Ce spune FMI despre România. Noul acord

Conducerea Fondului Monetar Internaţional tocmai a aprobat vineri un nou acord pentru România. Este vorba despre un acord de tip „precaut”, adică România va accesa bani doar dacă va avea nevoie urgentă, şi, fără derogări suplimentare, banii nu se pot duce direct pentru finanţarea deficitului bugetar. Adică banii pot lua doar destinaţia rezervelor valutare gestionate de BNR.

Concret, este vorba despre un acord care intră in vigoare joi, 31 martie 2011, şi are o durată de 24 de luni. Vorbim despre o sumă de 3,09 miliarde Drepturi Speciale de Tragere (circa 3,5 miliarde de euro). Acordul este pus în legătură cu un altul de tip instituţional, încheiat cu Comisia Europeană, în valoare de 1,4 miliarde euro. La cele 4,9 miliarde de euro se mai adaugă un împrumut de 400 de milioane de euro de la Banca Mondială. Prin urmare, al doilea acord de tip multi-instituţional valorează 5,3 miliarde de EURO, bani pe care România poate să îi acceseze în urmăoarele 24 de luni, dacă apar turbulente semnificative pe pieţele internaţionale ce pot atrage o criză a balanţei de plăţi. În plus, România a informat FMI că ultima tranşă din acordul cu FMI aprobat in 4 Mai 2009 (tot acordul valora 12,95 miliarde de EURO), aşadar ultima tranşă în valoare de circa 1 miliard de EURO, doreşte să o trateze de tipul „precaut”. Adică o va atrage doar daca va fi nevoie.

Ce spune FMI despre România

„Economia s-a stabilizat şi creşterea reîncepe. Noul program se concentrează pe construirea pe baza realizărilor de până acum, cu consolidare fiscală suplimentară şi reforme structurale care să impulsioneze creşterea şi să îmbunătăţească participarea sectorului privat în economie”.

„Ajustările fiscale planificate de guvern trebuie să ajute să reducă deficitul până la 3% din PIB în anul 2012”. Stop.

Eu înţeleg faptul că în acest moment FMI este cel mai important creditor instituţional al României. Cu o alocare de circa 12 miliarde de EURO, Fondul Monetar Internaţional este direct interesant de prezentarea unei imagini favorabile a României. Dar ceva nu se leagă. Mă opresc întâi la deficitul bugetar. Anul trecut, România a încheiat exerciţiul bugetar cu un deficit declarat de 6,5%. În fapt, cu arierate de circa 3% din PIB, deficitul bugetar a fost mai aproape de 10%. Ceea ce este enorm. A ajunge de la 10% din PIB în 2010 la sub 3% din PIB în 2012 este o copilărie. Dar să luăm cifrele oficiale, cele mistificate (care nu includ arieratele).

România ar fi avut un deficit de 6,5% din PIB în 2010. În doar 2 ani, România trebuie să reducă acest deficit la mai puţin de 3%. Adică, la mai puţin de jumătate. Răspunsul meu este: bull-shit. Vă reamintesc că şi în 2010 ţinta iniţială (din mai 2009) era de 3% din PIB. Realitatea s-a dovedit mai mult decât dublă. În plus, România nu va reuşi să taie cheltuielile bugetare atât de mult şi să crească veniturile bugetare semnificativ fără să inhibe creşterea economică. Prin urmare, dacă vom purcede la o nouă majorare de taxe în 2011 sau încă o tăiere semnificativă de cheltuieli, asta va împinge din nou economia în teritoriu negativ. De unde? Din mistificata creştere pozitivă anunţată (celebrul +0,1% în trimestrul IV). Prin urmare, prin pârghia veniturilor şi cheltuielilor, România nu va reuăi să reducă deficitul bugetar la 3% din PIB în 24 de luni. Mai ales că, începând din acest an, minimum 1,2 puncte procentuale din deficit vor reprezenta dobânzi pentru datoria publică. Spre exemplu, dacă statul român vrea anul acesta deficit de 4,4% din PIB, scăzând costul cu dobânzile de 1,2% din PIB, rămâne deficit bugetar de atins de 3,2% din PIB. Imposibil! La asta se adaugă plăţi restante de peste 3 miliarde de EURO.

