Un volum recent publicat de WND Books vine să aducă informații suplimentare despre un capitol tragic din istoria Bisericii Catolice – perioada sovietică. Drama miilor de credincioși și episcopi care au murit în temnițele comuniste este un subiect nu foarte frecvent tratat, iar lucrarea ’’Dezinformare, fost șef al spionajului dezvăluie strategiile secrete pentru subminarea libertății’’ ar fi o lucrare binevenită.
Așa cum este ea prezentată pe site-ul wnd.com, cartea ne va face să descoperim, cităm, ’’cum a evoluat arta discreditării marilor lideri, cum papa Pius al XII-lea, cel care salvat nenumărați evrei de la moarte, a fost transformat prin magia dezinformării într-un simpatizant al naziștilor, cum creștinătatea și iudaismul au devenit ținte ale dezinformării, cum blocul sovietic a inflitrat peste 4.000 de agenți în lumea islamică pentru a promova fundamentalismul, cum atacurile la adresa soldaților americani făcute de John Kerry seamănă cu campania KGB-ului de discreditare a liderilor americani, cum funcționează dezinformarea în administrația Obama și cum ea este motorul tranformării socialiste a SUA.’’
Numai că, scrie Victor Gaetan în National Catholic Register, volumul nu face decât să vină cu noi dezinformări și seamănă confuzie. Prima ciudățenie este legată de autorii cărții. Pe de o parte îl avem pe un reputat profesor de drept, Ronald Rychlak, cunoscut pentru volumul ’’Hitler and the Pope’’, o pledoarie în favoarea apei Pius al XII-lea și a politicii sale în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Pe de altă parte, cartea este co-semnată de Ion Mihai Pacepa, fostul general locotenent care a comandat DIE în perioada 1972-1978, când a dezertat in RFG și apoi a ajuns în SUA. Pacepa, scrie Victor Gaetan pentru publicația amintită, are acum 84 de ani, nu apare niciodată în public și nu răspunde întrebărilor la telefon, ci doar prin mail și doar prin terți. Unul dintre aceștia spune chiar că ’’Nici nu știu dacă există acest personaj în realitate!’’
O altă ciudățenie este faptul că un volum semnat de doi autori cuprinde doar narațiunea unuia. Contribuția lui Pacepa se reduce doar la ce a extras din ’’sordidul său trecut de agent și strateg stalinist timp de 27 de ani în România și care este în cel mai bun caz dubios’’, scrie Victor Gaetan.
În urmă cu șase ani, Pacepa a dezvăluit cum a ajutat KGB-ul să infiltreze Arhivele Vaticanului, pentru a sustrage documente cu care să-l discrediteze pe papa Pius al XII-lea. Într-un articol publicat în 2007, Pacepa povestește cum l-a convins pe monseniorul Agostino Casaroli, un mare diplomat al Sfântului Scaun, devenit apoi secretar de stat al Papei Ion Paul al II-lea, să permita accesul a trei agenți români, ce se dădeau drept preoți, în Arhivele Vaticanului. Povestea lui Pacepa a fost cotestată de specialiști, pentru ca apoi credibilitatea ei să fie distrusă de însuși fostul șef DIE. Pacepa a declarat că ar fi pus la punct, în 1959, un ’’schimb de spioni’’: arhiepiscopul român Augustin Pacha contra a doi spioni prinși în RFG. Numai că s-a dovedit imediat că Augustin Pacha murit în 1954.
Noul volum ’’Dezinformare’’ este profund anti-rusesc, dar încearcă în mod perfid să discrediteze Vaticanul. Pacepa creditează KGB-ul pentru toate acțiunile subversive de la Vatican, dar și pentru asasinarea lui JFK și provocarea fundamentalismului islamic și drept dovadă aduce propria persoană, ca martoră la această istorie. Aceasta deși funcția pe care a avut-o nu poate explica accesul la asemenea evenimente și decizii, scrie Victor Gaetan. De la această ’’înălțime’’, Pacepa recurge la o descriere în cele mai negre culori a Bisericii Ortodoxe Ruse (pe care Vaticanul o include însă în civilizația occidentală) și nu face nicio distincție între perioada sovietică și cea post-comunistă.
