Valladolid este oraşul spaniol cu cel mai mare număr de săli de cinema pe cap de locuitor. Este meritul Festivalului de Film de la Valladolid, ajuns la ediţia cu numărul 56, că a format, în mai bine de jumătate de secol, generaţii întregi de cinefili al căror auz se ciuleşte la numele lui Bergman, dar şi al lui Lars von Trier, al lui Tarkovski, sau al lui Kim Ki-duk. E impresionant să vezi cum spectatorii umplu cinematografele pentru a vedea un film de debut din Iran sau Noua Zeelandă, într-atât de mare este încrederea în capacitatea selecţionerilor de a aduce pe ecran forme de cinema înnoitoare şi entuziasmante.
Ca unul dintre cele mai vechi şi prestigioase festivaluri din Europa, cel de la Valladolid care se recomandă cu iniţialele, SEMINCI (de la Semana Internacional de Cine) ţine să-şi păstreze profilul, rezistând presiunilor comerciale. El a rămas fidel cinematografului de autor, care forţează noutatea şi „evită locurile comune”, aşa cum spunea în discursul de deschidere regizorul Bigas Luna, „naşul” ediţiei.
Medianeras, pelicula tanarului regizor Gustavo Taretto
Nu e de mirare că cineaşti premiaţi în ediţiile trecute au revenit la Valladolid anul acsta, printre ei numărându-se fraţii belgieni Luc şi Jean-Pierre Dardenne (câştigători ai „Spiculuii de aur” în 1996 cu „Promisiunea”), în concurs acum cu „Băiatul cu bicicleta”, chinezul Zhang Yimou (un „Spic de aur” în 1990 cu „Radica felinarul roşu”), acum în selecţie cu „Under the Hawthorne Tree”, francezul Robert Guediguian, selecţionat cu „Zăpezile din Kilimagiaro”, sau italianul Nanni Moretti, invitatul de onoare care şi-a prezentat în gala de deschidere „Habemus papam”, o comedie amară despre un înalt prelat care, ales papă, traversează un atac de panică, apăsat de enorma răspundere. În relaţia dintre noul papă (magistral jucat de Philippe Noiret, actorul francez care va primi un „Spic de onoare” pentru întreaga activitate) şi psihanalistul convocat să-l ajute să depăşească acest blocaj (interpretat de Moretti însuşi) se naşte umorul peliculei, dar şi încărcatura ei afectivă.
De altfel, ediţia 2011 a început sub semnul umorului. Umorul ca leac împotriva crizei face parte din strategia programului de anul acesta: „Vom suferi mai puţin”, declara directorul festivalului, Javier Angulo, pe covorul roşu. Gala a fost animată de comicul Leo Harlem, specialist în monologul comic cu trimiteri cinematografice. „Numerele” sale au fost urmate de câteva piese muzicale din filme celebre, care au completat atmosfera de mare concentrare cinefilă, în rezonanţă cu profilul distinct al festivalului. După ce au fost evocaţi mari disparuţi între cele două ediţii (Sydney Lumet, Luis Garcia Berlanga, Blake Edwards, Elizabeth Tylor), a fost înmânat primul „Spic de aur” onorific al ediţiei. Personalitatea omagiată, producătorul de film Enrique Gonzales Macho, acum Preşedinte al Academiei Spaniole de Film, este un nume prezent pe genericul a peste 20 de pelicule selecţionate, în timp, la SEMINCI. Acelaşi premiu va fi înmânat şi actriţei Maribel Verdu, interpretă memorabilă în filme de Vicente Aranda („Amanţii”) sau Guillermo del Toro („Labirintul faunului”).
Cucerirea, povestea succesului presedintelui Nicolas Sarkozy
După cum promiteau, organizatorii au inclus în program destul de multe comedii. Se aşteaptă cu interes „Cucerirea” de Xavier Durringer, relatare în cheie ironică a ascensiunii la putere a lui Nicolas Sarkozy, „The Guard”, povestea unui poliţist cu un special simţ al umorului, care ocazionează debutul în lungmetraj al irlandezului John Michael McDonagh sau „Fraţii”, cronica unei familii disfuncţionale datorată finlandezului Mika Kaurismaki.
Deocamdată a cucerit, din prima zi a concursului, comedia romantică „Medianeras” (ceea ce s-ar traduce ca „Ziduri intermediare”), o coproductie Argentina-Spania semnată de tânărul cineast Gustavo Taretto. Foarte bine scris şi inteligent regizat, primul său lungmetraj are drept eroi doi tineri care trăiesc mai mult în spaţiul virtual şi au nostalgia unei relaţii sentimentale adevărate. Relatarea în paralel a eşecurilor lor (întâlniri pe Facebook şi chaturi nesfârşite) acumulează situaţii şi accidente comice în cascadă, dar este, în acelaşi timp, o meditaţie asupra singurătăţii urbane şi a lipsei de comunicare între oamenii cu locuinţe tip „cutii de pantofi”. Cu toţii au fobii şi sindromuri depresive, până şi animalele de companie sunt victimele alienării. Sinuciderea unui câine care se aruncă de la etaj, printre maşini, este unul dintre episoadele unde umorul devine de-a dreptul negru. Replicile sunt excelente, iar cinefilii savurează trimiterile la pelicule faimoase, precum „Manhattan” de Woody Allen, pe care eroii o privesc despărţiţi de peretele dintre ei, care va fi spart pînă în final. Comedia „Medianeras” mai are avantajul unei distribuţii atrăgătoare, cu frumoasa actriţă spaniolă Pilar Lopez de Alaya şi argentinianul Javier Drolas în frunte.
Cu o selecţie consistentă (în care se află şi un scurtmetraj românesc „Superman, Spiderman sau Batman” de Tudor Giurgiu), Festivalul de la Valladolid a început cu dreptul şi merită să fie urmărit cu atenţie în săptămâna următoare. Voi reveni.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.