Trump a grăbit criza care venea

Preşedintele Donald Trump exercită presiuni asupra Ucrainei pentru a pune capăt rapid războiului declanşat de invazia Rusiei din 2022, acuză președintele Volodimir Zelenski. „Orientul Mijlociu are cu siguranţă un impact asupra preşedintelui Trump şi cred că şi asupra următoarelor sale măsuri. Din păcate, în opinia mea, preşedintele Trump alege în continuare o strategie de a exercita mai multă presiune asupra părţii ucrainene”, a declarat Zelenski pentru Reuters, potrivit News.ro. „Americanii sunt dispuşi să finalizeze aceste garanţii la nivel înalt odată ce Ucraina va fi gata să se retragă din Donbas”, a declarat liderul ucrainean.

Iranul în schimbul Ucrainei

Este o poziție cunoscută a președintelui SUA, însă ea este întărită de situația dificilă creată de SUA prin războiul din Golf. În urmă cu o săptămână, Moscova a propus un târg Statelor Unite. Kremlinul ar fi încetat să mai partajeze informații de inteligență cu Iranul, cum ar fi coordonatele exacte ale activelor militare americane din Orientul Mijlociu. Washingtonul ar fi încetat să furnizeze Ucrainei informații despre Rusia. Două persoane familiarizate cu negocierile SUA-Rusia au declarat, pentru Politico, că o astfel de propunere a fost făcută de trimisul rus Kirill Dmitriev. SUA au respins propunerea.

”Rusia oferă Iranului informații despre ținte americane în Orientul Mijlociu, un indiciu ca un alt mare adversar al Statelor Unite participă – fie și indirect – la război, spun trei oficiali americani care au avut acces la aceste informații”, scria The Wasghington Post, pe 14 martie. ”De la începutul războiului, Rusia a oferit Iranului locația activelor militare americane, inclusiv nave si avioane militare”, spuneau oficialii. Și adăugau: ”Se pare că este o acțiune destul de amplă”.

Rusia înterține un război care îi aduce profit

Pe 26 martie, Financial Times informează că Rusia trimite drone, alimente și medicamente în Iran, pentru a susține Teheranul într-un conflict care aduce multiple beneficii Rusiei. Financial Times citează surse din serviciile secrete occidentale care arată că discuțiile despre livrările de drone au început după primele atacuri ale SUA si Israelului. Livrările au început imediat, au loc în etape și se vor încheia la finalul acestei luni. Este vorba despre drone Shahed (modelul iranian oferit Rusiei pentru a fi folosite în războiul din Ucraina), însă îmbunătățite de Rusia în ultimii ani. Președintele ucrainean Volodimr Zelenski a declarat, încă de pe 15 martie, că Rusia furnizează asemenea drone Iranului. Financial Times descoperă secretul lui Polichinelle și scrie că acesta ar fi este primul indiciu că Moscova dorește să ofere sprijin militar letal Iranului. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului a negat aceste informații.

Unii congresmeni și comentatori americani s-au făcut foc si para la aflarea ”secretului” și au cerut o reacție puternica a Statelor Unite, reproșând administrației Trump ca nu a acceptat imediat sprijinul oferit de Volodimir Zelenski în războiul anti-dronă din Golf. ”Putin a ales să fie de partea celor care ii ataca pe americani. Recunoașterea acestei realități și acțiunea în consecință vor fi un test pentru administrație”, scrie o congresmenă democrată, pentru The Washington Post.

Trump: Rusia ajută în Iran, noi ajutăm în Ucraina

Acuzat deseori în Statele Unite pentru afirmațiile false pe care obișnuiește să le facă, Donald Trump a reacționat surprinzător de corect la informațiile despre ajutorul oferit de Rusia Iranului. ”Cred că Putin ar putea să-i ajute puțin, da. Poate că se gândeste că noi ajutăm Ucraina. Ei ajută, noi ajutăm”, a spus Trump, la Fox News, pe 13 martie. Declarațiile au venit la scurt timp după ce președintele Trump a decis să ridice temporar sancțiunile impuse petrolului din Rusia, pentru a reduce din intensitatea crizei provocată de închiderea strâmtorii Hormuz. Închiderea strâmtorii a fost un risc asumat de SUA. A  fost considerată de mai toți analiștii una dintre cele mai probabile reacții ale Iranului în cazul unui atac de amploare. ”Practic, SUA recunosc ceva evident: piața globală a energiei nu poate rămâne stabilă fără petrolul din Rusia”, a spus atunci trimisul special al Rusiei, Kirill Dmitriev.

”Parteneriatul: Istoria secretă a războiului din Ucraina”

Războiul din Ucraina este un război lung. Războiul informațional paralel are și el o istorie lungă, iar asta înseamnă că unele informații se uită. Așa cum sunt cele publicate chiar de presa americană despre implicarea SUA în razboi. ”SUA sunt acum parte din lanțul morții”, spunea un șef de serviciu de informatii din Europa, pentru The New York Times, în urmă cu un an. ”Parteneriatul: Istoria secretă a războiului din Ucraina” este articolul care arată că multe ofensive ucrainene au fost coordonate de la Wiesbaden, de generali americani și aliați, după o pregătire a armatei ucrainene începută în 2014. ”Nu vă faceți griji despre coordonate. Lansați lovitura și o să vă placă rezultatul”, spunea un general american. Printre eroii principali: generalii Cavoli și Donahue, acum șeful forțelor terestre NATO.

