Se pare că nu găsim ceea ce căutați. Poate o nouă căutare va ajuta.
Nu am găsit nimic
-
Vest sau Est – cine a stricat Eurvisionul?
Pe proiectul inițial de a crea o ”comunitate imaginată” s-au grefat ideologia LGBT, iar apoi rivalitățile etnice și politice ale EstuluiUltima ediție a concursului Eurovision a fost marcată de scandal și proteste – eliminarea, pentru prima dată, a unui finalist, după o dispută cu delegația israeliană, interzicerea drapelului palestinian (prin decizia organizatorilor de a permite doar steagurile statelor aflate în finală, decizie criticată pentru că interzicea steagul Georgiei și susținerea protestelor antiguvernamentale de acolo) și protestele pro-palestiniene din Malmo, la care a participat si Greta Thunberg. Participanții cereau includerea Palestinei in Eurovision.
”Este greu de construit un argument pe baze culturale împotriva includerii Palestinei în Eurovision. Până la urmă, unul dintre argumentele pe care susținătorii Israelului le consideră foarte slabe este că israelienii (dintre care mulți sunt descendenți ai refugiaților evrei din țările Orientului Mijlociu) aparțin cu adevărat Europei. De fapt, chestiunea nu este una culturală: pentru că Palestina nu este membră a Uniunii Europene de Radio și Televiziune, nu poate participa la Eurovision. Celelalte state arabe din vecinătatea Europei sunt membre ale UERT și sunt libere să participe, dacă doresc. Singura participare a fost cea a Marocului, în 1980 – singura dată când la Eurovision s-a cântat în limba arabă. În 2005, Libanul a renunțat să participe pentru prima dată, pentru că nu putea cenzura melodia Israelului”, scrie Aris Rousinos, pentru UnHerd.
Prima ediție a concursului Eurovision a avut loc în Elveția, în 1956, cu un an înainte de semnarea Tratatului de la Roma care crea Comunitatea Economică Europeană. A avut de la bun început scopul de a uni printr-un eveniment cultural un continent măcinat de război. Era ceva similar cu ”politica de atunci a președintelui egiptean Gamal Abdel Nasser de a umple Egiptul și întregul spațiu arab cu radiouri și a difuza muzică populară, pentru a inculca sentimentul unei identități în lumea arabă, ceva similar cu crearea ”comunităților imaginate” despre care a scris sociologul american Benedict Anderson”, scrie Aris Rousinos. Rezultatul artistic a fost un kitsch. ”Până la urmă, toate naționalismele sunt un kitsch într-o măsură mai mică sau mai mare, un kitsch care sare în ochii unui observator extern mai degrabă decât în cei ai susținătorilor cauzei”.
Ulterior, vreme de decenii, concursul Eurovision a fost o sărbătoare pentru minoritățile sexuale. ”Acum este atât de gay, încât nu mai are nevoie de stegulețele în culorile curcubeului care să fie agitate de spectatori. În audiență sunt femei și homosexuali, acasă femei și homosexuali. Aceste segmente ale societății au un anumit grad de hedonism și concursul acesta a fost un concurs hedonist de ani și ani de zile”, arată un articol publicat de The Spectator, în 2023. Anul acesta, concursul a fost câștigat de o ”persoană non-binară” reprezentând un stat neutru – Elveția.
Sistemul de punctare al concursului reflectă în primul rând rivalitățile și afinitățile etnice și politice. În 2003, Marea Britanie nu a primit niciun punct în finala Eurovision, cel mai probabil din cauza susținerii invaziei în Irak. Iar victoria Ucrainei în 2022 – cu niște strigăte pe scena în sprijinul apărătorilor de la Azovstal – a avut puțin a face cu calitatea muzicală. În 1982, Spania a participat la Eurovision cu un tango argentinian, o palmă diplomatică pentru războiul britanicilor în Insulele Malvine. Participarea Portugaliei în 1974 a fost un semnal al izbucnirii Revoluției Garoafelor împotriva regimului autoritar. Se speculează că, în 1968, Francisco Franco ar fi mituit juriul Eurovision pentru ca Spania să câștige, ajutând la ieșirea din izolare a regimului. În 2000, când tânărul Bashar al-Assad a preluat puterea în Siria, liberalii israelieni au sperat la o refacere a relației bilaterale și au venit la Eurovision cu un cântec despre Damasc, fluturând pe scenă drapelul Siriei. La revenirea în Israel, au fost certați chiar la aeroport.
Însă marea lovitură pentru concursul Eurovision, consideră Aris Rousinos, nu a fost nici ideologizarea sa LGBT, nici sistemul de punctare, ci ”mutarea centrului politic de gravitație al Europei către est și sud-est și confruntarea neintenționată cu Rusia. Temele culturale și identitare ale Estului au început să predomine”. Exclusă în perioada războaielor din fosta Iugoslavie, Serbia a revenit în 2010 cu o melodie folk despre Balcani. În 2014, Polonia vine cu melodia ”Suntem Slavi”, cu dansuri populare si versuri despre ”sângele fierbinte slav”. Melodiile Turciei (2003) și Greciei (2005) sunt de inspirație profund orientală, respectiv balcanică. Aceleași tușe etnice puternice le-au avut melodiile Ucrainei (2014). În 2005, Ucraina s-a calificat cu o adaptare a unui cântec de protest din timpul Revoluției Portocalii – un mesaj trimis Rusiei. La fel s-a întâmplat la participarea Georgiei din 2009, la un an de la războiul ruso-georgian. Iar Rusia a avut o politică similară de promovare tradițiilor populare și de prezentare ca un stat multietnic și multicultural tolerant. Asta după ce, la începutul anilor 2000, Rusia a încercat o deschidere și a participat cu grupul de false lesbiene Tatu. Deschiderea nu a durat decât câțiva ani, iar în 2021 una dintre membrele Tatu a candidat pentru un mandat în Duma de Stat din partea partidului Rusia Unită, al lui Vladimir Putin.
”La fel cum excluderea Rusiei din concurs după 2022 – o excludere la care nu s-a recurs în 2014 – simbolizează excluderea acestei puteri revizioniste din familia europeană, conflictul din acest an privind includerea Israelului în concurs simbolizează schimbarea de atitudine a Europei față de valorile morale ale Israelului. ”Idealul Europei postbelice este modernitatea, iar concursul Eurovision oferă o cale către aceste ideal: o societate care este democratică, capitalistă, pacifistă, multiculturală, emancipată sexual și avansată din punct de vedere tehnologic”, se arată într-un volum care adună mai multa eseuri despre acest concurs.
Însă, după cum am văzut, Eurovision subliniază și opusul celor de mai sus, pe măsură ce concursul și politicile continentului se mută spre est, promovând kitschul și rivalitatea geopolitică, renunțarea la internaționalismul cosmopolit și revenirea la valorile tradiționale, cu o multitudine de particularități și reprezentări etnice care se bat între ele, conștient sau nu, în fața unei mulțimi care flutură steaguri. Din această perspectivă, polemica din jurul participării Israelului nu este o încălcarea a valorilor Eurovision, ci o cristalizare a valorilor actuale ale concursului”, încheie Aris Rousinos.
-
-
-
-
-
Probabil că trimiterea surprinzătoare la Crăciun mi-a atras atenția. […]
-
-
-
-
