Am crezut că bărbaţii titulari ai celor mai importante dregătorii ale României au fost chemaţi miercuri după-amiază la Cotroceni pentru a primi garanţii de susţinere şi semne de consideraţie pentru isprăvile lor de până acum (chiar dacă în contul acestora nu pot fi trecute prea multe). La prima vedere, onoarea unei asemenea întâlniri nu poate fi pusă la îndoială. Nu-i de colea să stai de vorbă cu vicepreşedintele SUA. Numai că, din câte am aflat eu, nu ai noştri iluştri politicieni au vorbit. Ei au ascultat. Au luat notiţe şi au zis da. Şi au primit garanţii că SUA şi NATO ne vor apăra. Garanţii verbale au fost cu duiumul, deşi în politică şi democraţie multe se spun, dar nu întotdeauna se şi respectă. Semne de consideraţie or fi fost. Dar vizita vicepreşedintelui american, dincolo de aparenţele ei, a avut şi alte scopuri. A mobilizat politicienii din fruntea instituţiilor la combaterea corupţiei. Adică la Cotroceni n-a fost vorba de o recepţie, ci de o trasare de sarcini. Chiar de o prelucrare. Şi asta mai merge! Din păcate, după cum acţionează politicienii români, cam asta şi merită. Muştruluit cu vârf şi îndesat, cu obiective şi termene şi măsuri precise. Dar pentru ce să chemi la un asemenea moment ”organizatoric” şi personaje ca Augustin Zegrean? Luptă Augustin Zegrean cu ruşii? Cu corupţia, nici atât, mai ales că n-a lămurit povestea cu afacerile fratelui său. Ce treabă are Mugur Isărescu cu corupţia sau cu ruşii? Înţeleg că la o asemenea întâlnire despre combaterea corupţiei au trebuit să fie invitate şi conducerile Parchetelor, şi ANI, şi serviciile secrete! Doar nu era să fie prelucraţi Patriarhul şi Nunţiul Apostolic! Altceva nu înţeleg. De ce acum, când se vorbeşte despre corupţie, Traian Băsescu joacă rolul trompetei? Iar americanii dau din cap şi zic ”aşa este”. Şi pe urmă amplifică semnalul. Serviciile secrete ale României şi agenţii americani aflaţi pe pământ românesc nu ştiu de afacerile lui Sorin Blejnar, ale Elenei Udrea, Adriean Videanu, Liviu Negoiţă, Aurel Nicolae etc. N-au văzut americanii şi oamenii din serviciile secrete cum se învârteau ca nişte corbi cei doi deputaţi PMP (Aurel Nicolae şi Marin Anton) în celebra reuniune cu scandal de la Nana? N-au trecut agenţii, diplomaţii şi chiar Joe Biden pe Kiseleff şi n-au văzut vila lui Stelian Gheorghe şi n-au auzit ei de uriaşa restituire de bani? Nu i-a informat nimeni despre creditul afacerilor cuplului Udrea-Cocoş şi de înaintaşii gălăgioasei cucoane? Sau despre tradingul cu energie dirijat de la Cotroceni?
Nu fac parte dintre cei care se manifestă în favoarea eliberării unora sau a altora din puşcării. Dimpotrivă, zic că avem de-a face cu un semn ce ţine de începutul unei anume curăţenii. Dar curăţenie se face numai la unii, adică la adversarii lui Traian Băsescu. Nici Parchetele, nici ANI, nici Traian Băsescu, nici americanii n-au auzit sau nu-i văd pe Adriean Videanu şi Radu Berceanu, nu le numără proprietăţile, afacerile, învârtelile şi intermedierile. Parcă toţi aceştia n-ar avea ochi şi urechi, agenţi şi rapoarte şi n-ar fi auzit nimic de jecmănirea Metrorex, de către firmele lui Brînză, ale sindicalistul Drăgoi şi ale lui Walter-Buşcă. Exemplele sunt nenumărate şi includ Hidroelectrica, CFR Marfă etc. Ani de zile, proprietatea publică a fost devalizată cu sălbăticie. Nu ştiu americanii absolut nimic de ce rol a jucat Traian Băsescu în marea corupţie?
Şi, dintr-odată, şi Băsescu, şi americanii ne scot ochii folosind comparaţia cu Ucraina! Corupţia a nenorocit această ţară, zic ei, că dacă Ucraina nu era coruptă, nici americanii şi nici UE nu ar fi vrut să îşi extindă influenţa până la ea! Şi dacă n-ar fi fost coruptă, ar fi luptat cu Rusia lui Putin! Banc bun, comparaţie proastă!
Uriaşă vitamină publică a putut fi vizita vicepreşedintelui american la Bucureşti! Jumătate din naţie, mai ales cea hrănită de televiziuni, şi-a luat porţia de optimism, de speranţă şi de patriotism. Cu alte cuvinte, magistrală a fost această vizită cu caracter politic şi demonstrativ. ”Securitatea României garantată”, ”România în marea familie NATO” (că un soi de familie se poate face şi cu tancuri, rachete şi bombardiere), ”România – scut al lumii civilizate spre răsărit” etc. Adevărul este că vizita aceasta în grabă şi cu oarecare tam-tam ne-a gâdilat orgoliul şi ne-a lăsat să înţelegem că ţara noastră începe să fie cât de cât importantă pentru partenerii ei din Europa şi de peste Ocean. Ocupă o poziţie destul de avansată în faţa unui posibil pericol de proporţii, fără a fi însă partenerul cel mai important din regiune. Primul este Polonia, unde s-a şi dus Barack Obama. Oricum, vizita lui Joe Biden este mai degrabă una pentru moralul aliaţilor (era să scriu ”al trupelor”), dar în legătură cu acestea nu am avut parte de afirmaţii tranşante. N-am aflat dacă România va fi sau nu subiectul unor alte dezvoltări militare. Rămâne doar cu scutul anrtirachetă? Până la o bază miltară mai este încă drum lung. Înaintea noastră se află Polonia. Şi ca poziţie, şi ca forţă militară, chiar şi din punctul de vedere al coerenţei politice. Cu alte cuvinte, vizita vicepreşedintelui american seamănă cu un gest de solidaritate şi de moral la cel mai expus partener de la marginea Alianţiei Nord-Atlantice. Un fel de vizită pentru moralul trupelor făcută de Cezar sau de omul său de încredere la marginea Imperiului Roman de Răsărit.
Mai departe, om trăi şi om vedea!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.