Tablou

Pe la prânz, din tabloul acela s-au revărsat niște păduri, niște oameni, niște ape învolburate, niște cântări, niște nori, iar niște oameni, o fanfară, o trupă de teatru, niște fete zglobii.

Apoi tablou s-a închis, n-a mai revărsat nimic. Degeaba am stat în fața lui, nimic. Când să plecăm, au ieșit din tablou niște politicieni care-au începută să joace prinselea prin muzeu, ceva de neimaginat. Oameni serioși sunteți voi, i-a apostrofat o băbuță cu umbreluță. Politicienii i-au dat cu tifla, nu le păsa lor de bulversările electromagnetice prin care trecea țara noastră.

Nu i-a mai prins nimeni, dorm acum, pe undeva, prin parlament. A doua zi, tabloul s-a trezit, eram cu toții acolo, în păr, așteptând. A ieșit în decor o vacă portocalie. Da, da, era chiar o vacă portocalie. Rumega și se uita la noi, pieziș și tandru ca o vacă. Ea zicea în sinea ei, uită-te tu la ăștia, ce nasoi. Noi ne uitam la vaca portocalie cum rumega ea și se uita și ea la noi și ziceam în sinea noastră, poți să crezi că ne uităm la o vacă portocalie care se uită la noi cum ne uităm noi la ea?!

După vreo zece minute, din tablou, în mod inexplicabil, s-a mai revărsat un val de politicieni, toți cu joben, cu maniere, pedanți. Ce să zic! Ce să-i întrebăm? Până una, alta, ne-au întrebat ei foarte politicos unde e toaleta. Ei, asta-i culmea! Nouă de toaletă ne ardea tocmai acum când toată țara era întoarsă pe dos de bulversările electromagnetice venite din spațiul cosmic.

Ei o țineau pe a lor, cu un ton oarecum mai apăsat, domnule să ne spui degrabă, unde e toaleta. Acum, omul e om, nu poți să-l ții așa, pe loc, dacă-i sub presiune, uite acolo e toaleta. S-au dus la toaletă și nu i-am mai văzut vreodată. Apoi tabloul i-ar s-a închis, ce mai tablou plin de hachițe, ce pictor neserios. Păi un pictor serios ar fi pictat niște voievozi adevărați, niște eroi, nu o vacă portocali și o șleahtă de politicieni care umblă iavaș după toaletă, hala de noi.

Când să ne luăm tălpășița, oarecum dezumflați, s-a auzit un cântec suav. Ah, ce voce cristalină! Păi să ne întoarcem, vezi bine, tabloul își râdea de noi. Vocea cristalină s-a stins și am auzit un răget de leu de-am înlemnit cu toții. Dar n-a venit nici un leu din tablou. Și tot așa. Am auzit vuiet de furtună. Am auzit zumzăit ca de albine. Am auzit hăul oceanului cum tot încerca să ne bage-n sperieți.

Acum, să fim înțeleși, ar fi trebuit s-o luăm la sănătoasa. Dar vezi, așa e omul, vine beleaua peste el și el stă locului și cască ochii în loc s-o ia la picior să-și vadă de viața lui. A mai răcnit tabloul acela la noi vreme de-un ceas, a scornit și niște politicieni care ne-au zis pe șleau, câte-n lună și-n stele, altoindu-ne și înfierându-ne, uite-așa. Apoi, când a venit din nou noaptea, din nou un cântecel suav. Asta n-am mai înghițit-o, am luat tabloul de urechi și l-am dus în curte și l-am pus pe foc, ce s-o mai lălăim așa, la nesfârșit.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

1 Comentariu

  1. SF cu natura viu de moarta.
    Natura umana moarta a reînviat, distrugînd cu satisfacție rama care-l punea în evidență si-i oferea sansa de a fi atârnat pe peretele bunului simt, ca un model conservator a unei epoci in care respectul,drumul spre adevar, umannul si locul in spatiul se castiga cu sudoarea frunții si nu cu stelele de pe umăr.Trupuri cu bască cu stele, vaci portocalii si curcubeacee cu sex incert, cu ugere cu microfoane iesira din cadru si invadara spatiul verde, proaspăt udat, ca sa se hraneasca si apoi sa se balige peste tot cu satisfactia unor prostituate de centura care urca bucuroase in prima masina care oprește ca să le promita bani si multitudini de centuri ocolitoare, creând astfel noi locuri de munca, aducătoare de voturi si venit la bugetul de stat. Un tablou cu realități care pe putini ii oripileaza si pe majoritari ii conduce spre taramul extazului. Un tablou care spune enorm despre vacile, modificate genetic, care pasc si apreciază la nebunie iarba artificială si furajele otravite oferite drept mită intelectuală si excitant sexual in timpuri pandemice.
    Ps. Trăiască iarba care va unit/ Trăiască boul care va cinstit/ Trăiască omul caselor multiple si al magarilor cu vite priponite.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.