Nicio analiză asupra stângii europene nu poate privi actualul guvern al României. El conduce, cât se poate conștient de acest fapt și profitând de el, un stat dintr-o categorie specială, pe placul tuturor potentaților români: cea în care ”oamenii au trăit și vremuri mai grele, când stăteau la coadă și pentru hârtie igienică”.
Franța, Belgia, Danemarca, Austria, Slovenia, Cehia, Slovacia, Lituania, Croația, România și Bulgaria. Acestea sunt statele UE care au, teoretic cel puțin, guverne de stânga sau centru-stânga. Sunt mai puține de 15, atât cât ar cere un vot de majoritate calificată în Consiliul European. Nu dețin decât 119 voturi din totalul de minimum 260 necesare în Consiliu. Reprezintă 28,44% din populația UE, față de 62%, cât ar trebui pentru a avea trece o decizie prin vot de majoritate calificată. Mai mult, România și Bulgaria sunt spuse Mecanismului de Cooperare si Verificare, ceea ce le reduce marja de manevra în chestiunile esențiale pentru ceea ce înseamnă stânga europeană, iar demersurile actuale intreprinse, printer altii, de eurodeputatul Monica Macovei, ar dori și o simplificare a procedurii de suspendare a dreptului de vot in Consiliu. Aceasta pentru a nu mai vorbi despre diferențele immense între stânga franceză și cea daneza sau belgiană.
Situația de mai sus nu poate exista decât în teorie, atât timp cât alianțele se fac și se desfac la Bruxelles în funcție de interse naționale (sau de clan, în unele cazuri), necum după culoarea politică a guvernelor. Totuși, distribuția puterii între stânga și dreapta europeană nu face decât sa releve criza puternică a social-democrației pe continent, după ce, în urmă cu zece ani, stânga era forța dominantă.
Situația e chiar și mai fragilă decât pare. Guvernul de centru-stânga al Sloveniei se poate prăbuși oricând, din cauza luptelor intestine dintre premierul Alenka Bratusek și primarul social-democrat al Ljubljanei, care dorește conducerea partidului, fapt la care se adaugă criza sistemului bancar din țară. În Austria, noua coaliție de guvernare nu este încă negociată. În Cehia, unde alegerile au fost câștigate în urmă cu câteva zile de social-democrați, situația este foarte tulbure: câștigătorii nu pot forma o coaliție decât cu partide populiste sau cu viziune profund anti-americană (Partidul Comunist al Boemiei și Moraviei, partidul populist ”DA”, al unui miliardar, și ”Zorii democrației directe”, al unui alt miliardar, un japonez de origine cehă). Este de așteptat, scrie presa din Cehia, ca noul guvern să se bazeze, din această cauză, pe foștii guvernanți conservatori, pentru a promova o politică externă predictibilă, iar, în schimbul acestei susțineri, vor trebui să abdice deseori de la principiile de stânga.
În Germania, social-democrații au suferit, la ultimele alegeri federale, cea mai grea înfrângere de după Al Doilea Război Mondial, iar acum privesc ideea de a fi vioara a doua într-un cabinet Merkel III drept o mare victorie.
În septembrie, socialiștii austrieci, care conduc țara de decenii, au pierdut un număr record de voturi, chiar dacă își permit să mai constituie o nouă ”mare coaliție” cu conservatorii.
Italia are un guvern de coaliție care îi reunește pe democrații de centru-stânga și pe adepții lui Silvio Berlusconi, în cadrul unei majorități ce nu poate fi numită de centru-stânga, în încercarea de a stăvili o mișcare anti-sistem (Mișscarea de 5 stele) creată printr-un simplu blog și o emisiune radiofonică de către comicul Beppe Grillo.
Cât despre Franța, dacă în urmă cu doi ani de zile presa de stânga consideră că programul lui Francois Hollande era singurul din Europa care atrage atenția asupra efectelor ”dezastruoase” ale neoliberalismului și ale capitalismului financiar, acum guvernul socialist și președintele Hollande au ajuns la un minim record în sondaje, având șanse minime de a-și reînnoi mandatul. Economia franceză este într-o recesiune permanent machiată de presa din Hexagon, iar șomajul crește constant, la fel și numărul simpatizanților extremei-drepte din Franța, cotată, în premiera, cu prima șansă la alegerile europarlamentare din 2014.
„Lumina” social-democrației franceze nu numai că nu a radiat către restul Europei, dar nu a reușit să se facă văzută chiar în propria țară.
