Într-o bună dimineață, au găsit steagul în cariera părăsită. Nimeni nu știe de când era acolo. Nimeni nu știe cine l-a ascuns acolo.
Poate că era acolo ascuns de sute de ani. Arata de parcă ar fi fost cusut chiar astăzi cu fir de argint. L-au desfășurat pe deal și mi s-a părut că nici un război nu putea cădea asupra noastră fără ca noi să nu prindem de veste și să ne apărăm așa cum se cuvine.
La început am crezut că era adus din spațiu de vreo civilizație dispărută. Poate că ei avuseseră un război. Sunt sute si mii de exemple de războaie de imagine din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. De la războaiele de imagine din lumea politicii la cele din lumea afacerilor, din lumea artelor sau din lumea războaielor religioase sau din lumea serviciilor secrete, sunt tot atâtea conflicte metamorfozate în imagini care se insinuează, care demotivează sau atrag în cursă milioane de oameni, vălurindu-i într-un ritm ameţitor, amestecându-i cu suprarealitatea şi cu iraţionalul, modificându-le orizontul.
Este stranie orbirea celui vălurit. Sunt misterioase căderea în transă, dinamica şi negocierea. Din această perspectivă, filozofia războaielor de imagine se schimbă în mare viteză în timp ce Miracolul nu şi-a jucat ultima carte.
Dar steagul? Ne umplea de nostalgie doar? Cum ajungi, de exemplu, sa fii un Nostalgic al unor vremuri trecute, vălurindu-te printre simboluri şi mituri care se multiplică în cascadă? Aripa războiului de imagine se aşează pe creierul tău umbrindu-l, vălurindu-l.
Metafora, cacofonia, desecretizarea în lanţ, războiul care ascunde un alt război, dezinformarea, haosul informaţional dirijat, teoria conspiraţiei lărgite, popularizarea şi vulgarizarea procedurilor din lumea spionilor, toată această butaforie de excepţie, mitizarea mass mediei, diabolizarea grupurilor de presiune, ficţionalizarea continuă a mediului social, toată această tevatură este marele Război de Imagine al Lumii.
Războaiele de imagine se ţin de braţ cu războaiele tradiţionale şi le virusează corporalitatea, vălurindu-le nebuneşte şi punând pe jeratic naţiunile aflate într-un balet ameţitor, în vârtej, carnaval semantic şi fantasmagoric, un iad al profesioniştilor. Dar steagul nostru? Mai apoi, ne-am gândit că era un steag purtat de înaintașii noștri, un steag de luptă, un steag victorios. Asta ne-a îmbărbătat.
Asta ne-a animat. Asta ne-a dat curaj. Steagul s-a ridicat către cer chemându-ne. Ne-a chemat să fim curajoși. Ne-a chemat să ne ridicăm. Ne-a chemat să luptăm cu adevărat, fără frică.
Iți justifici existența prin steagul acesta ?? Ce știi de istoria tricolorului ?? Ce știi de fapt despre istoria neamului pe care azi impropriu in numești român ?? Ești pierdut in spațiu bree,.Nu ai nimic, nici istorie. Dispari ca ceața,. Te risipești..
Da, te doare mintea, dar nu ai ce face. Am văzut ieri la tv un polițist care a oprit o mașină ce avea prins pe geam cu o clema, steagul nostru tricolor, în genul purtat de mașini pe 1 Decembrie, de Ziua Natională. A vrut să o amendeze pe soferiță pentru că circula cu gabarit depășit!!! PS: Măcar de era steagul Ungariei !
Valurindu-ne pe langa STEAGUL ROMANIEI si odata cu el, CONSTATAM CU STUPOARE ca arborarea sa A DEVENIT INFRACTIUNE IN DICTATURA PROSTILOR. „SUCCESURI” !
@Marele Urs (aka Marele Mincinos): De ce impropiu numit roman vierme? Si-au spus vreodata romanii altfel?