Europa plătește pentru că este parte beligerantă

Rusia a lansat o vastă campanie de sabotaje în întreaga Europă, cu scopul de a suprasolicita serviciile secrete ale europenilor, scria Associated Press, la finalul anului trecut. În vreme ce Centrul European pentru Analiza Politică arată că ”Europa este sub un asalt susținut” al Rusiei. Frontul s-a mutat în viața de zi cu zi a europenilor și obiectivul Moscovei este să distrugă unitatea occidentală, fără a trece de nivelul care ar duce la o reacție NATO.

Este adevărat, însă situația este aceeași ca și în cazul Statelor Unite. Europa s-a implicat în războiul din Ucraina. Este un război prin procură între Occident și Rusia (alături de aliații săi). Și Europa ”a ajutat”, după cum a spus Trump despre Statele Unite. Războiul costă.

China culege date în Iran pentru potențialul război în Indo-Pacific

Cursa înarmării care a pornit și care pune presiune pe economiile occidentale afectate deja de o creștere redusă și inflație va fi și mai scumpă. Energia va fi mai scumpă, pentru că efectele crizei din Golf sunt globale. Tatonările americane pentru negocieri cu Teheranul au fost respinse de partea iraniană. În paralel, Statele Unite masează trupe în zona Golfului, iar presa americană vorbește despre scenariul ocupării insulei strategice Kharg, posibil și a unor porțiuni de pe coasta iraniană. Chiar si in cazul unei reușite militare americane, asta nu ar securiza total strâmtoarea Hormuz. Însă va face ca, pe lângă o criză energetică globală, să avem o criză energetică de durată.

Iranul este condus de un regim care s-a pregătit pentru un război cu Statele Unite vreme de 40 de ani. Nu doar Rusia ajută Iranul, ci și China. Beijingul este dependent de petrolul din Golf și este afectat de prelungirea războiului, însă are și un interes în continuarea conflictului. Sateliții spioni ai Chinei urmăresc în timp real operațiunile din Golf și colectează date prețioase pentru o potențială confruntare directă cu SUA în Indo-Pacific. Beijingul este mai discret decât Rusia în privința ajutorului oferit Iranului. Însă, pentru prima dată, SUA nu mai au dominația totala asupra spectrului electromagnetic în operațiunile din Golf.

Trump și-a îngreunat misiunea în Iran

Asta nu înseamnă că Iranul poate câștiga acest război, chiar și cu sprijinul a doua puteri nucleare. Înseamnă însă că războiul se poate prelungi. Președintele Trump a declarat că va împărți strâmtoarea ”împreuna cu ayatollahul”. Asta înseamnă deja o înfrângere pentru SUA, care și-au propus schimbare de regim la Teheran. Dar The Economist are o altă veste proasta pentru America: războiul a făcut ca Gărzile Revoluției Islamice să preia total puterea în Iran. Acum conduc nu doar războiul, ci și statul, iar ”ayatollahul” contează mai puțin decât s-ar crede la Washington.

De la criza energiei, către cea alimentară și a mineralelor rare

Prin Golf nu trece doar petrol, ci și precursori ai îngrășămintelor chimice. În emisfera nordică începe sezonul agricol. În aceste momente germinează o criză care va exploda în următoarele șase luni. Se vor scumpi nu doar armele ce încep să se construiască în fabrici europene care până acum produceau automobile, ci și alimentele.

În aprilie 2025, China aplica o lovitură chirurgicală, mai puternică decât rachetele israeliene și americane din Golf. Beijingul a introdus regim de control al exportului pentru mai multe minerale rare. A urmat o criză majoră în industria auto din SUA și Europa. Companiile făceau presiuni asupra guvernelor, pentru a pleca capul în fața Chinei lui Xi Jinping. Asta înseamnă că și China s-a pregătit tăcut, decenii la rând, pentru o mare confruntare, în vreme ce Vestul celebra sfârșitul istoriei și triumful ordinii liberale, cea bazată pe reguli.

Războiul din Iran grăbește redesenarea ordinii post-război rece

La începutul anilor 2000, SUA aveau 25% din producția industrială a lumii, Japonia 11%, Germania 8%. Acum, Organizația pentru Dezvoltare Industrială a ONU estimează că, în 2030, China va ajunge să aibă 45% din producția industrială globală, SUA 11%, iar Germania 3%. Diferențele încep să fie prea mari pentru a fi compensate de amenințările tarifare ale SUA sau chiar de statutul dominant al dolarului. Avantajul industrial și diversificarea industrială vor conta cel mai mult într-o lume în care materiile prime sunt arme geopolitice iar rutele energetice strategice pot fi blocate de adversari sau din propria ta eroare.

Președintele Donald Trump ar fi trebuit să se pregătească acum pentru vizita la Beijing. Acea vizită a fost amânată, pentru că ceea ce la Casa Alba a fost considerat un război fulger va intra în cea de a cincea săptămână. Vizita la Beijing a fost reprogramată pentru luna mai și va fi un pas către reconfigurarea pozițiilor de putere. Europa nu este nicăieri în această ecuație. În Europa, guvernul de la Berlin le transmite germanilor să muncească mai intens și mai mulți ani, după cei 65 prevăzuți de lege acum. Iar pensiile se vor ”moderniza”. Gospodinele care au cotizat o viață vor trebui să investească pe piețele bursiere internaționale pentru a crește randamentele fondurilor de pensii care nu mai pot susține populația îmbătrânită.