Fapt relevant, ministrul francez al Economiei, Arnaud Montebourg, a plecat, în cele din urmă, capul în fața investitorilor americani, după o dispută dură, în care a încercat să apere principiile socialismului francez până la capăt. ”Propunerile dumneavoastră, atât extremiste, cât şi insultătoare, dovedesc o ignoranţă perfecta a ceea ce este ţara noastră, Franţa, atuurile ei puternice, activitatea sa recunoscută pe plan mondial şi legăturile sale cu Statele Unite ale Americii”, ii scria ministrul investitorului american Maurice Taylor, deținătorul Titan Tire. “Extremist, domnule ministru, este guvernul dumneavoastră şi lipsa sa de cunoştinţe în conducerea unei întreprinderi. Titan nu a cerut niciodată reducerea salariilor. Noi am spus că, dacă vrei să fii plătit pentru şapte ore de muncă, trebuie să munceşti cel puţin şase. Guvernul dumneavostra i-a lăsat pe nebunii din sindicatul comunist să distrugă locurile de muncă cel mai bine plătite”, i-a replicat Taylor, la inceputuil acestui an. Acum, ministrul Montebourg a îndulcit tonul, a negociat, pentru ca investitorul sa reia parțial activitatea la uzina de pneuri din Franța. Argumentul american a câștigat: ”Titan va cumpăra o companie chineză sau indiană, va plăti mai puțin de un euro pe oră pentru muncitori și va exporta pneurile de care Franța are nevoie. Va puteti păstra așa-zișii muncitori.”
Nu in ultimul rand, liderul Partidului Socialist European, fostul premier bulgar Serghei Stanisev, este un politician nu tocmai fericit ales de stanga europeana. El este implicat in numeroase scandaluri de coruptie in Bulgaria si chiar intr-un proces privind scurgerea unor documente clasificate din interiorul Consiliului de Ministri. Procesul, dupa cate a sugerat actualul procuror general, se va incheia cu achitarea lui Stanisev si aplicarea, cel mult, a unor sanctiuni administrative.
Deriva stângii europene se datorează dorinței stângii germane de a urma drumul conservator propus de Angela Merkel și pierderii electoratului tradițional, care s-a îndreptat către partidele eurosceptice și anti-sistem, după cum arata o analiza Reuters. La acestea se adauga absenta unui lider socialist de calibru european, așa cum Francois Hollande nu s-a dovedit a fi.
Semnalul îngrijorător transmis de situația actuală a stângii europene este că ideea europeană de progres social și-a pierdut atractivitatea și credibilitatea în țările cu o economie matură și avansată. ”Social-democrația de azi nu face decât să apere status quo-ul și să se ferească de ceva și mai rau”, reduce la esență politica stângii europene Olaf Cramme, director al Policy Network, un think tank de centru-stânga. Iar acest ”ceva și mai rău„ pentru stânga europeana este anuntul facut de guvernul conservator olandez, prin vocea regelui Wilhelm Alexander, care spunea în fața parlamentului că statul social european postbelic a murit, cel puțin în Olanda. ”Tuturor celor care pot li se cere să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și pentru cea a persoanelor apropiate”, sintetiza regele Olandei ceea ce nu peste mult vreme poate fi ”sistemul social european”.
Dincolo de reducerea bazelor electorale, stânga europeană poate pierde și mai mult din relevanță prin izolarea față de centrele de putere conservatoare ale Europei, care au capacitatea de a-și impune linia politică în UE. Presa europeană evocă tot mai des planul noului guvern Merkel de a modifica tratatele europene, prin impunerea unor contracte între statele membre și UE, care vor oferi Bruxelles-ului (i.e Berlinului) autoritatea de a opera modificări în bugetele altor state, în spiritul austerității. Or, în acest demers, Merkel este susținută de Marea Britanie, în schimbul a cât mai multe derogări oferite Londrei. Este o înțelegere între două guverne conservatoare, în care Franța nu a reușit, până acum, să aibă vreun cuvânt de spus.
Presa internațională prezintă România drept un stat membru UE condus de un guvern de centru-stânga. Premierul Victor Ponta s-a si intalnit cu presedintele Hollande, in fapt a bifat o intalnire cu placidul locatar de la Elysee, cu care imparte doar problema minoritatii rome. Cat despre restul statelor cu guverne de stanga, ele graviteaza in sfera influentei germane (Austria, Croatia, Cehia, Slovenia), fac parte din ”regata nordică”, dominată de Suedia si aceeași Germanie, sau au lideri deloc frecventabili (populistul premier slovac Robert Fico). Nicio analiză asupra stângii europene nu poate privi actualul guvern. Pe de o parte, guvernul Ponta a demnonstrat, prin ultimele alocări bugetare, ca nu împărtășeste nimic din viziunea stângii. Pe de altă parte, el conduce, cât se poate conștient de acest fapt și profitând de el, un stat ce face parte dintr-o categorie specială, pe placul tuturor potentaților români: cea în care ”oamenii au trăit și vremuri mai grele, când stăteau la coadă și pentru hârtie igienică”, după expresia economistului danez Lars Christensen.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.