DNA nu mai poate ascunde jaful de la Cultură

Cât mai doarme DNA pe dosarul hoţiilor din cultură?

Revin cu textul primit în ziua de 11 august 2011 din partea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj (Cod operator date 4472, dosar nr. 111/P/2010): „Urmare a memoriului formulat de dumneavoastră şi adresat Preşedintelui României, vă facem cunoscut că la Serviciul Teritorial Cluj al Direcţiei Naţionale Anticorupţie se efectuează cercetări penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzute şi pedepsite de art. 132 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 248 Cod penal raportat la art. 2481 Cod penal faţă de Crişan Viorica şi alţi funcţionari publici din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din municipiul Cluj Napoca, privind modul de atribuire şi de executare a contractului nr. 2242/2009 din 25 noiembrie 2009, care a avut ca obiect prestarea de servicii (amenajarea muzeală) încheiat de muzeu cu SC Artex International SRL Bucureşti. Procuror şef serviciu, Elena Botezan”.
Le amintesc cititorilor principalele elemente ale afacerii Artex, cu riscul de a intra în unele detalii tehnice. În lipsa mea, pe când eram dat afară pentru a treia oară din funcţia de director, Viorica Crișan, directoarea interimară a muzeului din Cluj, a încheiat cu firma Artex Services International SRL un contract în valoare de 13 milioane de euro pentru reamenajarea expoziţiilor (nr. 2242/25.11.2009).

Contractul a fost încheiat ocolindu-se principiile nediscriminării, ale tratamentului egal, transparenței și eficienței utilizării fondurilor, prevăzute de OUG 34/1996. S-a apreciat în mod abuziv că acest contract de cesiune ar avea ca obiect o operă de artă și s-ar încadra în anexa 2 B a OUG 34/2006. În felul acesta s-a încercat a se evita o licitație cinstită. Legea a fost încălcată oricum, căci art. 75, alin. 1 prevede ca, atunci când valoarea estimată a contractului de achiziție publică depășește suma de 5 milioane de euro, perioada cuprinsă între data transmiterii anunțului de participare și data limită de dispunere a ofertelor trebuie să fie de cel puțin 52 de zile. În fapt, data dintre cele două momente a fost de numai 4 zile.

