Nici un prim-ministru nu e etern. Toată lumea ştie asta. Unii titulari în funcţie uită asta, deşi li se urlă în urechi de câteva sute de ori pe zi. Dar le trece. Rămân cu impresia că sunt prim-miniştri şi după ce nu mai sunt. Boală cronică, ce să-i faci?!
Oricum, performanţa lui Emil Boc va fi greu de egalat! Să fii şeful a 4 guverne ale României e ceva! Întrebarea e: cât de mic să fii ca să învii, şi să învii, şi să învii?!
Totuşi, povestea nu e complet nouă. Ceva, ceva se repetă !
„Adriane, nici nu ştii, cât de mic începi să fii” a fost şicana electorală din 2004 prin care Năstase a coborât la cota de avarie şi a făcut loc, în ultimul moment, contracandidatului providenţial. Deci, a fi mic nu e o problemă nouă. Fiecare român, cu micul lui.
Există trei stadii în evoluţia unui cetăţean oarecare, ce devine brusc primul-ministru al Guvernului României.
Primul pas. E un pas în gol. Îl iei de pe stradă (Roman, Ciorbea) şi îl urci la balcon sau în biroul din spatele balconului. Biroul poate fi şi dintr-o bancă sau din Ministerul de Finanţe. Dă bine. Ştie să numere. Să numere în paguba deja creată şi apoi să dea cu gura pe teme generale (Stolojan, Vasile, Isărescu, Năstase).
Al doilea pas: Glorie. Se promite şi se face marea cu sarea! Presa – leşin în masă. Speranţe cât cuprinde. Românii sunt tari la speranţe. Cine se prinde face voturi, face bani, face praf ce a mai rămas.
Pune ţara la cale! Unele chiar se întâmplă. Dar aici apare o problemă. „Păi ce fac eu e istorie! Sunt prim-ministru al României.”
Hei flăcău, ia-o mai încet! N-a scăpat nici unul de acest moment jenant. Se găseşte cineva în culise care îi dă la un moment dat cu tigaia în cap şi îi reaminteşte că e doar un intermediar (ex. Bârlădeanu, ceva mineri etc.).
Unii înţeleg mai greu (Roman, Tăriceanu) şi chiar o iau prin bălării. Se închid în clădirea din Piaţa Victoriei (sic!) şi se apucă de politici. Fac reformă, integrare, investiţii, întâlniri la vârf cu alţi flăcăi scăpaţi din lesă de prin ţările din zonă.
Pentru câteva luni, minune, economia duduie! Fiind luat la întrebări de ceva băieţi răi care dau evaluări seci despre România pe culoare lungi, din clădiri înalte, ce e cu declaraţia asta „Economia duduie!”, am răspuns simplu: „Premierul se referea la o duduie…”. „Aha, da, multe femei frumoase în ţara dumneavoastră…”
Acum, în 2010, duduia e la venerice… şi străinu’ cu bani s-a întors la nevastă.
Mai rămân de clasificat (cum vrea prietenul Nistorescu: clar, sistematic, hotărât) două cazuri. Probabil cele mai importante. Cele mai definitorii pentru România postcomunistă. Cele mai productive în cele mai mari rătăciri. Preacuvioşii Văcăroiu şi Boc. Ei nu au căzut în păcat. Nu şi-au luat-o în cap. Sunt virgini. Ar putea să fie etern-virgini. De aici şi măreţia.
Am vaga bănuială că ar fi rude. Prin alianţă, nu. Totuşi… ceva îi leagă. De departe, tocilarii clasei. Oamenii dirigintei. Au absolvit de mai multe ori aceeaşi clasă cu premiul I. Magda se laudă!
Cele două colecţii (PSD şi PDL) de amânări, amânări la amânări, la amânări la ameninţări sunt, dând Cezarului ce-i al Cezarului, de o izbitoare asemănare. O izbire prelungă, ca mandate, şi prea lungă în recuperarea datoriilor.
Este suspect cât de bine rezistă aceşti indivizi. Înghit cheia de la intrare şi nu mai intră nimeni! Ţara e zăvorâtă. La mişcare, modernizare, bunăstare. Închişi în timp! Subtilă capcana generată de nişte amărâţi. Halal subtilitate. Dar ţine!
Al treilea pas. E în gol! Brusc, din senin, ceva se schimbă. Un fapt banal. La Palatul Victoria se schimbă tot. Se schimbă ştampilele, numele de agenţii, maşini, mobile. Şi desigur dosarele care se aşază în ele.
Premierul a fost schimbat!! Cu cine?
Este clar, succesorul lui Boc va fi un Hamburger!
Ar mai fi, totuşi, ceva de lămurit. Cum ajunge un cetăţean în această situaţie? Fără ieşire. Nu, ieşire are. Ţara nu are.
Ajunge acolo subit si mai ales nepregătit, pentru că cineva are interesul să aibă acolo „omul lui”. Cu cât eşti mai mic, cu atât mai mare şi tare poate fi Promotorul. Deci ai un şef. Un şef pentru şeful Guvernului de serviciu. Nu eşti lider, ci doar executant. Să fii asta undeva la umbră, într-un cotlon al puterii mai merge. E chiar necesar. Dar în „buricu’ târgului”, ca „Prim”, e tare!
Apoi începe Circul.
Îţi faci duşmani din te miri ce. Ai tăi, că le încurci treburile, şi pe toţi ceilalţi care se dau în opoziţie. Incertitudine cruntă, permanentă. Nu ai planul tău, viziune, priorităţi. Sari de la una la alta după cum păpuşarului i se năzare. Fă aia, fă ailaltă…
Oamenii de bază nu ţi-i alegi, doar îi alinţi. Ca şi ei, sunt tot nişte îngrămădiţi. Îngrămădiţi într-o adunătură care nu va fi niciodată o echipă. În plus, câţiva, poate mai în linia a doua, sunt de capul lor, sau, adesea, stau pe o cracă mai sus în ordinea influenţei. Au fir direct cu Şeful cel mare…
Există tot timpul cineva la pândă. În culise. El te lucrează, sapă intens şi face mărunte toate faptele mari – mici câte sunt…
În aceste condiţii, de unde atâta competenţă, clarviziune, curaj ce se presupun a fi calităţile unui lider ce, vremelnic, este şi primul-ministru al Guvernului.
Odată plecat, gata. Nimeni nu se mai întoarce atât de „sus”. Şi mai e o viaţă de trăit. Vei fi pentru totdeauna un „fost”. A nu mai fi prim-ministru pare a fi o catastrofă, o prăbuşire, o izgonire din Palat (Victoria). Deci o înfrângere. Nu face parte dintr-o carieră. Subit intri, subit ieşi! Cam asta e povestea !
Emile, hai, la catedră!
Deci, trecem pe Hamburger.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.