țările sărace făcând ca guvernele lor și așa slabe să devină și mai slabe”, scrie pentru Project Syndicate laureatul Nobelului pentru Economie din 2015, Angus Deaton, profesor la Princeton University.
”În Scoția îi vedeam pe polițiști ca pe niște aliați și le ceream ajutorul când aveam nevoie. Imaginați-vă cât de suprins am fost la 19 ani, la prima mea vizită în Statele Unite, când m-am trezit cu un fluviu de injurii din partea unui polițist din New York care dirija traficul în Times Square, după ce îl întrebasem unde este cel mai apropiat oficiu postal. În confuzia care a urmat am aruncat niște documente importante ale șefului meu într-un coș de gunoi care mi se păruse că seamănă cu o cutie poștală.
Europenii tind să aibă sentimente ceva mai pozitive față de guvernele lor decât americanii, pentru care eșecurile si lipsa de poopularitate a politicienilor lor de pe plan federal, statal sau local sunt foarte obișnuite. Cu toatre acestea, statele americane colectează taxe și, în schimb, oferă servicii fără de care cetățenii nu și-ar putea duce viața prea ușor.
Americanii, la fel ca și cetățenii altor state bogate, iau sistemul legal, școlile, sănătatea și secuitatea socială, drumurile, apărarea și diplomația ca pe un dat, la fel și investițiile puternice ale statului în cercetare și în special în medicină. Desigur, nu toate aceste servicii sunt pe atât de bune pe cât ar putea fi și nu toți cetățenii sunt tratați la fel; însă oamenii își plătesc taxele, iar dacă modul în care sunt cheltuiți acești bani deranjează pe cineva, atunci începe o dezbatere publică, iar alegerile regulate le permit oamenilor sa schimbe prioritățile statului.
Toate acestea sunt lucruri atât de evidente încât nici nu mai trebuiesc spuse – cel puțin pentru cei care trăiesc în state bogate, cu guverne eficiente. Însă majoritatea populației mondiale nu trăiește astfel.
În cea mai mare parte a Africii și a Asiei, statele nu au capacitatea de a colecta taxe și nici de a oferi servicii. Contractul dintre guvernanți și guvernați – imperfect și în țările bogate – este deseori absent în țările sărace. Polițistul din New York a fost ceva mai grav decât nepoliticos (și foarte ocupat în timp ce oferea un serviciu); însă în cea mai mare parte a lumii polițiștii îi exploatează și îi extorchează pe oamenii pe care ar trebui să-i protejeze, scuturându-i bine de bani sau persecutându-i la ordinele superiorilor.
Chiar și într-o țară cu o dezvoltare medie precum India școlile publice se confruntă cu un absenteism ridicat. Medicii privați le dau oamenilor ceea ce vor – injecții, perfuzii și antibiotice – dar statul nu îi controlează și mulți dintre acești medici nu sunt calificați.
În lumea în curs de dezvoltare copiii mor din cauza că s-au născut în locul nepotrivit – nu din cauza unor boli exotice, incurabile, ci din cauza unor boli obișnuite ale copilăriei pe care știm să le tratăm de mai bine de un secol. Fără un stat capabil să furnizeze îngrijirea medicală de bază pentru copii și mame, acești copii vor continua să moară.
La fel, fără un guvern capabil, aplicarea legilor și controlul nu vor funcționa, iar mediul de afaceri se va descurca greu. Fără o justiție civilă funcțională nu există nicio garanție că antreprenorii inventivi vor putea să obțina bani de pe urma invențiilor lor.
Absența unui stat capabil – adică a serviciilor și a protecției de care se bucura oamenii din statele bogate – este una dintre marile cauze ale sărăciei din întreaga lume. Fără state eficiente care să lucreze împreună cu și pentru cetățenii activi și implicați sunt șanse minime de creștere economică și de eradicare a sărăciei.
Din păcate, cele mai bogate țări nu fac decât să înrăutățească lucrurile. Ajutoarele externe – transferuri din tarile bogate către cele sărace – sunt importante, în special când vine vorba de sănătate. Însă ajutorul extern subminează buna dezvoltare a capacității statului respectiv.
Acest lucru este evident în țări – majoritatea din Africa – unde guvernele primesc ajutoare directe și acest flux este mai mare decât cheltuielile fiscale (de multe ori mai mult de jumătate din total). Asemenea guverne nu au nevoie de contracte cu cetățenii, nu au nevoie de parlamente și nici de un sistem de colectare a taxelor. Dacă este să fie răspunzător în fața cuiva, guvernul este răspunzator în fața donatorilor. Dar până nici asta nu se întâmplă în practică, pentru că donatorii, sub presiunea propriilor cetățeni (care vor să-i ajute pe cei săraci), trebuie să ofere acei bani de care țările sarace au nevoie, uneori chiar mai mulți.
De ce să nu trecem de guverne și să dăm bani direct celor săraci? Desigur, efectele imediate se prea poate să fie mai bune, în special în țările unde rareori ajutoarele externe ajung la cei săraci. Și nu ar fi nevoie decât de o sumă uimitor de mică – de circa 15 cenți pe zi de fiecare adult din lumea bogată – pentru a aduce toata lumea la limita unui dolar pe zi.
Însă aceasta nu este o soluție. Pentru a duce o viață mai bună, oamenii săraci au nevoie de guverne mai bune; scoaterea din ecuație a guvernului ar putea îmbunătăți lucrurile pe termen scurt, dar ar lăsa nerezolvată problema principală. Țările sărace nu pot avea servicii controlate din afară la infinit. Ajutorul subminează lucrul de care oamenii săraci au cea mai mare nevoie: un guvern eficient care să lucreze pentru ei.
Un lucru pe care îl putem face este să punem presiune pe guvernele noastre să nu mai facă acele lucruri care fac ca țările sărace să rămână țări sărace. Reducerea ajutoarelor este un asemenea lucru, dar la fel de importantă este și reducerea comerțului cu arme, îmbunătățirea politicilor de subvenționare din țările bogate, oferirea de consultanță tehnica care să nu fie legată de vreun ajutor financiar, crearea unor medicamente mai bune pentru bolile care nu-i afecteaza pe cei bogați. Nu putem ajuta țările sărace făcând ca guvernele lor și așa incapabile să devină și mai slabe.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.