Alegeri prezidențiale în Ucraina

”Ucenicul” american și ”slujitorul poporului” ucrainean

Campanie prezidențială a lui Donald Trump nu a început în 2015, nu este acea campanie acuzată de procurorii FBI, de congresmanii democrați și de oficialii din sistem care publică editoriale anonime în marile ziare americane și vânează vrăjitoare. Campania lui Donald Trump a început în jurul anului 2005, când s-a produs prima serie din serialul Ucenicul, difuzat de NBC. Iar dacă sistemul politic american nu ar fi fostul unul bipartit, Donald Trump și-ar fi înființat un partid numit ”Ucenicul” cu care să câștige președinția și alegerile pentru Congres, cam la fel cum președintele Emmanuel Macron a încropit un partid numit En Marche, un produs al marilor trusturi de presă din Franța. Pentru a nu mai vorbi despre președintele Ronald Reagan sau guvernatorul Arnold Schwarzenegger.

Cum cei mai valoroși consultanți politici vin din America și Israel, cum ei sunt angajați de doritorii de putere din toată lumea, nu ar trebui să ne mire că alegerile prezidențiale din Ucraina urmează modelul ”Ucenicul” brevetat de Trump.

Servitorul poporului sau al oligarhului?

Ei bine, actorul Volodimnir Zelenski încearcă să repete ”rețeta Trump” în Ucraina. Serialul sau nu se numește ”Ucenicul”, ci ”Slujitorul Poporului – Sluga Narodu”. Nu e difuzat de NBC, ci de 1+1, un canal deținut de un oligarh, Igor Kolomoiski, cu o avere asemănătoare cu cea a lui Donald Trump. După cum magnatul Trump le arăta oamenilor prin serialul său ”visul american”, persoajul lui Zelenski le arată ucrainenilor, săptămână de săptămână, la televizor, cum Ucraina poate deveni o țară locuibilă. Finanțatorul show-ului, Kolomosiki, are triplă cetățenie – ucraineana, elvețiană și israeliană – și are multe polițe de plătit actualului președinte Petro Poroșenko, cel care i-a naționalizat banca PrivatBank și a pus bețe în roate afacerilor sale de miliarde. Oligarhul se află acum în exil în Elveția, de unde autoritățile se codesc să-l extrădeze, în Ucraina fiind acuzat de sifonarea a miliarde de dolari. Kolomoiski a fost si partener de afaceri ucrainene cu fiul fostului vicepreședinte al SUA Joe Biden, legați fiind printr-o serie de companii offshore. Actorul Zelenski este și el de origine evreiască, din zona Dniepropetrovsk, fieful lui Kolomoiski. Vasil Petrovici Holoborodko, personajul interpretat de Zelenski, este un anonim profesor de istorie care devine președinte al țării printr-un accident și schimbă radical vechiul mod de a face politică la vârf. Desigur, anexarea Crimeii de către Rusia și războiul din Donbas obligă la o desfășurare mai rapida a scenariului electoral – serialul ucrainean a început să fie difuzat cu 4-5 ani înainte de alegeri.

Fie că votează cu Volodimir Zelenski, fie că se gândesc că votează cu personajul fictiv Holoborodko, sondajele arată că actorul de sub aripa lui Kolomoiski este creditat cu peste 25% din voturi la primul tur al prezidențialelor de pe 31 martie. Urmează apoi președintele în exercițiu, oligarhul Poroșenko, și fosta ”prințesă a gazelor” Iulia Timoșenko, având fiecare 16-17%.

Președintele-oligarh

Președintele-oligarh Porosenko are de partea sa realizările mandatului pe care-l încheie – a obținut autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene (o lovitură pentru Patriarhia de la Moscova), a înscris in Consitituție obiectivul aderării la UE și NATO, a modernizat armata cu sprijin american, a adoptat legi care să întărească statutul limbii ucrainene (în lupta cu rusofonii au căzut victime colaterale minoritățile din Ucraina, iar Ungaria blochează din acest motiv pașii Kievului spre NATO și UE). De altfel sloganul lui Poroșenko face trimitere la realizările președinției sale – ”Armată! Limbă! Credință!”. În ce privește situația din Donbas și Crimeea, Poroșenko rămâne fidel cadrului de negociere de până acum, pe baza Acordurilor de la Minsk, chiar dacă în acest fel focul nu a încetat în Estul Ucrainei, mor aproape zilnic oameni.

Eroina în scaun cu rotile

Sub regimul Poroșenko și în contextul luptelor din Donbas, Ucraina a ajuns cea mai săracă țară din Europa, la coada clasamentului, alături de Republica Moldova. De aceea Poroșenko nu găsește susținere în țară, ci mai mult în dispora și în cercurile intelectuale. Rivala sa, Iulia Timoșenko, are un partid puternic în Rada Supremă, are structuri teritoriale și beneficiază lipsa de uzură din opoziției. Este singurul candidat care propune o alternativă cu cap și coadă la programul lui Poroșenko. Timosenko vrea și ea integrarea în UE și NATO, dar vrea o republică parlamentară (nu semiprezidențială), vrea să schimbe negocierile pe baza Acordului de la Minsk, vrea schimbarea sistemului electoral pentru alegerile parlamentare din octombrie. Însă Timoșenko are o ghiulea prinsă de picior – contractele pentru gaze cu Rusia, căpușarea furnizării gazului în perioada în care a fost premier. Nici presa occiodentală nu mai este de partea ei, nu mai este prezentată drept ”eroina” în scaun cu rotile închisă în baza unui dosar politic de președintele pro-rus Viktor Ianukovici și eliberată la ”revoluția” Maidanului din 2014.

