1. Pe glob, „fenomenul WikiLeaks” reprezintă deja o mișcare generată de cea mai mare scurgere de documente din istorie. În unele părți ale lumii, ea este percepută deja ca o substanțială înnoire a jurnalisticii.
2. În România, documentele WikiLeaks au stârnit doar o agitație nebună și, cel puțin până acum, n-au făcut decât să deschidă porțile scandalului public. O bârfă dusă la paroxism a paralizat toate discuțiile publice și dezbaterile TV. De mirare că luni dimineața au mai plecat și avioanele.
3. Cea mai mare problemă care rezultă din publicarea selectivă a cablogramelor a fost provocată de „turnătoriile unora”. Întâi de toate, despre aceleași turnătorii am aflat și din modesta promovare a dezvăluirilor, dar și de părerile lui Traian Băsescu. În spiritul cel mai scârbos al securității românești, jurnaliștii nefericiți sau complexați au început să se întrebe ce caută unii pe la ambasade și ce vorbesc ei cu personalul acestora? Cum spuneam, gândire de securiști, gândire de Traian Băsescu, dar și de jurnaliști mediocri! Cablogramele despre România au fost deșertate în cel mai urât spirit al anilor 50.
4. De ce au apărut telegramele diplomatice în alte locuri decât în cele anunțate inițial? Nu știm cine și cum a lucrat, ca și în cazul filmulețelor livrate la TVR. Dar știm un lucru. Că instituțiile media agreate să publice aceste documente au fost lăsate cu buza umflată. În schimb, „organele” prezidențiale au fost folosite pentru a-i umple de sânge pe mai toți adversarii politici ai puterii. Selecția, traducerea și distribuția pot fi puse sub semnul îndoielii. Cine a coordonat lansarea? Biroul de traduceri al Președinției? Sau cel al serviciilor secrete?
5. Duminică, la Realitatea TV, Sebastian Lăzăroiu a afirmat că știa de câteva zile de conținutul cablogramelor. De unde? Are Președinția o înțelegere cu WikiLeaks? Are SIE un protocol cu deja celebra organizație?
6. De unde se poate înțelege că selecția a fost făcută cu tentă și cu țintă? Foarte simplu! Din publicarea otova a tuturor numelor din cablograme. În protocoalele sau contractele de publicare încheiate cu diverse ziare și reviste, acestea se obligă să protejeze numele persoanelor. În România, cablogramele au fost folosite mai degrabă pentru demolarea unor adversari.
7. Este cunoscută situația petrecută în Anglia, unde un ziar a transferat cablogramele unei alte publicații. Procesul se judecă și acum. Pornind de la acest precedent, pe ce bază au ajuns cablogramele despre România în posesia unor instituții de media neagreate de WikiLeaks? Știu cei care le-au lansat mai devreme pe piață că documentele difuzate nu au valoare de probe în nici o instanță?
8. Oare de ce își dorește Traian Băsescu o prezență semnificativă a FBI în România, așa cum este CIA? Și unde sunt oamenii Agenției? La gară? La numărarea voturilor? La văruirea închisorilor secrete?
9. Selecția cablogramelor a fost o primă formă de periaj?
10. Nici în fața unei oglinzi fidele a vieții politice din România nu ne-am cutremurat. Dimpotrivă, am izbucnit în râs. Iar cei pictați au dat-o la întors. Ca și Severin la Bruxelles! Ca și toți ceilalți care ar fi trebuit să demisioneze, dar s-au agățat de scaunele magnetizate de foamea de putere.
11. Dezvăluirile continuă. Carnavalul se întețește. Noi rămânem la spectacol în loja presei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.