Trei lecții post-austeritate pentru UE și stânga europeană

După un mandat în care au aplicat cu mult zel reformele impuse de Comisia Eurpeană, Banca Centrală Europeană și FMI, partidele tradiționale sunt în cădere liberă în Irlanda, iar aceasta după ce la precedentele alegeri au realizat împreuna cea mai mare majoritate din istoria țării. Alegerile de vineri au menținut pe prima poziție în Parlament partidul Fine Gael, de centru-dreapta, cu 25,5%. Urmează Fianna Fail, un partid de centru, cu 24,3%. Pe poziția a treia s-a clasat Sinn Fein, cu 13,8%, urmat de Partidul Laburist, cu 6,6%.

Este o situație similară cu cea din alte state care au înghițit pilula amară a austerității și a ”reformelor structurale” în ultimii ani. La fel s-a întâmplat în Portugalia, unde social-democrații pro-austeritate au cedat puterea unei coaliții între socialiști și comuniști, nu înainte ca președintele să forțeze formarea unui guvern minoritar social-democrat. La fel s-a întâmplat in Spania, unde la luni de zile după alegeri socialiștii încearcă încă să formeze un guvern alături de partidele anti-sistem. Este și scenariul din Grecia la alegerile din ianuarie 2015 și apoi la cele din septembrie 2015. Iar în luna mai a acestui an urmează alegerile din Cipru, o altă țară UE supusă austerității.

Guvernul irlandez condus începând din 2011 de Enda Kenny (Fine Gael) în coaliție cu laburiștii deținea 99 de mandate in parlament. După alegerile din această lună, coaliția pe picior de plecare nu mai adună decât 53 de mandate. Cele două partide și-au pierdut 43% din electorat în anii de guvernare. Astfel a plătit Enda Kenny pentru că a tranformat Irlanda în ”elevul model” al UE. Pentru că Irlanda a fost prima țară care a ieșit din programul de austeritate impus de ”troică”, a fost prima care a revenit pe piețele financiare și prima care a revenit la creștere economică susținută. Practic, politica coaliției aflate până acum la guvernare și care a fost astfel sancționată de electorat nu a fost decât politica impusa de CE, de BCE și de FMI. Premierul Enda Kenny a avut la începutul mandatului său, în primăvara anului 2011, un moment de frondă împotriva austerității, susținând că pentru Irlanda nu trebuie să plătească doar contribuabilii, ci și creanțierii bancilor. A fost un foc de paie, căci președintele de atunci al BCE, Jean-Claude Trichet, a avertizat dur Irlanda, iar premierul a aplicat apoi cu scrupulozitate programul de austeritate.

Cum se face însă că un ”guvern model” al UE precum cel al lui Enda Kenny a pierdut jumătate din electorat. Irlanda a fost întotdeauna modelul de succes oferit de președintele CE, Jean-Claude Juncker, de președintele Eurogrupului, olandezul Jeroen Dijsselbloem, și de ministrul german de Finanțe Wolfgang Schaeuble. Se pare că o creștere a PIB-ului nu este suficientă pentru câștigarea alegerilor dacă ea nu este una uniformă și nu este resimțită în buzunarul tuturor. Or, creșterea din Irlanda a fost una bazată pe reducerea costului forței de muncă. Șomajul este sub control, însă gospodăriile irlandeze sunt mai sărace, serviciile publice mai proaste și locurile de muncă nesigure.

În al doilea rând, creșterea economiei irlandeze nu se datoreaza soluției miraculoase numite austeritate, ci în special taxelor foarte mici aplicate companiilor, ceea ce a făcut ca Iralnada să atragă o mulțime de multinaționale dornice să se ”optimizeze fiscal”, sustrăgându-se impozitului din țările europene în care realizau mare parte din profit. Prin urmare, creșterea economica s-a realizat printr-o dopare artificială a economiei, fără ca ea să se simtă în viața de zi cu zi a alegătorilor.

A doua lecție ce vine din Irlanda este una politică. Electoratul a putut observa cum în 2010-2011 fostul guvern Fiana Fail a încercat să ajungă la un compromis cu Bruxelles-ul, astfel încât și băncile să pună umărul la eforturile anti-criză. A fost un eșec total al guvernului. Noul executiv Fine Gael-Laburiști a încercat aceeași manevră, fără succes. Electoratul a văzut cum principalele trei partide tradiționale nu au reușit să își impună măcar câteva condiții într-un acord cu marile puteri ale zonei euro. Rezultatul, la fel ca și în Spania sau Grecia, este implozia sistemului politic tradițional și o țară greu de guvernat.

Pe fondul ”reformelor structurale”, în Irlanda a apărut Alianța împotriva Austerității. Este un partid care nu a revoluționat sistemul politic, precum Podemos sau Ciudadanos in Spania, însă și-a făcut loc repede în Parlament. Un fenomen mult mai puternic este însă cel al rupturii dintre electorat și partide – 17,8% dintre irlandezi au votat pentru candidați independenți. Când partidele tradiționale nu fac decât să se conformeze cu docilitate directivelor venite din alte capitale, capacitatea lor de a mobiliza electoratul se reduce dramatic, iar populația dezamăgită este captată de mișcările radicale sau se tranformă într-o masă ușor manipulabilă, inclusiv de către forțe externe. Este o altă lecție pe care conservatorii și laburiștii irlandezi o dau Europei.

A treia lecție a alegerilor din Irlanda se adresează social-democraților. Laburiștii irlandezi nu au fost niciodată o forță politică majoră. Însă prăbușirea lor la ultimele alegeri este uriașă. De la 33 de mandate au ajuns la doar 6. Ironia face ca până și partidul liderului Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem, să se afle într-o cădere liberă. Sondajele arată ca laburiștii olandezi ar putea pierde 29 din cele 38 de mandate pe care le dețin acum în Parlament.

Dezastrul social-democraților din Irlanda este explicabil. Laburiștii au ajuns să fie numiți ”Partidul Nu Există Nicio Alternativă”. Pentru că nu și-au jucat rolul de amortizor pe partea politicilor sociale într-o perioadă de austeritate, pentru că nu au încetat să insiste asupra necesității reformelor și pentru ca nu au schișat măcar ridicarea unui deget împotriva politicilor impuse de conservatorii de la Bruxelles și Berlin, au început să fie văzuți ca un partid de oportuniști fără viziune și fără doctrină.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.