Actorul

În acest context, pentru actorul Zelenski pare să fie suficient un serial de televiziune pentru a ajunge pe prima poziție. Zelenski este rezervat în privința aderării la NATO (ceea ce administrația Trump poate aprecia ca o reducere a presiunii din partea Kievului), nu are un plan limpede pentru Donbas, nu are un program economic clar. Susține doar că lipsa de experiență este chiar un atu pentru el, nu un dezavantaj. A fost acuzat de juranlștii de la Europa Liberă că deține firme în Rusia prin intemediul unor companii offshore, însă a trecut cu bine peste acest scandal. Este vorbitor de rusă, iar asta poate atrage de partea sa electoratul candidatului pro-rus Iuri Boiko, care nu are șanse să ajungă în turul final. Zelenski a avut și o întâlnire recentă cu subsecretarul de Stat al SUA pentru Afaceri Politice, David Hale.

Trădare și piramide electorale

Nu sunt puțini analiștii occidentali care caracterizează campania din Ucraina drept cea mai murdară din istoria țării. Fiecare candidat și-a păstrat pentru final cartea cea mai puternică. În felul acesta, au început să curga acuzații de trădare asupra președintelui Porosenko (pentru protecția acordata secretarului adjunct al Consiliului Național pentru Securitate și Apărare al Ucrainei, care ar fi fraudat bugetul cu 9 milioane de dolari, prin achiziționarea de echipament militar rusesc, ba chiar și prin vinderea armelor rebelilor pro-ruși). Iulia Timoșenko a și început în Parlament procedura de suspendare a președintelui. Președintele, care cooperează bine cu procurorul general al Ucrainei și cu serviciul de informații SBU, a acuzat-o pe Timoșenko că ar fi pus la cale o schemă piramidală de finantare a campaniei electorale, iar oamenii legii au descins la mai mute sedii ale partidului. Apoi, un parlamentar cvsinecunoscut, Iuri Timoșenko, și-a anunțat candidatura doar pentru a zăpăci electoratul în cabina de vot prin similitudinea numelor: Iulia Volodimirivna Timoșenko și Iuri Vladimirovici Timoșenko.

Populism + FMI = populism bun

Din nou, actorul Zelenski a ieșit cel mai puțin șifonat din aceste lupte electorale. Ba chiar s-a trezit cu un sprijin aproape neașteptat din partea ”cruciaților anticorupție” din vechea gardă codusă de Mihail Saakașvili (fost guvernator al regiunii Odessa, apoi căzut în dizgrația regimului Poroșenko, expulzat din Ucraina cu pierderea cetățeniei abia dobândite și apoi protagonistul unui adevărat circ, în care serviciile secrete, procurorii anticorupție și Parchetul General l-au arestat și apoi s-au făcut că-l scapă pe fostul președinte georgian). Ei bine, doi foști miniștri îndrăgiți de FMI, Washington și presa occidentală susțin candidatura lui Zelenski. Este vorba despre Aivaras Abromavicius (un bancher care a primit peste noapte cetățenia ucraineană și a devenit ministru al Economiei – 2014-2016) și Oleksandr Daniluk (ministru de Finanțe în perioada 2016-2018).

Cum se face că Daniliuk îl susține pe candidatul protejat de oligarhul Kolomoiski, în condițiile în care, cât a fost ministru, i-a declarat război miliardarului și a trebuit să-și mute familia într-o locație sigură din această cauză? Oricum, susținerea lui pentru afonul în ale politicii Zelenski, exprimată în presa occidentală, are legătură cu lobby-ul bine plătit și consultanța bine țintită de care are parte actorul de la Kiev. ”În Ucraina, toata lumea știe ce trebuie făcut, dar nu este voință politică. Zelenski pate fi speranța, acea platformă unde oameni cu voință politică pot dobândi puterea”, spune fostul ministru ucrainean și bancher lituanian Abromavicius. ”Dacă populismul de care este acuzat înseamnă să îți respecți promisiunile pe care alții nu și le-au ținut, atunci îmi convine acest populism”, spune Abromavicius, citat de Bloomberg. Și tot Bloomberg pune punctul pe ”i” citând analiști occidentali care spun: dacă va câștiga Timoșenko, va fi rău pentru economia Ucrainei, dacă va câștiga Zelenski va fi bine, atât timp cât se va înconjura cu oameni ca Daniliuk și Abromavicius, apreciati de FMI, de SUA. Nu este de mirare, pentru că Abromavicius a făcut parte dintr-un guvern în care ministru al Sănătății era georgianul Alexander Kvitashvili (discipolul lui Mihail Saakasvili), iar ministru de Finante era americanca Natalie Jaresko (fostă angajată la Departamentul de Stat al SUA), care au primit cetățenia ucraineană peste noapte, pentru a putea deveni miniștri.

