Două premiere incredibile în jocul Barcelonei. Finalele de cupă din Anglia şi Germania decise târziu, în prelungiri. Paradoxuri: în Germania un arbitru acordă un gol inexistent şi altul anulează unul perfect valabil. 264.697 de spectatori la numai trei meciuri.
Un meci de zile mari pe „Cam Nou”
Atletico de Madrid este noua campioană a Spaniei. Ultima oară echipa de pe „Vicente Calderon” a cucerit titlul în ediţia de campionat 1995/96. În meciul decesiv de pe „Camp Nou” în faţa a 98.500 de spectatori FC Barcelona şi Atletico au oferit un spectacol de zile mari, un meci cum rar se vede în ultimul timp. Nu a fost nicio deosebire de o finală de Liga Campionilor. Înainte meciului, Atletico avea avantajul a 3 puncte în plus în clasament, ceea ce-i conferea şi şansa egalului pentru a obţine titlul de campioană.
Meciul a început cum nu se poate mai prost pentru madrileni: în minutele 16 şi 23 i-au pierdut pe cei mai buni jucători, Arda Turan şi Diego Costa, amândoi accidentaţi. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, în minutul 34, Barcelona a deschis scorul, printr-un şut violent al lui Alexis Sanchez, aflat într-un unghi foarte închis. La pauză, 1-0 pentru gazde şi Barcelona era campioană la acest scor.
După pauză, în min.49, Diego Godin egalează în urma unui corner şi până în minutul 90+4 am asistat la atacuri furibunde ale Barcelonei, dar fără ineficiente, în timp ce oaspeţii s-au apărat pe trei rânduri şi au contraatact periculos, dar fără claritate. Scorul de 1-1 este echitabil şi titlul obţinut de Atletico este mai mult decât meritat. După fluierul final cei aproape 100.000 de catalani din tribune i-au aplaudat pe cei de la Atletico.
Fără tiki-taka
Meciul de pe „Camp Nou” a avut două elemente de senzaţie: pentru prima oară Barcelona nu a „jucat” tiki-taka. Din păcate pentru catalani, ei nu au deloc un vârf de careu, un „număr 9” veritabil şi nici aripi specializate în a desface apărarea adversă prin pătrunderi periculoase. Şi acest lucru s-a văzut, în afară de gol, ei au mai avut o singură ocazie periculoasă, dar şi aia dintr-un şut violent de la mare distanţă scos senzaţional de portarul Courtois.
Tot în premieră Messi a luat cele mai mici calificative de când joacă la Barcelona. Ziarul Marca i-a dat nota 3 (nota maximă – 10), iar oficiosul sportiv AS nu i-a dat argentineanului nicio stea (maxim – 5 stele)
Jocul Barcelonei a fost grevat şi de erorile lui„tata” Martino. El l-a ţinut 77 de minute în teren pe Cesc Fabregas, care a făcut un meci foarte slab. De fapt credem că Barcelona şi-a luat o ţeapă uriaşă (de 34 milioane de euro), când l-a „repatriat” pe Fabregas.
De asemenea, antrenorul catalanilor a mai greşit trimiţându-l destul de târziu în teren, min.63, pe Neymar. Şi brazilianul este până în prezent o grefă nereuşită, dar şi ieşit din formă sau inadaptat cum este, el ar fi fost mai util echipei imediat după ce Atletico a egalat. De asemenea, inexplicabilă ţinerea pe tuşă până în minutul 77 a lui Xavi. Imediat după meci, Martino a demisionat.
Diego Simeone „implicat” şi în penultimul titlu al lui Atletico
Un mare merit al obţinerii titlului de campioană în are şi antrenorul argentinian, Diego Simeone. El a obţinut, din 2011 de când a preluat-o pe Atletico, rezultate remarcabile. În 2012 a câştigat Europa League şi Cupa Spaniei, în 2013 a obţinut locul 3 în clasament şi automat calificarea în grupele Ligii Campionilor, unde a ajuns în finala de miecurea viitoare – Atletico a mai jucat o finală în Cupa Campionilor Europeni în 1974 – şi acum titlu de campioană a Spaniei. De menţionat că Simeone a fost implicat şi în titlul câştigat de Atletico în 1996. Atunci ca jucător.
Spania: Top 7 Europa
Atletico de Madrid – 90 puncte (CL)
F.C. Barcelona – 87 puncte (CL)
Real Madrid – 87 puncte (CL)
Atletic Bilbao – 69 puncte (Q – CL)
F.C.Sevilla – 60 puncte (EL)
Real Societad – 59 puncte (Q – EL)
Villarreal – 56 puncte (Q – EL)
Arsenal a suferit mult în finala FA Cup
21 mai 2005, Millenium Stadium din Cardiff. Finala FA Cup. Arsenal – Manchester United 0-0 după 120 de minute. 5-4 după loviturile de departajare. De atunci au trecut 3.283 de zile (au calculat colegii de la Daily Mail) şi Arsenal nu a mai câştigat niciun trofeu.