Ce vrea de fapt FMI

„Îmbunătăţirea guvernanţei, reglementării şi stabilirii preţurilor în întreprinderile de stat, în special în energie şi transport, sunt esenţiale pentru impulsionarea eficienţei economice, la fel precum reactivarea programelor de privatizare”. Prima parte a frazei înseamnă scumpiri. Adică inflaţie. Adică scădere în continuare a puterii de cumpărare. A doua parte a frazei înseamnă în fapt împuţinarea modalităţilor viitoare de plată a datoriilor. Adică, adâncirea dependenţei. Privatizarea a ceea ce a mai rămas din economie (energia hidro, energia nucleară, restul de privatizat din industria extractivă) înseamnă în fapt anularea posibilităţilor decente de plată a datoriilor din prezent în viitor.

Ce spune FMI despre politica monetară

„Politicile monetare şi din sectorul financiar au fost prudente şi proactive, ajutând la păstrarea stabilităţii financiare pe parcursul crizei. Politica monetară trebuie să ţintească un echilibru între rezolvarea riscurilor inflaţioniste şi nevoia de a sprijini recuperarea”. În traducere liberă, spusele FMI sună aşa: vom avea şi inflaţie, şi o creştere economică debilă. Mugur Isărescu&Co vor rata ţinta de inflaţie pentru a şasea oară din şapte încercări. BNR trebuie să nu ridice dobânzile, pentru a nu perturba mugurii incipientei şi debilei creşteri economice. BNR nu trebuie nici să scadă dobânzile, pentru că ar da drumul prea mult la inflaţie, care este deja mare. Prin urmare, BNR trebuie să menţină dobânzile aici unde sunt, la minimul istoric de 6,25%. Asta va da suficient confort capitalurilor vagaboande (a se citi investitori de portofoliu) să se împrumute la dobânzi de 1-2% în euro sau dolari, să plaseze într-un leu care nu are voie să se deprecieze (pentru ca nu cumva să fie afectată stabilitatea financiară) şi să facă ceea ce fac cu succes de la începutul anului: carry trade. Adică plasează un euro la cursul de 4,25 de lei în depozit bancar în lei, iau dobânda care este de 3-4 ori mai mare decât oriunde altundeva, apoi preschimbă leii mai mulţi în euro şi câştigă pe două planuri: şi din dobânzi, şi din întărirea leului. Cool, nu-i aşa? Între timp, noi urmării mugurii creşterii economice şi alţi muguri specifici primăverii economice anunţate de băiatul ăla din Răchiţele.

Prin urmare, am avea întărire de leu, dar şi inflaţie mai mare decât aşteptările. Am avea creştere economică (în principal falsificată), dar şi locuri de muncă mai prost plătite. Am avea un leu mai tare faţă de euro, dar dobânzi în creştere pentru euro şi extrem de ridicate pentru leu. Prin urmare, revigorarea economică sugerată foloseşte mai mult creditorilor României şi nicidecum cetăţenilor ei.

Prin urmare, în opinia mea, noul acord de tip precaut reprezintă doar o plasă de siguranţă, care va deveni pe măsura derulării lui o sumă de centuri de siguranţă, în folosul creditorilor României şi în scopul limitării acţiunilor naţionale, care oricum sunt luate de nişte limitaţi. Pe ansamblu va fi mai bine cu acest acord decât doar cu nechibzuiţii care guvernează, dar va limita şi mai mult capacitatea de dezvoltare viitoare a României. Noul acord reprezintă încă un pas spre pierderea suveranităţii economice a României.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.