SUA, Rusia și oligarhii decid alegerile

Votul ucrainenilor de pe 31 martie va fi influențat de propaganda rusă și de performața strategilor celor trei candidați. Iulia Timoșenko a fost deja implicată într-un scandal, după ce nu a putut justifica proveniența banilor plătiți pentru o firma de consultanță din SUA care a lucrat și pentru campania lui Donald Trump. Și Poroșenko, și Zelenski investesc în asemenea consultanță.

Apoi, votul va depinde de susținerea financiară a campaniilor, de loialitățile oligarhilor ce vor să-și asigure impunitatea. Rinat Ahmetov deține cel mai urmărit post de televiziune din țară, unde campania lui Zelenski este foarte puțin acoperită, spre deosebire de cea a lui Poroșenko. Canalul deținut de oligarhul Viktor Pinciuk este de partea Iuliei Timoșenko, iar o fundație a lui Pinciuk cooperează cu Atlantic Council pentru combaterea ”știrilor false” venite din Rusia. Atlantic Council publica materiale anti-Zelenski, pe care-l acuza că va stopa reforma cerută de FMI si SUA, că va atrofia relația cu Vestul, că regiunile din Estul Ucrainei vor fi prinse intr-un conflict înghețat dirijat de Moscova. Oligarhul Dmitro Firtaș (fostul partener de căpușare a afacerilor cu gaze al Iuliei Timoșenko) îl susține pe candidatul pro-rus Boiko. Oligarhul israeliano-ucrainean Kolomosiki nu numai că îl susține, dar pare a fi și creatorul candidatului Zelenski.

Cum Ucraina este o zonă mai mult decât sensibilă, rezultatul alegerilor va depinde de pozițiile Moscovei și Washingtonului. Iulia Timoșenko ține pe birou o fotografie al președintelui SUA, iar președintele Poroșenko încearcă să intre în grațiile lui Donald Trump. Știe cât de important este și încearcă cu disperare să repare eroarea comisă în timpul campaniei din SUA, în 2016. Atunci, Procuratura Generală de la Kiev s-a implicat în alegerile americane de partea lui Hillary Clinton – de la Kiev au venit informațiile preliminare ale presupusei susțineri a camopaniei lui Trump de către regimul Putin. Acum, președintele Proșosenko și aliatul său, procurorul general Iuri Luțenko, au făcut o piruetă și au pus pe masa lui Donald Trump informații din care rezultă că Ucraina a favorizat-o ilegal pe Clinton, ba chiar justiția ucraineană a și condamnat un deputat de la Kiev (Serghei Leșcenko) implicat în afacerea Russiagate din SUA.

Comunicarea echipelor candidaților din Ucraina si Moscova este cu siguranță ascunsă, căci altfel le-ar distruge șansele electorale. Întrebat cum se va descurca într-o întâlnire cu Vladimir Putin, Zelenski a spus: ”O să-i vorbesc de la același nivel” – o referire comică la diferența de înălțime mare dintre actualul președinte Poroșenko și Putin.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

7 Comentarii

  1. Nu mai cititi toate balivernele!NBC e impotriva lui Trump de cand se stie!Trump e cel mai bun presedinte dupa o serie de lichele democrate si republicane..

  2. Ukropistan, o tara distrusa de tribul Oy Vey, care culmea, se sprijina pe „neonazisti” pentru a supravietui.Cu o rusophobie dusa la paroxism. o saracie si coruptie endemica,dar care si-a vazut visul cu ochii, acela de a adera la „valorile europene|”. Bleah..

  3. Ukraina maidan lovitura de stat idendicaca in 89 Romania instalarea unui guvern de tradatori de origine evreiasca de catre fratii lor care guverneaza America de sute de ani.Au crezut ca Rusii o sa stea ca tantalaii de romani slugi gretoase .Rusii au sesizat lovitura de stat facuta cu scopul de a pune o baza navala amerloca in Crimea in coasta rusului.Dar rusul mai destept si patriot si-a luat Crimeea inapoi.Romanul nu zis nici pas despre teritoriile lui din Ukraina sa nu cumva isi supere stapanul,,amerloc,, adica sionist.Rusia 1 hamerica 0.Ukraina ii spre falimant inflatie de teroare,scumpiri la fel ……

    • Povestea cu baza americana in Crimeea este o prostie. Bazele militare din Crimeea erau oricum arendate Rusiei iar NATO nici nu are nevoie de o astfel de baza. Este vorba doar de eterna politica imperiala rusa. Daca omuletii verzi au intrat in Crimeea, unde vor mai intra oare, ca doar armata 14 rusa e pe Nistru si creste pe zi ce trece ca Ivan nazdravan?

  4. vai de lume ! De aceea oamenii sunt mereu in lanturi- din prostie si indolenta.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.