Tezaurele de la Utrecht

Gazde artistice ale Epocii de Aur din Ţările de Jos, muzeele din Utrecht se pot mândri cu admirabilele colecţii de artă veche. Răspândite în „Centraal Museum” şi „Catharijneconvent Museum”, ele ilustrează bogăţia curentelor manierist şi caravagesc care s-au dezvoltat în oraş şi oferă o largă panoramă a artei religioase olandeze.

Dominat de cei peste 100 de metri ai turnului catedralei, a cărei navă a fost tăiată în două de un uragan în 1674, Utrecht este principalul oraş al provinciei din Olanda căreia i-a dat numele. Oferind astăzi aerul jovial propriu unora dintre cetăţile studenţeşti ale Nordului – aproape un sfert din populaţia lui este formată din studenţi -, el apare, din multe puncte de vedere, ca un oraş tipic olandez, străbătut de canale. Simplitatea lui, diferită de orgoliosa magnificenţă a Amsterdamului sau de farmecul aristocratic al Hagăi, nu lasă vizitatorul să presupună că oraşul adăposteşte unul dintre cele mai strălucite centre artistice ale Olandei din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.

Gerard Van Honthorst, Scenă de bordel

Importanţa patrimoniului din Utrecht, păstrat în parte de muzeele locului şi mai ales de „Centraal Museum”, fondat în 1838 şi găzduit astăzi în vechea mânăstire Nicolaaskerkhof, ceea ce îl recomadă drept cel mai vechi muzeu de artă municipal din Olanda, se datorează faptului că cetatea a fost, până la Reformă, unul dintre centrele religioase majore ale Ţărilor de Jos.

Maeştrii manierismului: Jan van Scorel şi Bloemaert

Abraham Bloemaert, Fuga în Egipt

Încă de la începutul Renaşterii nordice, personalităţi de prim-plan au lucrat la Utrecht sub protecţia lui Philippe de Bourgogne, episcopul oraşului. Jan Gossaert a creat aici o vreme, stabilindu-se chiar în Utrecht. Dar figura majoră în epocă a fost, fără îndoială, Jan van Scorel (1495-1562), care s-a stabilit la Utrecht după ce beneficiase la Roma de bunăvoinţa Papei Adrien al VI-lea (el însuşi originar din Utrecht), în timpul efemerului său pontificat dintre 1522 şi 1523. O expoziţie recentă de la „Centraal Museum” a reamintit valoarea acestui artist a cărui pictură a avut o mare importanţă în introducerea limbajului plastic al Renaşterii italiene din ţările nordice, precum şi marele lui talent în arta portretului.

Hendrick Ter Brugghen, Bunavestire

Dând un Papă Bisericii Catolice, Utrecht a rămas, după trecerea la Reformă a provinciilor din nordul ţării şi despărţirea lor de cele din sud, rămase sub tutela regilor Spaniei, un focar al catolicismului care a păstrat legături strânse cu Roma. Prezenţa la sfârşitul secolului al XVI-lea şi în cel următor a unor artişti şi amatori de artă fideli catolicismului explică vitalitatea unei şcoli manieriste şi apoi a mişcării caravagiste. Ideea potrivit căreia Ţările de Jos ar fi fost în întregime calviniste compromite înţelegerea exactă a civilizaţiei acestei zone în Secolul de Aur. Printre cele mai importante figuri ale manierismului trebuie menţionat Anthonie Blocklandt, decedat la Utrecht în 1583, din a cărui operă se păstrează în muzeu importanta compoziţie „Iosif interpretând visele faraonului”.

