“Am avut grijă să-i atrag atenţia asupra americanului Mohammad Munaf, factor cheie în răpire. ştia totul despre relaţiile teroristului Omar Hayssam cu oameni politici (mai ales cu un senator de la Buzău) şi cu mass-media. Nu aflasem încă de legăturile teroriştilor cu faimosul traficant de arme Viktor Bout. Dacă Munaf sau Hayssam vorbeau, pre mulţi aveau să popească. «Ştiu, ştiu şi lui Marie Jeanne îi este frică de asta», mi-a spus preşedintele. Am rămas cu impresia că vom mai sta de vorbă. N-a fost să fie.”

– pagina 191, volumul Anatomia unei Diversiuni – Editura Miranda / 2015

Iată că, după zece ani de la acestă discuţie, serviciile secrete americane s-au descărcat de gestiune, servindu-l pe tavă structurilor noastre de securitate pe Mohammad Munaf, un important asset în dezlegarea enigmelor din dosarele de terorism şi trafic ilegal cu armament derulate pe plaiurile României şi aiurea prin lume. Băgaţi imediat în priză, jurnalişti mici şi mari (unii dintre aceştia ajungând pe micile ecrane direct din siajul de campanie lăsat de Băsescu), actori jalnici pe singura sticlă rămasă fidelă preşedintelui-jucător, înghit cu nesaţ găluştile servite de acesta la oră de mare audienţă. Cine este personajul atât de adulat de slugile afaceristului Niro? Un pion important în scandalul cosmic Băsescu – Mondialu’. Demnitarul care, prin hotărârile luate alături de adunătura securistă cu care a condus ţara un deceniu, a împiedicat săvârşirea actului de justiţie acoperind în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării terorismul internaţional şi pe făptaşi (prin secretizarea abuzivă a documentelor din dosarele 540/D/P/2005 – Răpirea din Irak şi 628/D/P/2005 – Armamentul).

”După aducerea ziariştilor, rămăsese problema Omar Hayssam. Important este că a fost adus. Rămânea mare problema Munaf. Mai importantă a fost aducerea lui Munaf şi serviciile noastre de securitate ar trebui să fie foarte interesate. El a fost capturat de structuri româneşti. Nu era cetăţean român. Stăpânii Irakului erau americanii. În momentul în care am informat că ne-am recuperat ziariştii şi îl avem pe Munaf, au zis că îl preluăm noi. Aveau dreptate. Nu era cetăţeanul nostru”, se bâlbâia în direct Traian Băsescu.

Au pus talpă Justiţiei

Îi readucem aminte marinarului că, la ordin, la sfârşitul lunii mai 2005, teroristul american Mohammad Munaf, vinovat de răpirea a trei cetăţeni români şi complice la răpirea unui cetăţean american Roy Hallums şi a altor persoane, era predat de pe teritoriul României americanilor, mai precis Forţelor de Comandă 134 din Irak (conform documentului alăturat). Astfel, dosarele Răpirea din Irak şi Armamentul au fost muşamalizate şi închise fără audierea principalului martor. La vremea aceea, Traian Băsescu a negat cu vehemenţă prezenţa teroristului american în ambasadă, fiind prins cu ocaua mică de declaraţiile ofiţerului acoperit (filmate şi scrise în faţa instanţei CAB), negociatorul crizei Octavian Hârşeu, colonelul SIE care a descris cu lux de amănunte modul în care Munaf a fost oferit americanilor. Ulterior, tot în urma unui ordin (Ordinul 1833/C/05 decembrie 2005 emis de Ministrul Justiţiei Monica Macovei), era interzis orice demers de extrădare a terorisului Mohammad Munaf.

“Hârşeu – Ălălalt era cetăţean american, nici măcar nu mai e cetăţean irakian. După câte înţeleg eu şi-a pierdut cetăţenia în momentul în care şi-a luat cetăţenia americană. Iar de cetăţenie română, el nu e cetăţean român. Nu este. ştim bine.

Rep. – Da. Dar este implicat într-o manevră cu cetăţeni români. şi e pe teritoriul ţării noastre aici.

Hârşeu – Da. În momentul în care americanii au spus că el este cetăţean american … Vă rugăm să-l …

Rep. – Predaţi.

Hârşeu – Nu, nu. Să-l debrifuim domn’e, că aici este treaba… Imediat după ce …. Aşa e.

Da, corect. Aşa e. Se fac debriefingurile astea imediat, că aşa e în complexul ăsta…

Rep. – Şi practic, era ideea să-l daţi numai pentru atât.