Un abuz încă și mai scandalos a fost interpretarea lucrării ca operă de artă. Potrivit prevederilor din Legea 8/1996, opera de creație intelectuală nu se confundă cu suportul pe care îl utilizează spre prezentare. Or, în cazul nostru, din însuși conținutul contractului rezultă că operele, respectiv obiectele din patrimoniul istoric național, aparțin MNIT, iar cedentul realizează doar suportul material în care aceste opere sunt cuprinse, spre a fi aduse la cunoștința publicului. De altfel, nu există niciun paragraf de lege, pe care să se sprijine pretenția că o amenajare muzeală constituie prin ea însăși o operă intelectuală sau de artă. Pentru a fi considerată creație intelectuală sau operă de artă, lucrarea trebuie să se caracterizeze prin originalitate și noutate. Originalitatea și noutatea trebuiesc înțelese ca absență a anteriorității, adică lucrarea să nu se afle în raport de dependență cu o operă preexistentă. Or, lucrarea ce urmează a fi efectuată de cedent a mai fost realizată în aceeași concepție și în alte câteva muzee din țară. Ca să fiu mai clar, orice toaletă sau chiuvetă din muzeul din Cluj ar fi trebuit să fie nemaivăzute, nemaiauzite, irepetabile și intangibile. O altă condiție a unei opere de artă este de a nu se mai interveni asupra ei. Dacă am avea de-a face cu o operă de artă în valoare de 13 mil. de euro, amenajarea muzeală însăși ar trebui declarată ca făcând parte din patrimoniul național. Asta ar însemna ca în viitoarea expoziție a MNIT să nu mai poată fi schimbat niciun bec și să nu mai poată fi modificată poziția niciunui obiect din vitrine!
Cel mai scandalos abuz îl constituie prețul de 13 mil. de euro. Am fost invitat de curând în Elveția, unde am vizitat și câteva mari muzee. I-am întrebat pe unii dintre directorii acestora cât ar costa la ei reorganizarea unei expoziții. Mi-au răspuns că între 100.000 si 1.000.000 de franci elvețieni. Le-am zis: „Asta nu-i nimic! La Cluj costă 13 mil. de euro”. „Nu se poate”, mi-au răspuns. „Și până la urmă ce s-a întâmplat?” „M-au dat pe mine afară”. Înțeleg de ce 1 km de autostradă costă la noi de patru ori mai mult decât în restul Europei. De ce să coste reamenajarea unui muzeu de douăsprezece ori mai mult? Ca om de cultură protestez vehement împotriva abuzului de a se fura pe seama unui muzeu de trei ori mai mult decât pe seama unei autostrăzi.
Remarcabilă este și viteza cu care s-au desfășurat evenimentele: anunțarea „concursului de soluții” în 16.11.2009; „concursul” în 20.11.2009; „negocierea” prețului în 23 noiembrie; încheierea contractului 2241 în 2511.2009. Se vede că băieții aveau nevoie urgentă de bani, care au și început să curgă. Între 8.112009 și 29.12.2009 firma Artex a emis facturi în valoare totală de 7 mil. RON (= 1,7 mil. de euro), care au fost de îndată onorate. Din această sumă 6,5 mil. de euro au fost plătite pentru „conceptul expozițional”, materializat într-o maculatură de 105 pagini făcute de o persoană subinteligentă la calculator pe baza unor piese virtuale; asta în timp ce toate secțiile muzeului lucrau pe brânci pentru un salariu de mizerie, așternând pe hârtie detaliile expozițiilor din fiecare sală. Mai trebuie amintit că toate situațiile false de lucrări pe baza cărora s-au plătit cele 1,7 mil. de euro au fost semnat în calitate de „comisar al expoziției” de Carmen Ciongradi. Eu sau alții putem să o tot acuzăm pe Carmen Ciongradi de jaf. Pentru anumite cercuri a fost proba de foc care i-a înlesnit intrarea în „frăția inelelor” și accederea la funcția de director general al muzeului și la alte onoruri acordate de Ministerul Culturii. De-acum înainte prin Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei se vor putea face orice afaceri și se vor putea spăla orice bani. Așa se întâmplă și în bandele de gangsteri. Obții încrederea și recunoașterea superiorilor numai dacă l-ai executat cu sânge rece pe un nevinovat, cu care nu avuseseși nimic de împărțit.