În lucrarea ’’Dezinformare’’, se pare că Pacepa continuă cu aceleași dezinformări despre cât de penetrat a fost Vaticanul de catre KGB. Pacepa scrie că monseniorul Casaroli ar fi propus României un împrumut de un miliard de euro pentru reluarea relațiilor cu Vaticanul, întrerupte în 1950, odată cu expulzarea nunțiului apostolic de la București. ’’Aruncând această umbră asupra caracterului cardinalului Casaroli, Pacepa subminează integritatea întregii strategii a Vaticanului din 1963 și până în 1989, cunoscută drept ’’Ostpolitik’’’’, susține Victor Gaetan, care aduce dovezi împotriva teoriei lui Pacepa.
Cardinalul Achile Silvestrini, fost asistent al lui Casaroli, spune că este imposibil ca acesta din urmă, un emisar care a lucrat pentru trei papi, să fi discutat despre bani cu un om precum Pacepa. Potrivit monseniorului Gabriele Caccia, asesor la Secretariatul de Stat al Vaticanului, nu s-a acordat niciodată vreun împrumut Romaniei. Cardinalul Luigi Poggi, un diplomat cunoscut al Vaticanului spune că scenariul lui Pacepa nu este decât ’’produsul unei minți și al unui suflet chinuit’’. Iar arhiepiscopul Ion Robu, consacrat de cardinalul Casaroli, îi declară lui Victor Gaetan că ’’Am fi știut dacă spionii români ar fi avut acces la Arhivele Vaticanului. Nu s-a întâmplat asta’’.
Și istoricul specializat în intelligence Larry Watts îl contrazice pe Pacepa, într-un articol publicat recent de Adevărul. ’’Ca şi în cărţile şi articolele sale anterioare, Dezinformarea lui Pacepa pur şi simplu ignoră sau neagă scindarea României de informaţiile sovietice sau ale statelor din Pactul de la Varşovia. Într-adevăr, întreaga teză a lui Pacepa legată de implicarea României în aceste operaţiuni se bazează şi este dependentă de existenţa unei strânse cooperări între serviciile române şi cele sovietice. Din păcate pentru domnul Pacepa, deteriorarea relaţiilor sovieto-române în domeniul informaţiilor din 1963 este acum confirmată şi reconfirmată dincolo de orice îndoială, de arhivele fiecărei alte membre est-europene ale Pactului de la Varşovia, inclusiv de cele ale Comitetulu Central Sovietic şi ale KGB-ului. (G. Herbstritt, „ Cooperare refuzată: Relaţiile Stasi – Securitatea şi Aspiraţiile Romaniei la Independenţă” în Activităţile NKVD/KGB (2008); WP #65, CWIHP) Cum s-au plâns amar liderii sovietici în 1964, a existat o „limitare evidentă a contactelor cu instituţiile sovietice” încă „de la sfârşitul lui 1962,” şi „începutul lui 1963, organele de informaţii ale României au încheiat de fapt orice fel de colaborare cu organele noastre de informaţii.” (Document 4 in e-Dossier #38, CWIHP).’’
În lucrările sale bazate pe o documentare amplă în arhivele est-germane, sovietice și românești, Watts concluzionează că generalul Pacepa a fost de fapt un spion al KGB-ului, având în vedere modul în care a încercat să împiedice apropierea dintre SUA – Romania, inclusiv prin celebra sa dezertare. Pacepa a fost implicat direct, prin semnarea unui Plan de Măsuri, în crimele impotriva opozanților regimului comunist din România, plan care prevedea ’’hărțuiri repetate și aplicarea unor masuri punitive fizice’’ împotriva angajaților Radio Europa Liberă.
Aceste dezvăluiri nu i-au priit deloc bătrânului spion, care iese la contraatac de câte ori are ocazia, susținut de Vladimir Tismăneanu, aici și nu numai. Iar ultima a fost oferită de dezvăluirile posibile idile dintre Corina Crețu și fostul secretr de Stat al SUA, Colin Powell. Într-un material publicat de siteul wnd.com, același care a editat și cartea ’’Dezinformare’’, Pacepa sugerează fără vreun argument clar că europarlamentarul roman ar fi de fapt o ’’rândunică’’ a FSB-ului (fostul KGB) și că România desfășoară activități comune cu serviciile secrete ruse. Textul se rezumă de fapt la un atac la adresa lui Larry Watts și a generalui Ioan Talpeș, cei care, până acum, au argumente mult mai solide împotriva lui Pacepa.
Încheiem cu opinia despre Pacepa emisă în 2007 de părintele Peter Gumpel, cel însărcinat să susțină cauza beatificării papei Pius al XII-lea, citat de National Catholic Register: ’’Trebuie să ținem cont că spionii trebuie să-și justifice existența și trebuie astfel să valorizeze lucruri care au o importanță foarte mică sau deloc.’’
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.