Primul gând, care imi trece prin minte după prima zi petrecută ca și expozant în cadrul Târgului de antichități organizat
de cei de la Romexpo Bucuresti, m-a dus către bancul cu cel care își deschisese o cafenea în deșert, iar după 3 ani și 9 luni când în sfârșit a avut primul client i se plângea că nu merge treaba și nu reușește să vândă nici măcar o cafea pe zi. Cam așa arătam și noi cei care am închiriat standurile compuse din placaj crăpat, așezate pe o mochetă pe care au stat și minerii lui Miron Cozma.
Târgul se desfășoară în pavilionul central, construcție foarte frumoasă, dar lăsată în paragină, eveniment de care nu știa unul dintre clienții mei vechi, un prieten care întâmplător are închiriată o hală chiar în cadrul complexului, cu o activitate care îi solicită zilnic prezența. Târgul a mai avut o încercare de resuscitare, după perioada de pandemie, în toamna anului trecut, dar încercările organizatorilor de a stabili un cost european, probabil din clasica deja dorință de a avea o țară ca afară, au rămas cu un refuz categoric din partea posibilor expozanți.
Astăzi,în luna iunie a anului 2023, costul unui metru pătrat pentru un stand se ridică la dublul celui din anul 2019, an în care evenimentul despre care vă povestesc era suprapus cu alte evenimente de o anumită consistență, moment care reușea să aducă în cadrul complexului mii de vizitatori, încasări organizatorilor pentru biletele de intrare și inchirierea spatiilor, încasări celor cu activități de alimentație publică, încasări comerciaților expozanți în cadrul târgurilor. Poate lipsa de interes a publicului e justificată, în acelasi timp, privind prin perspectiva analitică a unui interesat de colecționism sau frumos, târgul desfașurat în aceste zile nereușind să adune o brumă de piese cu adevarat de valoare. Se simte o blazare în tabara comercianților, o stare de teamă amestecată în mod cert cu necunoaștere, imaginea generală a standurilor cu obiecte expuse spre vânzare amplasate în vechea cupolă, putând fi zugravită într-un singur cuvănt, si anume EXPIRAT. Peste toate, prin „bunavoința” organizatorilor, târgul de antichități a fost asociat, ca si dată, cu un alt târg, numit Tibco, la care puteți găsi prosoape, ciorapi, am vazut chiar si uleiuri de lavandă, cafea boabe… Clar cei de la Romexpo s-au gândit la toate!
Ce? …Ăla de-si pune un tablou de Grigorescu în casă nu are nevoie de un prosop dimineața la duș sau nu bea cafea?… Ce bun ar fi fost un târg agro-alimentar lânga două statui din bronz…
Organizatorii târgului in sine poate că au bunavoința de a pune în mișcare o activitate, însă mijloacele tehince expirate și nepriceperea, duc la rezultate submediocre, iar povestea vânâtorului de comori prin standul unui comerciant de vechituri, rămâmne doar în imaginația unui melancolic poet sau reporter, și ei la rândul lor visând la penița tocului lăsat într-o călimară
uscată. S-au uscat până și buruienile la Romexpo de atâta indiferență. Astăzi, la orele prânzului, pe platoul din fața cupolei erau doar doi batrani frumoși, soț sotie, care ma întrebau unde se ține târgul de antichități. Cam așa arată un eveniment dedicat frumosului și poveștilor în cel mai mare complex expozițional din România.
De fapt, cred ca aceste activități întreținute de caâeva pastile de morfină, denumite generic evenimente-târg, au „rolul” de a transforma Romexpo, un bun imobiliar de o importanță și valoare greu de estimat, în obiectul unui târg imobiliar în care unii pierd, iar alții câștigă. Sentimentul pe care îl am, după o prezență constantă la cel puțin două eventimente anuale pe parcursul ultimilor 10 ani, în cadrul complexului expozițional din nordul Bucurestiului, e că ceea ce se întamplă în acest spațiu are
în spate un plan bine gândit, coerent, susținut( desi semantica verbului a sustine are un sens pozitiv), de a lăsa
de izbeliste o activitate absolut necesara și „ca afară”.