Oricât de vinovați ar fi cei din muzeu, ei nu au fost decât niște mărunți șmecherași în comparație cu marii vinovați. Unii dintre aceștia se află în Ministerul Culturii și al Patrimoniului Național. În decembrie 2009 ministerul a făcut rost în numai două săptămâni de 1,7 mil. de euro, deși aceștia nu erau prevăzuți în bugetul pe 2009 ai muzeului din Cluj, iar ministerul nu a cerut pentru ei o hotărâre de guvern, așa cum era absolut obligatoriu pentru o asemenea sumă. Dl Theodor Paleologu, care păstorea pe atunci cultura, pretinde că nu știe nimic, că nu a semnat nimic. Are dreptate, fiindcă această demnitate pare a fi făcută la noi numai pentru a-ți lustrui blazonul și a te plimba prin lume pe banii statului și nu pentru a-ți asuma vreo răspundere. Din Consiliul de administrație al muzeului făcea însă parte dl. Mircea Angelescu, șeful Direcției de patrimoniu din minister, iar din Consiliul științific Mihai Gorgoi, șeful Corpului de Control al ministerului. Aceste consilii au aprobat întregul demers și să nu-mi spună nimeni că granguri atât de mari nu au dat indicații prețioase. De altfel, în raportul de audit intern nr. 122/29.07.2010, alcătuit la cererea mea, Viorica Crișan recunoaște că „această sumă a fost solicitată cât i s-a spus de la Minister”, fără a numi și persoana.
Ce s-a întâmplat în 2010 cu restul banilor din proiect? Mai rămăseseră peste 11 mil. de euro. Nu s-a mai întâmplat niimic, fiindcă în februarie 2010 am câștigat un nou proces împotriva ministerului și a trebuit să fiu repus în funcție. Apoi, noul ministru, dl Kelemen Hunor, ceva mai prudent decât predecesorul său, mi-a spus de la bun început că nu are bani pentru acest proiect; asta însă după ce ministerul a fost vizitat pentru acest contract, în februarie 2010, de Corpul de control al Primului ministru. Rămâneau două chestiuni nerezolvate: anularea contractului și recuperarea celor 1,7 mil. de euro. Fără asta, muzeul, a cărui expoziție fusese distrusă, era mort. Dacă însă îmi erau îndeplinite cerințele, erau lezate mari interese și persoane suspuse. Până la un punct înțeleg deci dilema, chiar politică, în care se afla dl Kelemen Hunor. După mai multe proteste pe care i le-am adresat, am primit un răspuns redactat de dl Mihail Gorgoi (nr. 27/23.02.2011) și însușit de un secretar de stat (nr. 27/23.02.2011). Iată un pasaj: „Faptul că la data încheierii contractului instituția era reprezentată de alte persoane decât în prezent, nu absolvă muzeul de obligativitatea respectării dispozițiilor contractuale”. Zis ca din carte, dar care era sensul profund al recomandării altul decât de a continua escrocheria? În cele din urmă dl Kelemen Hunor a catadicsit să trimită Corpul de control al ministerului, avându-l în frunte pe cine credeți? Pe însuși dl Gorgoi! Când i-am zis că au fost cheltuite abuziv 1,7 mil. de euro, mi-a răspuns că nu-l interesază sumele. L-am întrebat: „Atunci de ce ați mai venit?”. Este lesne de înțeles că raportul a fost apă de ploaie și că nu a cerut ce era rezonabil și legal, adică rezilierea contractului și recuperarea banilor. Am încercat să o fac pe cont propriu. În perfect acord cu contabila șef și cu jurista instituției, în 6 iulie 2011, după mai multe demersuri inutile, am convocat firma Artex la o așa zisă conciliere (nr. 1399/1.08.2011), cerându-i restituirea imediată a sumei de 1,7 mil de euro. În 8 iulie, deci după două zile, mi-a sosit actul de demitere, semnat de dl Kelemen Hunor. Îndată după aceea a numit-o director general pe Carmen Ciongradi, cea care semnase situațiile false de lucrări. Iată persoana care putea garanta discreția asupra tuturor jafurilor trecute, prezente și viitoare. Rămâne însă ca o piatră de moară de gâtul dlui ministru și al doamnei directoare că au obstrucționat recuperarea banilor furați, așa cum fusese cerut de mine prin actul nr. 1399/1.08.2011.

