Un spaţiu viu, Chateau La Coste

De la Puy-Sainte-Réparade, la 15 kilometri nord de Aix-en-Provence, vizitatorul poate ajunge, de-a lungul unui râu, la domeniul „Chateau La Coste”, cu cele 180 de hectare de pădure, cu măslini şi vii întinse pe colinele din Provence. Dincolo de portalul din beton, ridicat recent de Tadao Ando, un drum şerpuit duce la minunatul Centru de Artă construit tot de arhitectul japonez.

Omul de afaceri Patrick McMillen, coproprietar al hotelurilor Connaught, Claridges şi Berkeley din Londra, printre altele, prieten cu Bodo,

s-a îndrăgostit în 2002 de „Chateau La Coste” şi de istoria acestuia. Pe aceste locuri a existat o vilă galo-romană care producea încă de pe atunci vin. În secolul al XVII-lea, un oarecare domn Simiane, senior de Lacoste, a transformat conacul într-un mic castel, ce există încă şi are înscrisă pe fronton data 1682.

De la venirea sa, Patrick McMillen a fost preocupat de calitatea vinului, angajând un maestru de cramă reputat. A apelat la Jean Nouvel pentru a construi o cramă de nouă generaţie, care „să fie o izbucnire de lumină… dar şi o uzină cu forme foarte simple şi o tehnologie cât mai precisă posibil”. Arhitectul a conceput două edificii semicilindrice, al căror aluminiu polisat străluceşte în soare, reflectând natura care le înconjoară.

Crama semicirculară a lui Jean Nouvel

Şi pentru că familia sa a iubit întotdeauna arta şi a colecţionat sculpturi, Patrick McMillen, ajutat de sora sa Mara, a hotărât să creeze „un loc special, în care să asocieze locului arta”.

În 2004 s-a născut ideea unui proiect vizând relaţionarea artei, arhitecturii şi vinului. Artişti şi arhitecţi au fost să viziteze domeniul, să descopere frumuseţea peisajului, să-şi aleagă ei înşişi locul de amplasare a creaţiilor.

Mărturisind că a fost fascinat de legăturile dintre artişti şi arhitecţi şi de interacţiunea celor două lumi, Patrick McMillen a apelat la nume celebre pentru a-şi împlini dorinţa, începând cu cinci arhitecţi laureaţi al premiului Pritzker. Proiectul cuprinde o cramă, terminată deja, desenată de cabinetul arhitectului Jean Nouvel, cel care a construit „Institutul Lumii Arabe” din Paris, „Fundaţia Cartier”, Muzeul parizian „Quai Branly”, turnul Agbar din Barcelona. Frank Gehry, autorul „Casei Dansante” de la Praga şi al Muzeului „Guggenheim” de la Bilbao, Norman Foster, cel care a conceput, printre altele, „City Hall” şi „Millenium Bridge” din Londra, Renzo Piano, autorul Centrului „Georges Pompidou”, şi Tadao Ando semnează celelalte construcţii.

Imensul Scrouching Spider semnat de Louise Bourgeois

Liam Gillick a realizat un mini-pavilion, o instalaţie interactivă, în acelaşi timp arhitectură şi sculptură. Richard Serra a avut nevoie de cea mai înaltă macara din Europa pentru a-şi amplasa lucrarea monumentală. Stăpânul locului a vrut să-i aducă un omagiu lui Jean Prouvé, referinţă istorică de neocolit, implantând două clădiri din 1945 care au făcut parte din structurile prefabricate destinate sinistraţilor din Lorraine.

Construită din enorme blocuri de piatră colorată, sculptura „Wall of Light Cubed”, din 2007, a lui Sean Scully, a fost plasată în aşa fel încât să poată fi admirată pe toate faţetele.

Istoria păianjenilor

Capela concepută de Tadao Ando

Proiectul a fost elaborat treptat, prin întâlniri şi discuţii prieteneşti cu arhitecţii şi artiştii. Majoritatea operelor sunt comenzi specifice, concepute după vizitele pe domeniu ale creatorilor.

Vorbind despre cele trei opere ale sale de la „Chateau La Coste”, Tadao Ando îi povestea ziaristului Guy Bloch-Champfort: „Clientul a început să-mi vorbească despre planul general al domeniului în 2006. Nu vedeam cum aş putea accepta proiectul, dar am fost fermecat de entuziasmul său şi amuzat de ideea de a crea un loc de artă şi arhitectură, aşa că, în final, am acceptat. Pe lângă fatul că am fost responsabil cu planul general, am creat centrul de primire, reflectat în bazin, care adăposteşte o librărie şi un restaurant, dar şi o capelă de beton, metal şi sticlă pe ruinele unei vechi capele din secolul al XVIII-lea. Un pavilion pe care îl desenasem pentru Festivalul Japoniei la Washington, în 2008, a fost şi el remontat la La Coste”.

