Un pas înainte, un pas înapoi

Am avut primele elemente de constituţionalitate fiindcă aşa a vrut Ţarul ruşilor, stăpânul generalului Kiseleff, după mişcarea de revoltă a lui Vladimirescu în contra ”legalităţii” putrede a fanariotismului. Legea devenea, astfel, pentru întâia dată, aici, la noi, ceva impersonal care emana de la principii, nu de la oameni capricioşi.

A fost un progres în mentalităţi, chiar dacă n-a fost şi în dezvoltarea civilizaţiei materiale de tip modern.

A urmat, apoi, importarea constituţiei belgiene sub iniţiativa lui Carol I. A urmat şi progresul civilizaţional, nu doar cel al mentalităţilor.

Apoi, a venit regresul. În 1923, ca urmare a împlinirii promisiunilor lui Ferdinand că va împroprietări ţăranul care va merge la război, a trebuit schimbat votul cenzitar (bazat pe avere) cu votul universal, căci acum erau mai mulţi proprietari. Regresul a venit de la calitatea precară a educaţiei celor cu drept de vot. Constituţia socialistă, impusă din nou de ruşi, acum sovietizaţi, a fost un pas înainte în materie de educaţie, dar educaţia aceea (mult sporită) n-a fost una pentru mentalităţi democratice.

În 1991 afost pusă în aplicare o nouă Constituţie pentru democraţie liberală. Era un pas înapoi în privinţa calităţii voturilor, tocmai din pricina educaţiei deformate. Calitatea precară a noului parlamentarism vine în principal de la jumătate de Românie actuală (cea rurală) lipsită de educaţie, dar şi de la cealaltă jumătate, mai bine educată, dar nu în forma mentis a instituţionalismului democratic şi a civismului.

Suntem în 2015. Am avut o puternică mişcare antipolitică pe străzile ţării, sistemul actual de partide e total compromis (din cauza corupţiei, dar mai ales din pricina lipsei de calitate politică a parlamentarilor) şi încă nu vedem clar că această lipsă de calitate a Parlamentului vine şi din lipsa de calitate a votanţilor.

Avem nevoie de o reformă a calităţii votului, ceea ce nu se va putea obţine decât printr-o reformă calitativă a educaţiei publice. Şi printr-o drastică îngrădire a corupţiei: în izvoarele ei din lege, nu din indivizi. Asta e orbirea cvasi-generală a momentului: sunt prea puţine personalităţi influente care să vadă izvoarele corupţiei din legislaţia actuală. Ele sunt vizibile, dar nu în legile care sunt, ci în cele care lipsesc deocamdată (pentru că partidele actuale au interesul să lipsească). Soluţia nu poate fi decât una singură: o nouă Constituţie. Cea din1991 a fost gândită ca să îngrădească orice tentaţie tiranică. Noua Constituţie are a fi gândită împotriva perpetuării corupţiei şi a votului dat în necunoaştere de cauză. Noua reformă a educaţiei publice (pentru formarea discernământului democratic mai bine instruit) are a fi, acum, esenţa unui nou proiect de ţară.

Nu face masă critică, deocamdată, pe reţelele de socializare ale civismului antipolitic soluţia ”o nouă Constituţie” din două pricini: mai întâi lipsa acelei educaţii care te trece dincolo de problematizare în spaţiul cognitiv al souţionării problemelor prin creativitate, apoi gândul (realist) că o nouă Constituţie nu va fi mai bună dacă o va face actualul Parlament, nărăvit în toate relele corupţiei.

Hopul acestui impas are a fi trecut pas cu pas:

1. conştientizarea preşedintelui despre necesitatea acestei soluţii ca fiind mai bună decât trecerea prin tehnocratizarea tranzitorie a Guvernului (după care, ce? vechile partide se întorc la năravurile lor!);

2. convocarea unui referendum pentru o nouă Adunare Constituantă;

3. formarea noii Constituante la paritate 50% vechile partide cu reprezentare parlamentară, 50% noile partide (fără reprezentare parlamentară).

Buba bubelor stă undeva între pasul 2 şi pasul 3. Dacă anunţi cum se va forma noua Constituantă, se vor înscrie la tribunal mii de noi partide cu trei membri, unele fiind acoperirea vechilor partide (asta a fost metoda Iiescu în 1990). E necesară, între paşii 2 şi 3, modificarea legii partidelor: nu se vor mai putea constitui din doar trei membri. Vechile partide anume au pus în lege această capcană: ca să poată forma chiar ele, la nevoie, zeci, sute de astfel de bonzai politici. Cea ce nu dovedeşte decât că ele, chiar ele, sunt de multişor conştiente şi de starea antipolitică a opiniei generale, dar şi de soluţia ieşirii din criză printr-o nouă Adunare Constituantă şi se tem de ea ca dracul de tămâie. Mai vreţi o dovadă? De ce tace Crin Antonescu, cel care mai ieri conducea o Comisie parlamentară pentru revizuirea Constituţiei?

Fiindcă nu ar fi nici în interesul lui o rescriere, iar nu o cosmetizare a legii fundamentale: dacă bagă noii constituanţi acolo, în noul text, un principiu de lustraţie asemănător punctului 8 de la Timişoara, aplicându-se, în viitor, asupra prezentului 1990-2015?! Şi, probabil, aşa se va şi întâmpla: ”aceeaşi mizerie” va fi pusă pe tuşă un număr de ani.

Aşadar, nu trei, dar câţi? Matematica constituţională americană zice ca numărul de parlamentari să fie radical din trei al populaţiei. Nu zice nimic despre numărul de fondatori ai unui partid. Zic eu. Să fie oricâţi, dar sub câteva condiţii:

1. Să nu fi fost membri marcanţi ai vechilor partide (un fel de interzicere a traseismului);
2. Să definim precis care ar fi nivelul marcanţilor (eventual de la foşti consilieri comunali în sus);
3. Să nu fi fost colaboratori sau acoperiţi ai serviciilor secrete vechi şi actuale;
4. Să fie înregistraţi şi ca partide, dar şi ca alianţe de partide, iar în noua Constituantă să poată accede numai alianţele care, prin însumare, au 4.000 de membri, sau partidele care au deja acest număr de membri.

Să schimbăm oamenii vechi din vechile partide cu oameni noi, şi totul se va schimba – zice impostura care domneşte în suprastructura (ideologia) propagandei televizate. Parcă l-ai auzi pe Marx! Totul depinde de om!

Nu. Noi avem dreptul să ştim că nu e aşa, pentru că noi am suferit tragedia ”oamenilor noi”. Şi în comunism, şi în postcomunism. Nu oamenii schimbă legile, ci invers: legile schimbă oamenii (mentalităţile). Cu o singură condiţie: să existe o masă critică a opiniei generale care să vrea legi creatoare de mentalitate cinstită şi un grup de înţelepţi care să propună Legea Fundamentală în acest spirit. Dacă nu se va întâmpla aşa, atunci, într-adevăr, mereu oamenii vor schimba ei legile, după chipul lor corupt şi după asemănarea lor coruptibilă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.