Să vedem acum cum s-au comportat celelalte instituții ale statului. Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a fost vizitat în februarie 2010 de Corpul de Control al Primului Ministru, muzeul din Cluj de ANRMAP (Agenția Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice) și de Curtea de Conturi. Toate aceste organe de control au consemnat mari nereguli, dar niciuna nu a înaintat vreun dosar Parchetului, așa cum aveau dreptul și obligația. Dimpotrivă, ANRMAP, prin adresa nr. 2331/03.02.2011, semnată de directorul general Radu Antonescu, m-a anunțat, după o profundă cugetare de cinci luni, că scoate contractul de sub urmărire. Singura instituție corectă a fost Poliția Județeană Cluj, care, prin adresa nr. 369.105/SF/30.08.2010, îmi comunica următoarele: „Vă comunicăm că în urma verificărilor efectuate aspectele sesizate fac obiectul unui dosar penal”. Ar mai trebui amintit că în 2012, prinzând poate curaj în urma schimbării regimului, Curtea de Conturi s-a întors la muzeu și a cerut recuperarea celor 1,7 mil. de euro. Mă tem însă că demersul a fost fie prea timid, fie neutralizat în fașă, fiindcă de-atunci nu s-a mai auzit nimic.
Ce păzește Direcția Națională Anticorupție? Faptele s-au petrecut în noiembrie-decembrie 2009, dosarul i-a fost predat DNA în 30.08.2010, deci cu aproape trei ani în urmă, iar adresa de la DNA am primit-o în 11 august 2011. Îi rog pe cititori să compare cele două luni în care au fost jefuiți 1,7 mil. de euro cu cei trei ani de când DNA doarme. La prima vedere lucrurile par atât de clare, încât și un ageamiu ar putea instrumenta dosarul. Cum totuși se tace cu îndărătnicie, am căutat explicații. Una ar fi proverbiala hărnicie a dlui Ion Irimie, căruia i-a revenit acest dosar. O altă ipoteză ar fi că DNA, ca de altfel întreaga noastră justiție, ar fi mult prea solicitată. Totuși celebrul caz „Valiza”, iscat de-abia în 2011 și unde suma în discuție a fost tot de 1,7 mil. de euro, a ajuns, la inițiativa aceleiași DNA Cluj, până la Curtea Supremă, deși aici pare să fi fost vorba mai mult de tembelism decât de corupție. Oricum, pentru DNA Cluj rezultatul unui meci de fotbal are prioritate față de soarta unei mari instituții de cultură.
Ipoteza cea mai corectă este că în spatele afacerii Artex se află persoane mult mai simandicoase decât niște simpli funcționari din minister. Nu-i treaba mea să le dau numele. Sunt alții plătiți pentru asta. Porcăria nu s-a petrecut numai la muzeul din Cluj. Multe zeci de milioane au fost prădate în întreaga țară după aceeași schemă. Din experiența mea îndelungată de director de muzeu știu că în cultură nu se fac investiții generoase dacă nu se poate fura. Apoi, hoții nu se mai mulțumesc cu 5%, ci ți-i lasă cu mărinimie. Colegii de la muzeu mi-au povestit că în 2009 s-a promis impunitate, iar evenimentele de-atunci încoace o confirmă. Nici schimbarea regimului nu a dus la lămurirea lucrurilor, fiindcă mafia din cultură este transpartinică, iar băieții deștepți își dau afacerea din mână în mână.

Tergiversarea unei cauze timp de ani de zile sau la infinit poate fi considerată favorizare a infractorului, care își poate continua malversațiunile sau poate șterge urmele. De pildă, în 2012, când Curtea de Conturi le-a cerut declarații unora dintre angajații muzeului, ele au fost dictate de direcțiune. Unii dintre angajați s-au conformat, de teamă că ar putea fi concediați. Or, justiția trebuie să le dea cetățenilor acestei țări siguranță și nicidecum sentimentul că nu sunt apărați.
Eu am dreptul de a-mi exprima o părere, dar nu-i voi cere justiției să decidă o anumită soluție. Ce-i cer este să existe. Ce-i cer acum DNA-ului este să nu mai doarmă pe dosarul în care este implicată una dintre cele mai importante instituții culturale ale țării. Dinspre partea mea, se poate decide și neînceperea urmăririi penale. Ar fi un precedent ce l-ar îndreptăți pe orice român să fure nepedepsit 1,7 mil. de euro. Măcar acest lucru să-l știm cu certitudine!

Prof. dr. Ioan Piso (Articol în atenția: Domnului Prim Ministru al României, a Domnului Ministru al Culturii și Patrimoniului Național, a Doamnei Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, a Doamnei Procuror Șef al Departamentului Național Anticorupție

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.