„Un semn al neputinţei noastre de a ne respecta ţara şi trecutul”

Politicienii români postdecembrişti nu învaţă din greşelile trecutului. Nici din ale lor, nici din ale altora. Rezultatul? Aceşti politicieni dau naştere unor monştri. O mare parte din acţiunea politică a ultimelor decenii a lăsat în urmă monstruozităţi. Chiar dacă ar fi să invocăm numai distrugerea industriei naţionale şi înstrăinarea resurselor naturale. Ca studiu de caz luăm astăzi Roşia Montană. Cititorii cunosc cazul dramatic „Alethea” din Turcia, unde o exploatare de aur cu cianuri a lăsat în urmă nenorociri, moarte şi coşmaruri de nedescris. Am spus, cu ocazia publicării acestei drame în paginile revistei noastre, că „Alethea” este plină de… amintiri despre viitorul Roşiei Montane, este un avertisment dur la adresa autorităţilor române. Iată însă că un avertisment şi mai puternic se află chiar la Roşia Montană, la 50 de metri de posibila viitoare exploatare a Gold Corporation! Vorbesc de Masivul Cetate sau „Cetatea Romană”, cum era cunoscut acest monument uluitor, distrus din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Istoria are însă personajele ei „de bine”, salvatorii neştiuţi şi neaşteptaţi ai detaliilor. Tocmai când roşienii uitaseră sau ajunseseră să-şi amintească vag, ca prin ceaţă, că au avut cândva un munte magic, spectaculos şi fără asemănare pe lume, iată că apare, tocmai din Germania, unde locuieşte, Adrian Steclaci, inginer chimist pasionat de fotografie şi film, care aduce în actualitate un album senzaţional cu fotografii ale Cetăţii şi un film documentar realizat în anii ’70. Lansarea albumului Steclaci, intitulat „Roşia Montană, Masivul Cetate, In memoriam”, a avut loc recent la Bucureşti, la librăria Cărtureşti, şi la Cluj-Napoca, la Universitatea Babeş-Bolyai. Editat de Editura Heritage, cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România, albumul conţine un avertisment direct asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla cu masivul geamăn Cârnic, dacă descărcarea ilegală de sarcină arheologică, efectuată cu sfidarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, de către obedienta direcţie de cultură a judeţului Alba, în înţelegere cu ministrul culturii, va fi acceptată de guvern.

„Pǎmântul a plâns pe rana de la Roşia Montanǎ!”

Pe peretele cetăţii deasupra curţii mari

Arhitecta Silvia Oostveen, coordonatorul acestui proiect editorial, a fost impresionată să descopere că există mărturii despre muntele falnic dispărut, monument al naturii şi al mâinii omului, de la Roşia Montană. „Eu credeam ca munţii nu dispar”, spune doamna Oostveen. „Astǎzi, din păcate, în locul masivului Cetate se aflǎ o groapǎ sinistrǎ, stearpǎ, de neprivit, o groapǎ datǎ mereu ca exemplu pentru ceea ce înseamnǎ dezastru ecologic. O groapǎ care a înghiţit o parte din istoria noastrǎ. Atunci, plantele, animalele, pǎsǎrile, pǎdurile, totul a fost parjolit, sfărâmat prin explozii, distrus de mânǎ de om. Pǎmântul a plâns pe rana de la Roşia Montanǎ!” Iată că au trecut 50 de ani de la distrugerea Cetăţii Romane, trăim în democraţie, dar guvernanţii români, îngenuncheaţi de corupţie, incultură şi laşitate, sunt gata să permită repetarea catastrofei ceauşiste, dând undă verde pentru distrugerea celei de-a doua cetăţi romane din Cârnic – singura care a mai rămas în lume. Dacă Ceauşescu a fost interesat de monumentele aurifere de la suprafaţă, sub pretextul că va plăti datoriile ţării, „noul Ceauşescu”, sub numele unei corporaţii străine, ţinteşte monumentele subterane, din „galeriile fără cer”, cum se spune, cu nimic mai prejos decât cele create în 2000 de ani de exploatare la vedere. Sfâşiatǎ între neglijenţa autoritǎţilor, neputinţa societǎţii civile şi rapacitatea capitalismului corporatist, Roşia Montanǎ nu mai este pentru guvernanţii români o mizǎ, deşi aparţine istoriei noastre strǎvechi, este parte din fiinţa naţionalǎ. Silvia Oostven se simte datoare să spună: „Dacǎ lumea politicǎ îşi situeazǎ propriile interese economice deasupra celor ale istoriei şi ale identitǎţii neamului românesc, implicarea şi responsabilitatea noastrǎ faţǎ de moştenirea culturalǎ sunt cu atât mai importante”. Sub presiunea dictaturii banului, mai „eficientă” decât dictatura politică, celǎlalt „strǎjer” al Roşiei, Masivul Cârnic, este astǎzi, sub ochii noştri, pus sub semnul nimicirii. Dacă Cetăţii i s-a răpit splendoarea verticalei, Cârnicului vor să-i ia bogăţia şi măreţia adâncurilor, frumuseţea fără egal a lucrărilor antichităţii daco-romane.

