Blestemul lui Bela Guttmann a rezistat, Benfica a pierdut finala C3

Beto a scos trei mingi de gol şi a respins 2 de 11 metri. Miracolele care au făcut ca Sevilla să câştige trofeul. Totul despre blestemul lui Bela Guttmann. Sevilla a jucat 120 de minute cu o „mână moartă”. Ce erori au comis Luiz Felipe Scolari şi Alejandro Sabella.

O victorie a defensivei

Sevilla CF a triumfat miercuri noaptea la Torino în finala Europa League, reuşind să întreacă la penalty-uri pe mult mai titrata Benfica Lisabona, deja de o lună de zile în posesia celui de al 33-lea titlu de campioană a Portugaliei. Chiar dacă în timpul regulamentar şi în prelungiri tabela de marcaj a rămas imaculată, meciul dintre cele două echipe a fost unul foarte spectaculos, viu disputat şi cu faze la ambele porţi. În limbaj popular, a fost un „0-0 foarte frumos”.

Benfica pornea favorită înaintea finalei şi, pe parcursul celor 120 de minute chiar a fost superioară adversarei sale. Cifrele din caseta tehnică sunt edificatoare. De altfel, pe parcursul celor 120 de minute, lusitanii au avut 5 mari ocazii de gol, trei scoase de Beto (fostul portar al CFR-ului din Cluj) şi două rezolvate miraculos de fundaşii centrali ai echipei din Andaluzia. De cealaltă parte, deşi au avut perioade în care au dominat teritorial, cei de la Sevilla nu au avut nici măcar o ocazie de gol notabilă. Şi nici nu prea avea cine să marcheze din moment ce Carlos Bacca, vârful lor împins, a făcut figuraţie pe teren, evoluând la limita penibilului. Echipa spaniolă a beneficiat însă de un cvartet, Beto, cei doi fundaşi centrali, Pareja şi Fazio, şi închizătorul Mbia, care a avut marele merit în evitarea unei înfrângeri. Nu trebuie omis nici croatul Rakitic (mijlocaş ofensiv, dar care a fost obligat să joace pe post de al doilea închizător), şi el foarte bun şi autorul a 25 de pase „bijuterie”, care ar fi făcut ravagii în apărarea adversă dacă cei „din faţă” ar fi mişcat cât de cât. Se mai poate spune că Benfica a avut ghinionul să-l piardă (accidentat) destul de repede pe sârbul Sulejmani. Acesta, cât a jucat, a format pe aripa dreaptă împreună cu execelentul Maxi Pereira un tandem distrugător. Nu este exclus ca în situaţia în care Sulejmani ar fi rămas în teren, altul să fi fost rezultatul, mai ales că fundaşul stânga Moreno a fost unul dintre oamenii slabi ai spaniolilor. În primul „11” al portughezilor nu a fost prezent gogheterul Cardozo. Neutilizarea lui este însă explicabilă: este complet ieşit din formă. Este foarte dificil de apreciat cât de meritată este câştigarea unei finale, atunci când ea este decisă la loteria penalty-urilor. Cinci jucători de la Sevilla (cei nominalizaţi mai sus) au meritat câştigarea trofeului. Restul…

Sevilla F.C. – Benfica Lisabona 0-0 (4-2 d.p.)

Torino, 16 grade

Stadion: Juventus, teren perfect

Spectatori: 33.120

Arbitru: Felix Brych (Germania)

Asistenţi: Mark Borsch şi Stefan Lupp (Germania)

Al patrulea oficial: Milorad Mazic (Serbia)

Adiţionali: Tobias Welz şi Bastian Dankert (Germania)

F.C. Sevilla: Beto – Coke, Pareja, Fazio, Moreno – Carrico, Mbia – Reyes (min.78 – Marco Marin, min.104 – Gameiro),  Rakitic, Vitolo (min.110 – Figueiras) – Bacca
Pe bancă: Varas – Navarro, Iborra, Trochowski.