Dirck van Baburen, Matroană de bordel

Originar din oraş, unde s-a stabilit în 1592, după ce călătorise în Italia şi cunoscuse în Franţa manierismul de la Fontainebleau, Joachim Wtewael (1566-1638) prelungeşte estetica „manierei” până târziu în secolul al XVII-lea. Opera lui este excelent reprezentată la „Centraal Museum”, cu o serie de portrete pictate cu fermitate, printre care şi un „Autoportret” din 1601, tablouri cu subiect istoric sau biblic contorsionate, ca „Adoraţia păstorilor”, din 1598, şi scene cotidiene, precum „Vânzătoarea de fructe şi legume”, din 1618, sau „Bucătăreasa”. Inspirat de operele produse de Aersten şi Beuckelaer din jurul anului 1550, tabloul „Bucătăreasa” este hibrid, urmărind informarea privitorului, articulează o scenă banală şi un episod al Evanghelilor, „Iisus la Marta şi Maria”, care, printr-o inversare a ierarhiilor, tipic manieristă, este plasat în ultimul plan. Spre deosebire de Wtewael, Abraham Bloemart (1566-1631) depăşeşte estetica manieristă. După o perioadă în Franţa, în anii 1580, Bloemart, căruia „Centraal Museum” i-a dedicat o retrospectivă, a fost activ la Amsterdam şi mai ales la Utrecht, unde se formase şi unde s-a stabilit definitiv în 1593.

Hendrick Ter Brugghen, Scenă de cârciumă

„Mercur, Argus şi Io”, din 1592, şi importanta pictură „Iosif şi fraţii săi” din 1595-1600, cu figurile musculoase, contorsionate expresiv şi coloritul preţios, mărturisesc moştenirea manieristă. Acelaşi lucru se observă şi în peisajele sale de o seducătoare excentricitate, dovedind observarea directă a naturii, ca „Odihnă în timpul fugii în Egipt”. Întoarcerea din Italia a foştilor săi elevi, Van Honthorst, Ter Brugghen şi Van Bijlert în cel de al doilea deceniu al secolului al XVII-lea, l-a determinat să se angajeze ca şi ei pe drumul caravagismului, al cărui prim efect a fost revitalizarea picturii în contact cu natura. „Cântăreţul la flaut” ilustrează supleţea temperamentului artistic al lui Bloemart, care are meritul de a fi format la Utrecht câţiva maeştri ai peisajului italienizant: Both, Poelenburgh sau Weenix, cu opere semnificative în „Centraal Museum”.

Figuri majore ale caravagismului

Joachim Wtewael, Bucătăreasă

Răspândirea caravagismului în partea de nord a Ţărilor de Jos în anii 1610-1620 a corespuns unui moment fast pentru Utrecht, care a găzduit pentru un timp câteva dintre figurile majore ale mişcării. Unul dintre primii întorşi din Italia a fost Hendrick Ter Brugghen (1588-1629). Tabloul său „Vocaţia Sfântului Matei”, din 1621, care aminteşte clar de compoziţia pictată la Roma de Caravaggio pentru Saint-Louis-des-Francais” în 1599-1600, marchează prin trivialitatea ei agresivă şi clar-obscurul dramatic un moment important în evoluţia picturii olandeze. Alt reprezentant eminent al caravagismului în anii 1620, înainte ca funcţiile sale de pictor de curte în Anglia şi la Haga să-l îndrepte către un stil rece, foarte controlat şi destul de plicticos, Gerard van Honthorst (1590-1656), este şi el reprezentat în muzeu cu un remarcabil ansamblu de opere, dominat de „Peţitoare”, tablou tipic pentru scenele interlope dragi caravagiştilor, care pun în scenă beţivi, muzicieni şi prostituate din tripouri şi taverne.

Dirck van Baburen, Cântăreţul la lăută

Genul este perfect reprezentat de Ter Burgghen („Băutorul”, către 1625), Van Bijlert sau Van Baburen. Tablouri ca „Batjocorirea lui Iisus” de Goltzius (1607), efigiile portretistului Paulus Moreelse, reprezentările care fac pandant filososfilor Democrit (cel care râde de nebunia oamenilor) şi Heraclit (cel care o deplânge) realizate de fiul lui Moreelse, Johannes, mitologiile clasicizante de o răceală calculată ale lui Van Bronckhorst sau vederile de biserici ale lui Saenredam completează la „Centraal Museum” o colecţie de primă mână pentru secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.