Hârşeu – Da domn’e! Asta e! “

– fragment din interviul înregistrat chiar în Ambasada României din Irak, în 2005, cu colonelul SIE Octavian Hârşeu

Iată cum, în ciuda acestor demersuri oficiale de împiedicare a justiţiei, spre disperarea lui Traian Băsescu, în 2015, autorităţile SUA ne-au cadorisit cu teroristul. De ce l-au abandonat americanii pe Mohammad Munaf? Este uşor de înţeles. Deşi iniţial l-au făcut scăpat (ca pe partenerul său Omar Hayssam, predându-l autorităţilor SUA în 2005 şi făcându-se că nu l-au văzut prin Ambasada României din Irak), oficialii români în frunte cu Serviciul de Informaţii Externe şi Preşedinţia au fost nevoiţi să-l dea, trei ani mai târziu, în urmărire pe Interpol pentru acte de terorism. Guvernul Statelor Unite, care duce din 2001 greul luptei împotriva terorismului internaţional, s-a trezit în situaţia ingrată de a proteja un cetăţean american, judecat şi condamnat pentru acte de terorism şi dat în urmărire internaţională pe Interpol. Situaţia nu mai putea continua la nesfârşit. Autorul acestui articol a făcut nenumărate demersuri către structurile Interpol, Departamentul de Stat al Statelor Unite şi Ambasada SUA la Bucureşti prin care arăta faptul că teroristul cetăţean american Mohammad Munaf era în gestiunea armatei americane în timp ce figura ca urmărit internaţional prin Interpol!

Iohannis, trezeşte-te!

Nu am aflat din gura fostului preşedinte, nici de la actualii şefi ai Palatului Cotroceni numele celui care a ordonat în 2005 ambasadorului României în Irak – ofiţer acoperit al Serviciului de Informaţii Externe – Mihai Ştefan Stuparu, generalului SIE Adrian Isac şi maiorului SRI Florian Coldea, toţi prezenţi la faţa locului, numele celui care a ordonat predarea ilegală a teroristului american Mohammad Munaf Forţelor de Comandă 134 din Irak şi nici scopul acestei operaţiuni. Rezultatul a fost unul singur: împiedicarea actului de justiţie şi ascunderea faptelor de terorism internaţional la care au fost părtaşi Mohammad Munaf, Omar Hayssam, Mohammad Yassin, Viktor Bout şi alţii ca ei. Mai mult decât atât, imediat ce au fost încarceraţi de români sau americani, cei doi terorişti şi-au înstrăinat din spatele gratiilor averile, pentru ca acoliţii lor să folosească în continuare fonduri şi bunuri pentru comiterea altor acte de terorism internaţional. Aşteptăm cu nerăbdare ca autorităţile române de la Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria să propună într-o şedinţă CSAţ declasificarea fără întârziere şi fără nicio rezervă, integral, dosarele Răpirea din Irak (540/D/P/2005) şi Armamentul (628/D/P/2005) secretizate abuziv (pentru a ascunde acte de terorism) şi să ne comunice următoarele:

1. De unde şi mai ales de la cine l-au preluat oficialii Ministerului de Interne sau alte structuri pe teroristul american Mohammad Munaf, în momentul aducerii acestuia în România? Ultima sa locaţie fiind în custodia forţei americane din Irak (Forţele de Comandă 134), încarcerat la închisoarea Abu Ghrayb cu numărul de deţinut US91Z200175?

2. Cine a ordonat în perioada 22-25 mai 2005 predarea teroristului Mohammad Munaf din Ambasada României de la Bagdad oficialilor militari americani, împiedicând astfel anchetarea sa în dosarele de terorism şi trafic internaţional cu armament 540/D/P/2005 şi 628/D/P/2005?

3. Cine a împiedicat demersurile de extrădare a teroristului american în decembrie 2005, făcute oficial de Ministerul Public şi Curtea de Apel Bucureşti şi cu ce scop?

4. De ce autorităţile române nu au făcut demersuri pentru a pune sechestru pe averile teroriştilor, ba chiar au contribuit la înstrăinarea acestora, în folosul unor infractori extrem de periculoşi?

5. Dacă statul român, prin reprezentanţii săi, a mai participat şi la alte operaţiuni ilegale pe teritorii străine în ultimii 10 ani – de exemplu operaţiunea Orchard (Livada), din Siria, în data de 6 septembrie 2007?