Cetatea din poveşti

În curtea mare a cetăţii, un grup de vizitatori

Adrian Steclaci este unul dintre puţinii norocoşi ce ne mai pot povesti cum era Cetatea. Dotat cu aparate de fotografiat destul de perfomante pentru vremea aceea, cu peliculă procurată pe sub mână, din banii familiei, el lăsă viitorimii un album încărcat de dramatism, de o frumuseţe fără egal. Fotografiile sale nu vorbesc de Roşia Montană cea auriferă, ci de Roşia Montană cea istorică şi arheologică. Filmul ataşat albumului surprinde încă şi mai viu monumentalitatea masivului. Iată „Turnul Împăratului”, din vârful căruia împăratul de la Viena a căutat să-i potolească pe moţii revoltaţi. Iată „Scaunul Împăratului”, unde se spune că s-a odihnit înaltul oaspete, admirând peisajul care-ţi taie respiraţia. Priviţi şi „Fereastra Mare”, în rama căreia poţi zări uriaşa biserică greco-catolică, zidită de marele luptător paşoptist, părintele Balint. Inscripţiile medievale din „Curtea Mare” şi din „Curtea Mică”, lucrările romane cu focul şi apa din stâncile „La Zeus”, ale căror urme se mai văd încă! – toate acestea au pierit în explozii necontrolate, scuipând pietre, stânci şi praf peste sat, până la trei kilometri distanţă… Peste casa familiei Gruber a căzut o stâncă, gospodarii se aflau tocmai la masă, şi nu-şi poate explica nimeni cum au scăpat teferi. şi nu era vorba decât de o tonă de explozivi! Artificierii de meserie spun că astăzi, în Cârnic, dacă se va permite exploatarea acestui monument, găurile de şvaiţer sunt şi mai dese, iar detonarea a 30 de tone (!) de explozivi, cât vrea să puşte zilnic RMGC, va face prăpăd, va bombarda centrul istoric cu pietre şi praf încă din prima zi a lucrărilor… Inginerul Steclaci îşi deapănă însă mai departe amintirile tinereţii. Descrie miracolul numit Cetate, cu dorinţa ca autorităţile actuale să înţeleagă ce responsabilitate enormă au în faţa viitorului şi cu câtă prudenţă trebuie să acţioneze când e vorba de un patrimoniu atât de valoros. Aflat, în 1957, într-o excursie de studii cu un grup de colegi, tânărul inginer porneşte pe jos spre Cetate. Mai departe, iată ce a observat: „ După un drum de nici o oră, ne-a apărut brusc, după o cotitură, Cetatea, în toată monumentalitatea ei. Eu am amuţit. Nu mai văzusem aşa ceva, era un spectacol greu de imaginat, mi s-a tăiat respiraţia…”. Exploatat la început de agatârşi, mai apoi de daci şi într-un târziu de romani, masivul Cetate a trezit şi interesul stăpânitorilor vremelnici din Evul Mediu şi din apoca modernă, până în 1918. „În decursul veacurilor”, continuă povestirea, „masivul aurifer a căpătat un aspect straniu. Numeroase mici galerii săpate anarhic au dus la venirea în contact a rocii cu aerul, cu apa de ploaie şi cu celelalte elemente, determinând o slăbire a ei. Ca urmare, la un moment dat, ansamblul de stâncă ciuruit s-a prăbuşit, formându-se curţi interioare, înconjurate de ziduri înalte de zeci de metri. Întregul ansamblu de pereţi ciuruiţi a început să semene cu o cetate ireal de mare, iar aurarii moţi au botezat-o «Cetatea Romană». Cu timpul, roca s-a colorat într-o paletă de culori: galben, portocaliu, roşu, verzui, violaceu etc., care, împreună cu contrurile stâncilor, au generat această cetate ca din poveşti”. Spre deosebire de poveştile clasice, relatarea lui Steclaci nu are happy end. În anul 2000, se întoarce la Roşia Montană, după ce părăsise ţara în 1978. Rămâne, din nou, fără grai: „Întâlnirea a fost dureroasă, o decepţie mai mult decât amară. În locul maiestuoasei Cetăţi, am găsit gropi imense, presărate cu utilaje miniere ruginite. Un spectacol deprimant sau, cum ar spune profesorul Ioan Piso, un semn al neputinţei noastre de a ne respecta ţara şi trecutul”. Acesta este memento-ul adus din Germania de un român care n-a putut rămâne tăcut în faţa prăpădului ce se pregăteşte la Roşia Montană. Albumul dedicat muntelui dispărut vorbeşte de la sine. Oare avem voie să săvârşim astăzi, în Masivul Cârnic, o crimă asemănătoare cu aceea din Cetate?

Coborâre pe stânci mobile

Albumul poate fi cumpărat de la librăriile „Cărtureşti” din Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca sau prin comandă directă (ramburs) către: Editura Heritage, Str. Austrului nr. 12 A, sector 2, Bucureşti. Detalii prin email: editura.heritage@gmail.com sau telefonic la: 021-2532465; 021-6422452. Pachetul conţine albumul şi două DVD-uri cu filmul „Cetatea de Aur” şi interviul cu autorul, realizat de Silvia Oostveen, împreună cu filmul „Apusul Aurarilor”, de Cristina Oancea (TVR şi TVR Media). Preţul: 100 de lei plus costul expediţiei.

Preluare din revista Formula AS

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.