Colecţii heteroclite

Hendrick Ter Brugghen, Cântăreţul la flaut

Deşi numără opere notabile ale unor artişti olandezi ca Scheffer, cu „Christus Consolator” şi „Christus Renumerator”, din 1847-1858, sau Wonder, Neuman şi, mai aproape de noi, Van Doesburg, Van der Leck sau reprezentanţii realismului magic, cum ar fi Koch cu „Autoportret cu bandă neagră” (1937) sau „Portretul lui H.M. Koch de Geer” (1940), Willink şi Moesman, autorul unui insolit „Autoportet” din 1935, colecţiile de artă a secolelor al XIX-lea şi al XX-lea nu pot rivaliza prin calitate şi importanţă cu cele din secolele XVI şi XVII. Perioada contemporană este reprezentată la „Centraal Museum” mai convingător prin design, muzeul păstrând cel mai mare ansamblu din lume de opere ale designerului şi arhitectului Gerrit Thomas Rietveld, a cărui casă, concepută în 1924 pentru Truus Schröder şi înscrisă în Patrimoniul UNESCO ca operă deosebit de importantă a mişcării „De Stijl”, poate fi şi ea vizitată. Într-un registru destul de diferit, vizitatorii şi mai ales copiii nu vor rămâne insensibili la expoziţia permanentă a desenatorului şi designerului Dick Buna, a cărui creaţie faimoasă, inexpresivul iepure „Miffy”, a depăşit în ultimii ani frontierele Olandei.

Arta creştină la Catherijneconvent Museum

Concertul de Gerard van Honthorst

Instalat ca şi „Centraal Museum” într-o veche mânăstire, ambele edificii fiind restaurate de mai mulţi arhitecţi, câteodată cu intervenţii brutale, muzeul este important în primul rând pentru că oferă o largă panoramă a artei religioase olandeze din Evul Mediu până la perioada contemporană. Ansambul, adesea remarcabil, cuprinde sculpturi în lemn din perioada medievală târzie, care a avut apogeul în Ţările de Jos la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul veacului al XVI-lea, picturi, manuscrise, patrafire şi alte veşminte liturgice sau piese de orfevrărie, printre care impresionanta „Cameră a Tezaurului”, în care piesele sunt puse în valoare de o penumbră dramatică. Trebuie menţionată „Judecata de Apoi” a pictorului manierist german Hermann Tom Ring (1521-1597), al cărui oraş natal, Münster, întreţinea relaţii artistice strânse cu Utrecht.

Portret de ţărancă de Salomon de Bray

Spectatorul se pierde într-o mulţime de detalii macabre, între care şi un schelet ce se ridică din sicriu şi pare că-l ţinteşte cu arcul pe privitor. Alături de numeroasele piese medievale şi renascentiste, colecţiile posedă şi un ansamblu de picturi olandeze din secolul al XVII-lea, impresionante prin calitatea lor, cum ar fi opera de tinereţe a lui Rembrandt, „Botezul eunucului de către Sfântul Philippe”, sau „Încoronarea cu spini” de Dirck van Baburen, care se înscrie în cel mai autentic caravagism, ori realismul lui Frans Hals, care a realizat în 1650 efigia lui „Nicolas Stenius”, unul dintre rarii preoţi portretizaţi de genialul maestru din Harleem, ca şi formidabilul „Yael, Debora şi Baraq” de Salomon de Bray (1597-1664), care ilustrează o temă destul de neobişnuită. De remarcat, de asemenea, picturi de Maarten de Vos, Nicolaas Cornelisz Moeyaert sau Caesar van Everdingen păstrate în acest muzeu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.