Zece ani pentru obţinerea unui loc pe „Colina verde”

Celebrul Festival „Richard Wagner” de la Bayreuth, care se desfăşoară până la 28 august, a ajuns anul acesta la a 99-a ediţie. Înfiinţat în 1876 de celebrul compozitor, cu scopul de a oferi cele mai bune condiţii de montare şi de audiţie celor 10 opere principale ale sale, festivalul, unul dintre cele mai prestigioase din lume, atrage în fiecare an pe „Colina verde” sau „Colina sacră”, cum îi spun unii dintre adoratorii compozitorului, pasionaţi, care aşteaptă uneori şi câte 10 ani pentru a obţine un loc, cererea depăşind cu mult capacitatea operei din Bayreuth. În plus, Cercurile Wagner, răspândite în toată lumea, şi susţinătorii activi ai festivalului au întotdeauna prioritate.

Wagner a ales Bayreuth din mai multe motive. În primul rând exista aici un teatru reputat, „Opera Margrafilor”, a cărui capacitate şi acustică păreau potrivite proiectelor sale. În al doilea rând, localitatea se afla în afara regiunilor în care el cedase, din motive financiare, drepturile de prezentare a operelor sale şi, în sfârşit, lipsa unei vieţi culturale fervente asigura festivalului rolul de eveniment major al oraşului. Dar vechea operă nu-l mulţumea pe compozitor, care dorea realizarea unor „spectacole totale” pentru creaţiile sale. Rezultatul a fost construirea unui teatru nou, care să corespundă viziunii autorului. De-a lungul timpului, Festivalul a atras personalităţi culturale, dar şi politice de prim rang, printre care s-au numărat Petru al II-lea al Braziliei şi Ludovic al Bavariei (la prima ediţie), Nietzsche, Thomas Mann, Mahler, Rodin, Debussy, Virginia Woolf, George Bernard Shaw, Hitler, Angela Merkel, numeroşi compozitori ca Anton Bruckner, Edvard Grieg, Piotr Ceaikovski şi Franz Liszt. Dirijori şi cântăreţi celebri au venit la Bayreuth, uneori chiar fără onorariu. În 1876, „Inelul Nibelungilor” a fost dirijat de Hans Richter. În 1882, în pofida antisemitismului său, Wagner l-a invitat pentru opera „Parsifal” pe dirijorul Hermann Levi, care va reveni regulat în următoarele două decenii, iar între 1876 şi 1901, Felix Mottl a dirijat „Tristan şi Isolda”.

Multă vreme, punerile în scenă au urmat viziunea compozitorului. În câteva rânduri, festivalul a trebuit să se modernizeze, pentru a-şi putea păstra locul pe scena artistică. Cea mai imporantă perioadă din acest punct de vedere a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. Asociat cu nazismul, festivalul avea nevoie de o orientare estetică nouă. Ea a început cu decorurile minimaliste ale operelor „Parsifal” şi „Inelul Nibelungilor”, care permiteau sublinierea fondului profund al creaţiei marelui compozitor şi scoaterea ei din contextual politic. Înnoirile au fost controversate, aşa cum s-a întâmplat şi la ediţia din acest an. Celebră a fost producţia tetralogiei „Inelul Nibelungilor”, realizată în 1976 de regizorul Patrice Chéreau, avându-l la pupitru pe Pierre Boulez. La cinci-şapte ani, manifestarea cunoaşte o nouă punere în scenă a iconicului „Inel al Nibelungilor”. Ultima a fost realizată în 2006 de Tankred Dorst.

Cele zece opere de maturitate ale lui Wagner, programate la fiecare ediţie, sunt „Olandezul zburător”, „Tannhäuser”, „Lohengrin”, „Tristan şi Isolda”, „Aurul Rhinului”, „Walkiria”, „Siegfried”, „Amurgul zeilor”, „Maeştrii cântăreţi din Nürnberg”, „Parsifal”. Singura creaţie newagneriană, oferită uneori în deschidere, este „Simfonia a IX-a” de Beethoven.

„Lohengrin”, cu oameni şi şobolani

În prezenţa cancelarului Angela Merkel şi a lui Renaud Donnedieu de Vabre, alături de o pleiadă de melomani, de alte personalităţi ale lumii culturale şi de afaceri, o nouă montare a operei „Lohengrin”, semnată de controversatul regizor de teatru şi operă Hans Neuenfels şi dirijată de tânărul lituanian Andris Nelsons (ambii pentru prima dată la Bayreuth), a deschis festivalul. Soprana Anette Dasch şi mezzosoprana Evelyn Herlitzius, în rolurile Elsa şi Ortrud, îi dau replica tenorului Jonas Kaufmann, interpretul lui Lohengrin. Spectacolul a fost în egală măsură ovaţionat şi contestat. Hans Neuenfels a plasat acţiunea într-un bloc alb, aseptic, semănând cu un laborator, iar corul este costumat în gigantici şobolani negri. Numai interpreţii principali îşi păstrează aspectul uman. Apariţia unei lebede de plastic pe scenă a produs râsul spectatorilor, dar odată simbolistica acceptată, au răsunat aplauze furtunoase. Criticii au apreciat în mod deosebit prestaţia tenorului Jonas Kaufmann, pe lângă care „pălesc celelalte voci”, şi corul festivalului, care este „perfect la fiecare ediţie”.

„Parsifal” este prezentat în montarea din 2008 a lui Stefan Herheim, avându-l la pupitru pe reputatul dirijor Daniele Gatti, cu Detlef Roth în Amfortas şi Christopher Ventris în rolul lui Parsifal, iar versiunea din 2007 a „Maeştrilor cântăreţi din Nürnberg”, semnată de Katharina Wagner, va fi condusă, în spectacolul de final al festivalului, de Christian Thielemann. Tot Thielemann va dirija şi „Amurgul zeilor”, în 25 august. În punerea în scenă a lui Tankred Dorst vor evolua Lance Ryan, Ralf Lukas, Eric Halfvarson, Linda Watson, Edith Haller, Christa Mayer.

Sub titlul „Wagner for everyone”, în cadrul Siemens Festival Night, Festivalul de la Bayreuth a prezentat pentru publicul larg, pe un mare ecran, în piaţa festivalului, opera „Walkiria”, în regia lui Tankred Dorst, care a putut fi urmărită şi pe internet, iar o versiune filmată pentru copii, intitulată „Tannhäuser şi Povestea Cântăreţilor la Wartburg”, prezentată în cursul dimineţii, reprezintă intenţia organizatorilor de a forma publicul de mâine al festivalului.

Anul viitor, la cea de a 100-a ediţie, Festivalul de la Bayreuth va avea o nouă producţie a operei „Tannhäuser”, realizată de regizorul Sebastian Baumgarten, sub bagheta lui Thomas Hengelbrock.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.