Antrenor: Unai Emery

Benfica: Oblak – Maxi Pereira, Garay, Luisao, Siqueira (min.99 – Cardozo)– Gaitan (min.119 – Cavaleiro), Gomes, Amorim – Sulejmani (min.25 – Almeida), Lima, Rodrigo. 

Pe bancă: Artur – Vitoria, Djuricic, Jardel.

Antrenor: Jorge Jesus

Penalty-uri: Bacca, Mbia, Coke, Gameiro – Lima, Luisao (Cardozo şi Rodrigo au ratat)

Cartonaşe galbene: Moreno, Fazio, Coke – Siqueira, Almeida

Total şuturi: 11 – 21

Şuturi pe spaţiul porţii: 7 – 15

Şuturi la poartă: 4 – 6

Şuturi apărate: 9 – 3

Cornere: 4 – 7

Offside-uri: 5 – 1

Faulturi comise: 21 – 25

Posesie: 51% – 49%

O campioană a miracolelor Sevilla F.C.

Sevilla F.C. este o echipă ocrotită de soartă. A câştigat Europa League 2013/2014 în urma mai multor miracole:

1. În „Primera” 2012/2013, Sevilla FC termină pe locul 9 şi este „out din Europa”. Primul miracol: UEFA suspendă pe două sezoane din cupele europene pe FC Malaga, din cauza unor datorii. Cei de la Malaga achită datoriile, contestă decizia UEFA la TAS, dar pierd. În clasament după cei de la Malaga a venit Rayo Vallecano. Nu primesc licenţă pentru cupele europene şi, astfel, Sevilla ajunge să fie eligibilă pentru Europa League.
2. Optimi de finală EL contra concitadinei Real Betis Sevilla. Primul meci, 0-2 pe teren propriu; în retur, remontează, dar în minutul 90 şi în prelungiri cei de la Betis au două bare şi alte două mingi trimise din poziţii de gol în afara porţii. Sevilla FC se califică la loteria penalty-urilor
3. Retur sferturi de finală EL contra FC Porto. 0-1 în tur. Portughezii fac cel mai slab meci al loc din ultimii 10 ani şi pierd lamentabil.
4. Retur semifinale EL. Valencia remontează 0-2 de la Sevilla, conduce cu 3-0 din minutul 69, domină categoric, rateză de două ori incredibil, şi în min. 90+4 primeşte gol în urma unui corner aiurea acordat de un fundaş. A fost ultima fază a meciului şi Sevilla s-a calificat în finală.

Blestemul lui Bella Guttmann urmăreşte Benfica

Pe 31 martie 1961, o echipă surpriză în fotbalul european, Benfica Lisabona, stopa dominaţia spaniolă în C1 (Cupa Campionilor Europeni – Liga Campionilor de astări) – 5 titluri din 5 câştigate de Real Madrid, învingând cu 3-1 în finala disputată pe Wankdorf Stadium din Berna, pe marea rivală a celor de la Real, FC Barcelona. Un rezultat surpriză ţinând cont că spaniolii aveau un atac stelar (Kocsis-Kubala-Evaristo-Czibor coordonat de Luisito Suarez). Pe 2 mai 1962, pe stadionul Olimpic din Amsterdam, aceeaşi Benfica Lisabona mai câştiga un trofeu, de această dată chiar în faţa lui Real Madrid, scor 5-3. Noua regină a Europei era creaţia unui antrenor, Bela Guttmann (maghiar de etnie evreiască, care în 1946 a antrenat pe Ciocanul Bucureşti, fostă Maccabi, ulterior Dinamo), cel care i-a descoperit pe marele Eusebio, pe Jose Augusto, Antonio Simoes, Jose Torres, Luis Germano – viitoare stele ale fotbalului mondial, i-a alăturat lui Coluna, Aguas, Cavem şi alţii formând o echipă de temut. La câteva zile după câştigarea celui de-al doilea trofeu, Guttmann a cerut consiliului de administraţie al clubului lusitan o mărire de salariu. Răspunsul şefilor Benficăi: l-au concediat pe artizanul celor mai mari succese din istoria clubului. La plecare, Guttmann le-a făcut o „urare de bine” conducătorilor clubului: „Fără mine, în 100 de ani, Benfica nu va mai câştiga un titlul european”.

