Dar fiinţa este argumentul. În lipsa ei sau folosind-o drept finit în istorie, desuetudinea se construieşte pervers în corpul imaginarului care produce lucrul cel nou chipurile spre îndeplinirea unui plan de taină al universului plin de universuri. A cere argument este ca şi cum ai desfăşura fiinţa pe traiectele ei de miraculos nevăzînd splendoarea miracolului dar invocînd iluzoriul autoritar.
A cere argument asupra întemeierii lucrului nou e ca şi cum a-i nega fiinţa constrângând-o într-un corp lipsit de entropie. Astfel că strădania de a argumenta evidenţa produce spectacole groteşti sau burleşti în care participă piruetând desueţii plini de gomoşenie, copii autorităţii în toată perversitatea ei. A clasifica variile fiinţării, înţelegând formele ei, după natura lucrurilor spuse şi întemeiate drept acte sau fapte sau înlesniri, e risipire de sens.
Fiinţele străbat întemeierea lucrului cel nou în toate direcţiile organizându-se sau, dimpotrivă, trăind dezlânat şi după modele întâmplătoare. A cuantifica sub regim identitar individul sau a reorganiza masele după iluzorii organizări prin impozit şi plăceri efemere e de-a dreptul ridicol dar dă bine împământenirii aporiei despre limită. Totul dă semn despre rătăcirea invocatorului, despre propria sa lipsire de orizont asupra istoriei şi fiinţei, sortând-o pe acesta după criterii funciare sau după impozitul pe salariu sau după deşertăciunea instrucţiunii.
A privi lucrul cel nou de sub pânzele unduitoare ale putinţei sau neputinţei e curată nebunie sau uitare de sine de vreme ce lucrul cel nou nu este un exteriorizant al fiinţei, un exterior, fiinţa fiind argumentul rescrierii structurilor narative. E nou pe potriva vicisitudinilor sale aşa cum, ca eveniment mare, este al simultaneităţii prin fractură, nefiind aceasta limita dintre lumi alăturate printr-un regim euclidian constrângător.
Evenimentul mare nu este o cheie a modernităţii şi nici lipsirea de proprietăţi a fiinţelor întrupate în lucrul cel nou care ar putea fi situaţia cea nouă. Şi nici ruptură în real nu poate să fie de vreme ce desfăşurările structurilor narative nu se asemănă unele cu altele nefiind nici în legătură nici chiar prin forţarea de metaforă sau de parabolă.
În sfârșit, prin iulie, anul acesta, Damian, ofițer în SPP, s-a trezit cu o ușoară durere de cap, inexplicabilă. S-a gândit că era poate din pricina curentului puternic care îl trăsese în timp ce se afla în post, în salcâmul ăla portocaliu din curtea Palatului Cotroceni. Inexplicabil. Uite, m-am dus să vorbesc cu domnul Președinte, înțelegi, înțeleg, și domnul Președinte nu a avut timp să stea de vorbă cu tine între patru ochi.
Astfel că Matilda s-a dus să vorbească la Casa de Modă Venus, pe Calea Victoriei, unde cunoștea ea o modistă care avea relații la Paris, la Berlin și la Londra. Fifi, modista, i-a povestit toată întâmplarea unei englezoaice care o cunoștea pe Angela Merkel. Angela Merkel a fost amuzată, s-a amuzat chiar foarte tare și a promis că, atunci când vine la București, o să stea de vorbă cu Președintele. Bebe scuipă drept în mijlocul Dâmboviței, de aici se zărește Unirea.
Uite ce, musiu, chiar vrei să cred toate balivernele astea despre fenomenle de poltergeist de la Palatul Cotroceni? Măi, Bebe, zice Stanomir, pun la bătaie un bilet moca la Balcic dacă nu e adevărat! Stanomir e văr bun cu Fifi modista. Adică Fifi are rădăcină bulgărească get-beget. În sfârșit, cum apare Damian pe undeva, se sparg paharele cât ai clipi, praf se fac, fără nici un fel de explicație. Angela Merkel a așteptat momentul cu sufletul la gură și a zâmbit complice când a trecut, în august, pe lângă salcâmul portocaliu din curtea Palatului Cotroceni. GRU a înființat un departament special pentru studierea cazului iar Pentagonul s-a făcut prieten pe Facebook cu Damian.
Eu stau în coasta lui Bebe și în coasta lui Stanomir și ascult toate aiurelile astea și înjur cu năduf că nu trage nici măcar o babușcă din Dâmbovița asta. Nu știu ce face Dragnea, nu știu ce face Firea, habar n-am de Orban dar uite că ne ducem dracului și nu știm de ce, nu mai e nici pește.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.