Luni seara, dupa incheierea evenimentului, vă voi face o poveste mai lungă despre ceea ce cred vis a vis de îndeletnicirea de anticar și comerțul cu „vechituri” în România.
La Romexpo vom vedea cât timp ne vom mai vedea.
Autor Titi Cladovan
how much is that doggie in the window…
Aceste targuri se organizeaza destul de des in alveola de pe Sos. Kiseleff, la Muzeul Taranului Roman. Cred ca si prin alte locuri, poate, magazinele multora dintre ei, sunt pe Lipscani, Blanari, Selari, Covaci, unde sunt si acum (cred) magazinele de antichitati. Te pierzi printre obiectele frumoase, vechi si pline de amintiri. Totul este amestecat intotdeauna. Langa obiectele expuse, sunt si mici masute cu produse alimentare de prin Tara – miere, dulceturi, fructe confiate etc.. Sau produse de plafar uneori. Dar este targ, de obicei. in targ oamenii expun ce au.
Românii nu au nici cultura istoriei recente, darămite pe aia a antichității pierdute! Târgurile de antichități, kitschoase sau nu din Occident sunt reale insule de fascinație pentru colecționarii împătimiți, în special cel din Belgia. Și Florența are unul exclusivist, dar deh, Bucureștiul nu-i Florența, iar arta românească a ratat Renașterea cu vreo patru sute de ani.
Deosebite obiecte. Multe din ele povestind despre viața bunicilor și a părinților noștri, despre trecutul României ar trebui să fie achiziționate de muzeele naționale. Pentru cei cu bani nu se mai poartă. Unde să pui mobilierul acela închis la culoare, sau statuetele în noile apartamente cu “open space” în care din “living” vezi aragazul? Biroul (office) nu mai poartă, cameră cu dulap vitrină cu cristaluri și bibelouri e kitsch, un perete cu bibliotecă cu cu literatură BPT, Cartea Românească, ESPLA, cărți legate, lexicoane, Larousse, Enciclopedia Britanica, a fost aruncată și pe perete tronează o plasmă. Mobilă stil nu mai vrea lumea, cuburi albe suprapuse cu flecuștețe în ele, paturi relaxa, rafturi deasupra unui birou pentru lecțiile copilului. Generație în schimbare, identitate mondială, diversitate până la orgie cu cu ferigi pe manele, bani puțini, dever slab, criză teribilă. “Viermele vremilor” roade națiunea română.
poti sa ceri apreciere pentru lucrurile de suflet, cand 60% aleg PSD si AUR.
Nu s-a schimbat nimic in 33 de ani, ba chiar s-au inrautatit mentalitatile.
„Românii nu au nici cultura istoriei recente,” dar tu o ai? esti sigur ca nu-s obiecte ”transportate”? Esti sigur ca un obiect vechi nu poarta o durere a celuia care a detinut-o? Unele ”statui” le gasesti si la producatorii de fantani de gradina. Lumea antichitatilor tine fie de o pasiune de a colectiona sau de ambitia de a parveni si aduni ”piese de la bunica” altora. Nu confunda cultura unui om cu buzunarul lui. Si mai e ceva: Intelectualul adevarat este MODEST aproape prafuit, pt ca nu-l intereseaza exteriorul ci interiorul aviditatea de a cunoaste, de a intelege cat mai mult…nu stii nu vei sti niciodata chiar daca stii Istorie ce inseamna cautarea…si emotia cand ai gasit un raspuns…du-te si cumpara iute ”istoria” oferita de unii…
Târgurile de vechituri au farmecul lor, din păcate colecționari nu prea mai există, majoritatea ce vând astăzi „antichități” pot fi încadrați la samsari, speculanți de copite de cai morți, combinatori. Omul simplu asociază astăzi târgurile de „antichități” cu anunțurile din presa de „can can”, șoc ,moneda de un ban 2005 se vinde pe xyz cu 1000RON sau bibeloul de pe vreme bunicilor ce valorează xxx lei, ori cu șmenul mașina de cusut.
