În 15 mai, în marea licitaţie de seară de Artă Impresionistă şi Modernă de la New York, va fi propus un autoportret al marelui maestru spaniol, realizat în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
Pablo Picasso a pictat mai multe autoportrete de-a lungul existenţei sale. Dar cel care va fi scos la licitaţie acum, intitulat Marinarul, are ceva special. A fost pictat în 1943, în Parisul ocupat, într-un moment în care artistul se temea că va fi deportat de căte nazişti. Primise cu câteva săptămâni înainte o scrisoare care îl neliniştise. Provenind de la un aşa numit “Oficiu german de plasare”, ea îl convoca la o vizită medicală, în vederea tansferării sale într-un lagăr de muncă. În perioada în care a pictat tabloul, el îl primea aproape zilnic în atelier pe Brassaï, care îi fotografia sculpturile.
Marinarul, un ulei pe pânză de 130×81 de centimetri, prezintă un bărbat cu o privire tistă, îmbrăcat într-un tricou în dungi, aşezat pe un scaun. Pictura este expusă începând de ieri la Hong Kong, înainte de a apărea în licitaţie în 15 mai.
“Imaginea este scăldată într-un mediu ambiant uşor sumbru. Figura este nervoasă, tensionată şi oarecum lugubră. Personajul din tablou îşi tine mâna dreaptă la cap, un simbol tradiţional al melancoliei”, explică Conor Jordan, vicepreşedinte pentru arta modernă şi impresionistă de la Christie’s.
Lucrarea a mai fost prezentată în licitaţie în 1997, cu ocazia vânzării Colecţiei Victor şi Sally Ganz, una dintre cele mai semnificative selecţii de opere din secolul al XX-lea. A apărut atunci în catalog, estimată la 4,5-5 milioane şi a fost adjudecată cu 8.802.500 de dolari.
Unica opera cu subiect masculin din colecţie, Marinarul, fusese achiziţionată de Victor Ganz cu 11.000 de dolari în 1952, de la editorul Harry Abrams.
Ganz a colecţionat multe opere de Picasso, printre care se numără şi Femei din Alger (Versiune “O”), care în 2015 a fost vândută la licitaţie cu 179,4 milioane de dolari. Este a doua cea mai scumpă operă de artă vândută într-o licitaţie şi un record mondial pentru Pablo Picasso.
Într-un interviu jurnalistul american Jerome Seckler şi Picasso dialogau: “Am descris interpretarea mea la pictura dumneavoastră Marinarul, pe care o văzusem la Liberation Salon (noul nume al Salonului de Toamnă din 1944). Spuneam că aveam impresia că este vorba despre un autoportret”.
“Am ascultat cu atenţie şi la sfârşit am afirmat: Da eu sunt, dar nu doream să aibă nicio semnificaţie politică”, a răspuns Picasso.
“Dar de ce un marinar?”
“Pentru că, a răspuns artistul, îmbrac mereu o bluză de marinar. Vedeţi?”, şi descheindu-şi cămaşa i-a arătat jurnalistului tricoul alb cu dungi albastre.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.