17 mai 2014. Un stadion Wembley arhiplin asista stupefiat, în minutul 7 al finalei FA Cup la explozia (cu repetiţie) a unei bombe: modesta echipă Hull City (salvată de la retrogradare din Premier League cu trei etape înainde de final, conducea cu 2-0 pe marea favorită Arsenal Londra. 90.000 de spectatori erau convinşi că asistă la o „reluare” a finalei din 2013, când retrogradata Wigan învingea gigantul Manchester City. Şi chiar nu a lipsit mult ca să se „repete” finala din 2013. În minutul 17, Santi Cazorla execută extraordinar o lovitură de la 25 de metri şi Arsenal revine în joc, dar timp de aproape o oră „tunarii” nu au reuşit să penetreze apărarea organizată a adversarului. O greşeală mare a unui apărător de la Hull, ajută pe londonezi să egaleze, iar în minutul 86, arbitrul de centru îl opreşte complet eronat pe David Meyler de la Hull dintr-o acţiune în care scăpase singur cu portarul şi avea şi spaţiu mare ne manevră. Dacă Hull ar fi înscris, altfel s-ar fi scris istoria. S-a intrat în prelungiri şi în minutul 102, la o altă eroare neprovocată a unui apărător, Aaron Ramsey înscrie pentru 3-2, scor cu care se încheie finala. Pentru Hull City a fost al doilea meci disputat pe Wembley (a mai jucat pe 24 mai 2008, contra lui Bristol City finala play-off-ului de promovare în Premier League) în istoria de 110 ani a clubului, dar prezenţa în finală îi asigură participarea în Europa League, unde va intra în turul III de calificare.
Arsenal prin câştigarea cupei a reuşit să o egaleze pe Manchester United, care deţinea recordul de trofee (FA Cup) – 11 – obţinute în întreaga istorie a competiţiei, adică între 1872 şi 2014. Şi a egalat-o şi la numărul de finale disputate: 18.
Bayern Munchen a câştigat Cupa Germaniei, dar…
Pe stadionul olimpic din Berlin (76.197 de spectatori), campioana Germaniei, Bayern Munchen a realizat eventul, învingând cu 2-0 (după prelungiri) pe rivala ei din ultimii 5 ani, Borussia Dortmund. O finală de cupă echilibrată în care ambele echipe au avut pe rând iniţativa. Echilibrul s-a rupt în minutul 107, când fundaşul stânga al Borussiei, Marcel Schmelzer, îi face o minge cadou la 18 metri de poartă lui Jerome Boateng, acesta centrează în faţa porţii, de unde Robben reia pe sub un Weidenfeller aflat pe cotre-pied. Golul doi a venit în minutul 120+2, pe contraatac când toţi galbeni-negri erau în terenul advers. O victorie a bavarezilor care poate fi considerată ca fiind o revanşă pentru usturătorul 0-3 de pe Alianz Arena din 12 aprilie. Şi poate şi o revanşă pentru 2-5 din finala din 2012. Un lucru este cert, victoria asupra Borussiei nu îl va mao forţa pe „Pep” Guardiola să plece de la Bayern.
Minicronica finalei Cupei Germaniei ar fi fost însă cu totul alta, dacă în minutul 64, arbitrul Florian Meyer nu ar fi anulat Borussiei un gol perfect valabil, înscris cu capul de fundaşul Mats Hummel. Mingea trimisă de Hummel a fost scoasă de brazilianul Dante din poartă (s-a observat pe reluări că trecuse cu câţiva centimetri de linia porţii), dar arbitrul a considerat că a fost respinsă de pe linia porţii. Probabil că după această fază se va repune în discuţie la nivelul federaţiei necesitatea introducerii aparaturii video în poară; în urmă cu câteva luni, s-a votat cu majoritate strânsă, neacceptarea aparaturii video. Dar golul (neacordat) Borussiei este a doua fază litigioasă de amploare din acest sezon. Pe 18 octombrie 2013, la meciul dintre 1899 Hoffenheim – Bayer Leverkusen, atacantul oaspeţilor, Kiessling a şutat pa lângă poartă, razant cu bara, plasa laterală era găurită şi mingea a intrat în poartă. Toată lumea de la tribuna I-a şi peluza din spatele porţii, comentatorii Eurosport (secţia România) nu a văzut nimic deosebit la această fază, numai arbitrul Felix Brych a văzut „gol” şi l-a şi acordat. Culmea, după ce a şutat şi a văzut că a ratat, Kiessling s-a întors şi a alergat spre centrul terenului pentru a se aşeza în dispozitiv de apărare.
PSJ la al 4-lea titlu
S-a încheiat şi campionatul Franţei. Fără probleme pentru Paris Saint-Germain – era de trei etame matematic campioană, dar a condus autoritar tot sezonul – care cucereşte al 4-lea titlu, al doilea consecutiv, după cel din 2013. Pe locul 2 – şi acesta acontat de multe etape – nou (re)promovata AS Monaco, care se califică pentru grupele Ligii Campionilor.
A ratat pentru prezenţa în preliminariile Ligii Campionilor Saint Etienne, echipa de care aparţine Banel Nicoliţă (el a fost împrumutat la Nantes în acest sezon). Meciul cu miza cea mai mare s-a desfăşurat între Sochaux şi Evian, unde gazdele aveau nevoie de o victorie pentru a scăpa de la retrogradare, iar oaspeţilor le era suficient şi un egal. A fost o execuţie cu public, 3-0 pentru oaspeţi. Pentru prima oară în ultimii 10 ani, un nume mare al fotbalului din Franţa, Olympique Marseille, nu prinde cupele europene. Este marea surpriză a sezonului.
Franţa: Top 6 Europa
PSG – 89 puncte (CL)
Monaco – 80 (CL)
Lille – 71 (Q – CL)
St.Etienne – 69 (Q – EL)
Ol. Lyon – 61 (Q – EL)
Câştigătoarea Cupei: Guingamp (EL)
Au retrogradat: Sochaux, Valenciennes şi Ajaccio
Au promovat: Metz, Lens şi Caen (toate trei au mai evoluat recent în Ligue 1)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.