Tot mahala ați rămas, nici după 400 de ani de dominație turcească încă nu v-ați orientat spre valorile occidentale …
Nici dracul nu vă recomandă în afara țării mo…
Depinde de ce cauti in acele targuri de antichitati … obiecte originale romanesti … sau doar ‘imitatii strainesti’ …
Icoane vechi ortodoxe romanesti … pictate pe sticla sau pe lemn …
Port romanesc stravechi … mobila si artefacte vechi din casele romanilor … instrumente muzicale vechi folosite de romani …
Unelte agricole stravechi utilizate pe taramurile noastre romanesti …
Arme vechi faurite si utilizate pe taramurile noastre romanesti …
Stampe si harti vechi din istoria Tarilor Romane …
Tiparituri romanesti vechi … sau editii princeps ale autorilor nostri …
Timbre si medalii vechi romanesti … emise si acordate pe taramul Tarilor Romane si ale Romaniei …
…
Cine se pricepe (cat de cat) la cultura si arta straveche romaneasca … poate gasi cate ceva din ceea ce vrea … si absolut originar si/sau original de pe taramurile noastre.
Depinde de ce cauti in acele targuri de antichitati … obiecte originale si originare romanesti … sau ‘imitatii strainesti’ …
Icoane vechi ortodoxe romanesti … pictate pe sticla sau pe lemn …
Port romanesc stravechi … mobila si artefacte vechi din casele romanilor … instrumente muzicale vechi folosite de romani …
Unelte agricole stravechi utilizate pe taramurile noastre romanesti …
Arme vechi faurite si utilizate pe taramurile noastre romanesti …
Stampe si harti vechi din istoria Tarilor Romane …
Tiparituri romanesti vechi … sau editii princeps ale autorilor nostri …
Timbre si medalii vechi romanesti … emise si acordate pe taramul Tarilor Romane si ale Romaniei …
…
Cine se pricepe (cat de cat) la cultura si arta straveche romaneasca … poate gasi cate ceva din ceea ce vrea … si absolut originar si/sau original de pe taramurile noastre romanesti.
@R.C.: scrii despre tot felul de lucruri între care, foarte putine legaturi. Târgul de anchitati Bucuresti/ Rusia, etc. În fine. Târgul de antichitati : data fiind distrugerea scolii din România, dupa ’89, nu ma mir ca ochii oamenilor de rând nu se mai formeaza. Ori, târgul face, si el, dovada -în afara arhitecturii, pe care Nastase Adrian si complicii au distrus-o, prin „restituiri”: ea cade, acuma, în paragina -, face dovada ca România a fost bine ancorata în Art Nouveau-Art Deco (cf. Franta, Germania, Rusia, Austro-Ungaria, SUA). Moda statuilor clasice-n parcuri si gradini (Iluminismul), revine la epoca Art Nouveau, când se si formeaza România : Napoleon III – cu prefectul lui, Haussmann, care debaraseaza Parisul de mahalalele lui istoric promiscui -, hotarât angajat în Unirea Principatelor („oaza” de latinitate din Balcani slabind Austria si Prusia). Parcul Cismigiu, din Bucuresti, Art Nouveau, cu bazinele de apa si statuile de rigoare. Conacele si vilele de la Sosea, cu parcuri Art Nouveau – nu stiu daca mai exista, dupa furiile Nastase-Basescu-Sorin Oprescu, etc. -, si-ai caror proprietari îsi comandau si statui. Obiectele metalice, decorative, de pe mese (nu stiu daca de argint ori toate de argint), facând parte din acelasi decor. Câteva veioze multicolore (nici una autentica) de inspiratie Art Nouveau, finele secolului al XIX lea, debutul secolului al XX lea. Icoanele ortodoxe, care trebuie sa fie din a doua jumatate a secolului al XIX lea, copii ale unora anterioare, în decor de argint, la fel celor ruse. Ori de inspiratie bizantina. Tablouri din aceeasi epoca, ai caror autori, fie definitiv necunoscuti, si cu vreo semnatura de descoperit. Si cele câteva piese de mobilier, de restaurat, la fel.
Faceti Târg de Antichitati in Piatza Obor ! In buricul Târgului ! Unde vin oamenii la cumpărături !