Discretul pavilion din lemn, care seamănă unui templu, adăposteşte în centrul său patru cuburi al căror conţinut este legat de problemele mediului înconjurător: apă, deşeuri, o instalaţie numită „Four Cubes to Contemplate Our Environment”. Sobrietatea şi perfecta lui integrare în peisajul din jur invită, aşa cum a dorit Tadao Ando, la meditaţie. „Capela” este un cub de sticlă care înconjoară ruina vechiului lăcaş de cult. Aceasta nu are tavan, astfel încât, atunci când uşa este închisă, se află în întuneric, excepând lumina care se strecoară prin acoperişul pavilionului şi trei mici holuri care luminează un altar din sticlă.

Sean Scully, Wall of Light Cubed

Un stabil multicolor al lui Calder, „Small Crinkly” (1976), cu culorile primare tipice artistului, a fost instalat pe un plan de apă care înconjoară parţial Centrul de Artă, în timp ce giganticul „Crouching Spider” de Louise Bourgeois, profilat pe fundalul colinelor provensale, pare să plutească deasupra Centrului de artă creat în 2011. Instalarea sculpturii a fost prevăzută înaintea dispariţiei artistei, care acceptase să-l întâlnească pe McMillen. Colecţionarul dorea să înţeleagă mai bine ce o determinase pe artistă să creeze această piesă şi să o convingă să i-o cedeze, deşi era destinată unui muzeu. Până la urmă, bazinul lui Tadao Ando a convins-o.

„Infinity” este a treia sculptură de pe planul de apă. Ea i-a fost comandată lui Hiroshi Sugimoto, care a folosit tehnici speciale în lucrarea de mare precizie a metalului pentru a reprezenta formule matematice. „Infinity” se ridică din apă, subţiindu-se treptat şi terminându-se cu un vârf cu diametrul de un milimetru.

Istoria instalaţiei „Oak Room”, de Andy Goldsworthy, este interesantă. Autorul a străbătut domeniul în toate sensurile timp de mai multe zile şi apoi s-a decis să sape o imensă groapă în vârful unei coline, în care a plasat o mie de tone de trunchiuri de stejar de Bougogne, care au căpătat în final forma unui igloo imens. Apoi a acoperit structura cu pământ. Ca să ajungă la acest spaţiu întunecat şi misterios, vizitatorul trebuie să coboare trepte înalte de piatră.

Hiroshige Sugimoto, Infinity

Una dintre construcţiile majore este pavilionul lui Frank Gehry, construit în 2008 cu colaborarea fiului său Samuel, o comandă a Galeriei „Serpentine” din Londra. Pentru Gehry, „jocul dintre scheletul exterior din scânduri şi multiplele planuri vitrate ale învelişului evocă corturile vărgate şi catapultele. Juxtapunerea acestor elemente aleatorii creează energia vizuală a locului… Ideea unui podium de concert în pavilionul Galeriei «Serpentine» a determinat dezvoltarea lui”. Sprijinit pe patru piloni de oţel, pavilionul a fost reinstalat în punctul cel mai jos al domeniului La Coste, unde va fi folosit pentru concerte şi recitaluri.

Ideea lui Patrick McMillen este de a transforma concepţia clasică despre un loc destinat culturii şi de a crea un spaţiu viu, care să propună o relaţie unică între artă, arhitectură şi peisajul din Provence. Vizitatorul se poate plimba între vii, livezile de măslini şi pădure pentru a descoperi aceste opere diferite care îşi răspund una alteia.

Noi proiecte

Cele patru cuburi ale lui Tadao Ando, menite să invite la meditaţie

În curând, piese comandate lui Carsten Höller, Jenny Holzer şi Paul Matisse vor fi amplasate. Richard Rogers va construi un pavilion destinat expoziţiilor de desen, în timp ce fotografiile vor fi prezentate într-o galerie concepută de Renzo Piano. Oscar Niemeyer va construi şi el un auditorium, iar Frank Gehry, un pavilion pentru sculpturi, împreună cu pictorul Tony Berlant. Sir Norman Foster ar trebui să-şi lase şi el semnătura pe domeniu. În momentul de faţă, Louis Benech lucrează la o grădină bio, iar James Turrell va realiza un tunel uimitor. Domeniul La Coste este, după cum se vede, un work in progress.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.