După numai un an de zile, Benfica cu toate vedetele ei de 24 de carate pierdea surprinzător, 1-2, finala C1 în faţa lui AC Milan. În 1965, pe San Siro, Benfica juca a doua finală de C1 după despărţirea de Guttmann şi pierdea cu 0-1 în faţa marelui Internazionale al lui Helenio Herrera, într-un meci în care ultimele 40 de minute portughezii l-au avut în poartă fundaşul Germano (Portarul Costa Perreira s-a accidentat, dar la vremea respectivă nu erau permise înlocuirile – n.a.). Văzând că s-au pierdut două finale, cei de la Benfica l-au concediat pe antrenorul Elek Schwartz (născut la Timişoara în 1908 şi fost fotbalist în ţară la CAT şi Kadima Timişoara) şi l-au readus pe Guttmann. Noul „mariaj” nu a mai dat roade, Benfica pierde în 1966 titlul de campioană al Portugaliei, după ce în sferturile de finală din C1 a pierdut cu 2-3 (d) şi 1-5 (a) dubla cu Manchester City. A urmat divorţul definitiv. Dar blestemul a rămas:

–          1963 (C1): A.C.Milan – Benfica 2-1 (0-1)

–          1965 (C1): Internazionale Milano – Benfica 1-0 (1-0)

–          1968 (C1): Manchester United – Benfica 1-1 (0-0) (4-1 după prelungiri)

–          1983 (C3): Anderlecht – Benfica 1-0 şi 1-1

–          1988 (C1): PSD Eindhoven – Benfica 0-0 (6-5 după penalty-uri)

–          1990 (C1): A.C. Milan – Benfica 1-0 (0-0)

–          2013 (C3): Chelsea – Benfica 2-1 (0-0) (golul victoriei în min.90+4)

–          2014 (C3): Sevilla FC – Benfica 0-0 (4-2 după penalty-uri)

Trei finalişti care ar fi trebuit selecţionaţi pentru mondiale

Pe stadionul din Torino au evoluat mai mulţi jucători, care peste cca două săptămâni se vor deplasa în Brazilia la turneul final al Campionatului Mondial. Este vorba de: Beto (Portugalia), Mbia (Cameron), Rakitic (Croaţia) şi posibil (momentan sunt în loturile lărgite de 28 sau de 30) Moreno (Spania) şi Bacca (Columbia) – de la Sevilla, Maxi Pereira (Uruguay), Garay (Argentina),  posibil (sunt în lotul lărgit) Almeida, Armorin, Gomes, Cavaleiro (Portugalia) şi Enzo Perez (Argentina – el nu a fost convocat în finală).

Mai sunt însă 3 fotbalişti care nu ar fi trebuit să lipsească de la turneul final, iar neselecţionarea lor reprezintă o mare eroare. Este vorba de căpitanul celor de la Benfica, Luisao. El are 32 de ani (pentru un fundaş nu contează), 44 de meciuri în naţionala Braziliei şi este cu o clasă peste Dante, cel care este titular pe postul său. Este de neînţeles de ce Luiz Felipe Scolari l-a omis pe Luisao, mai ales că l-a avut sub comanda sa în 2002, când a câştigat campionatul mondial şi l-a avut „sub priviri” în perioada 2003 – 2008, când a fost selecţionerul Portugaliei.

De asemenea, Pareja şi Fazio nu ar fi trebuit să lipsească din lotul Argentinei, Pareja chiar din primul 11. Este adevărat, cei doi au împreună doar 3 meciuri la echipa naţională, dar sunt jucători cu experianţă şi cu mult rulaj în cupele europene. Selecţionerul Alejandro Sabella i-a preferat însă pe Martin Demichelis, care nu are loc la Manchester City, şi pe Javier Mascherano, gafeurul de serviciu care a distrus-o pe Barcelona în această primăvară.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.