Începând din luna iunie, o dată cu revelațiile publicate de cotidianul britanic de centru-stânga The Guardian, activitățile de spionaj electronic ale caracatiței americane NSA fac înconjurul lumii: 35 de lideri mondiali interceptați timp de ani de zile de către spionajul american, zeci de milioane de apeluri telefonice ale cetățenilor din statele europene aliate ale SUA, interceptate, deopotrivă cu convorbirile celor din state precum Pakistan, China sau Venezuela și cu discuțiile din chiar sediul Consiliului European.
Ambasadorii americani de la Berlin și Paris au fost convocați la ministerele de Externe din cele două state aliate. Luni, a venit rândul Spaniei să-l convoace pe ambasadorul SUA, la cererea premierului Mariano Rajoy. Gestul vine după dezvaluirile făcute de El Mundo, potrivit cărora peste 60 de milioane de convorbiri ale spaniolilor au fost interceptate de NSA în cursul anului 2012. ”Aceste practici, dacă se vor dovedi a fi reale, sunt nepotrivite si inacceptabile între state aliate și prietene”, a spus ministrul spaniol de Externe.
Este o reacție similară celei avute de cancelarul Angela Merkel (vizată de interceptările americane timp de aproape un deceniu) și de președintele francez Francois Hollande, cu ocazia Consiliului European de pe 24-25 octombrie. Cei doi au căzut de accord pentru elaborarea unui ”cadru comun de cooperare cu SUA”, până la finalul lui 2013. Principiile acestul cadru: ”Nu supraveghem telefoanele mobile ale persoanelor cu care ne întâlnim la summituri internaționale, iar, dacă recurgem la supravegherea comunicațiilor, ne informăm reciproc si nu stocăm pe termen nelimitat datele, pentru a nu pune în pericol libertățile fundamentale”, după cum s-a exprimat Francois Hollande.
Bundestagul a anunțat o întrunire pe 18 noiembrie, pentru a discuta despre afacerea interceptărilor NSA, iar pe 28 octombrie, o delegație de europarlamentari s-a deplasat la Washington, pentru a se informa despre activitățile agenției americane.
Pusă cu spatele la zid de reacția aliatilor europeni, dar și de cea a Braziliei sau Mexicului, Casa Albă a anunțat o ”reevaluare” a operațiunilor NSA.”Noi dăm indicații NSA, dar în acești ultimi ani am văzut cum capacitățile lor se extind și se dezvoltă. Este motivul pentru care am inițiat o reevaluare a acestor operațiuni”, a spus Obama.
Când cenzura devine ”responsabilitate socială”
Scandalul interceptărilor americane nu se limitează însă la debutul unei potențiale crize între aliați, ci și la măsuri fără precedent împotriva presei.
Guvernul Marii Britanii a făcut presiuni asupra The Guardian, pentru a nu publica dezvaluiri ce pot aduce atingere securității SUA și Marii Britanii. Ziariștii au fost nevoiți să distrugă hard disk-uri în prezența autorităților. Apoi, partenerul jurnalistului The Guardian Glenn Greenwald a fost reținut la Londra și interogat aproape 24 de ore. Greenwald trăiește la Rio de Janeiro și a funcționat ca intermediar intre Edward Snowden și marile cotidiane Le Monde, Der Spiegel si The Guardian. Mai nou, el a acordat exclusivitate pentru El Mundo în ce privește interceptările efectuate de NSA în Spania. Mai mult, premierul britanic David Cameron a cerut, pe 28 octombrie, marilor ziare britanice să demonstreze ”responsabilitate socială”. Ce înseamnă aceasta? Să nu mai publice dezvăluirile provenind de la Edward Snowden. Ce se va întâmpla dacă ”recomandarea” lui Cameron nu va fi respectată? „Nu vreau sa utilizez „D-notices” (interdictie de publicare, n.r.) sau alte masuri mai radicale. Cred ca e mai bine sa facem un apel la responsabilitatea sociala a ziarelor”, a spus premierul unuia dintre cele mai democratice state din lume.
Asadar, s-ar putea concluziona că scandalul iscat de dezvăluirile lui Edward Snowden ajung să releve cinismul guvernelor democratice, limitările libertății presei, dezgustul cetățenilor și revolta liderilor statelor aliate SUA, care își trimit parlamentarii pentru a se informa despre activitatea spionajului american…
Dubla ipocrizie a europenilor
Totul nu este decat o jalnică comedie, scriu Liberation, Il Tempo, sau Il Sole-24 ore. Furia nu a explodat nicidecum in Consiliul European. Reacția lui Merkel si Holande nu este decât o încercare de a drapa realitatea și de a reasigura electoratul european, lăsând însă ca lucrurile să meargă înainte, ca NSA să intercepteze sute de milioane de convorbiri și să le stocheze în grotele securizate din Nevada. Reacția aliaților europeni este una cât se poate de ipocrită. Spre deosebire de Brazilia, statele UE nu au luat vreo măsură concretă împotriva spionajului practicat de NSA. Și nici macar nu au catadicsit sa ia în considerare cererile de azil de puse de Snowden, lăsându-l în mâinile serviciilor de informații ale Rusiei. Singura măsură concretă la îndemâna UE ar fi, în opinia Liberation, suspendarea acordului SWIFT (de transfer a datelor bancare ale europenilor în SUA). Majoritatea statelor UE ar fi favorabiole, însă Marea Britanie, Olanda și Irlanda se opun, fapt pentru care acordul va functiona, în mod garantat, cel puțin până în 2015.
”Discuțiile liderilor europeni despre scandalul NSA sunt aiureli. Iar cât privește Italia, situația este grotescă. Sistemul Palantir, versiunea demilitarizată a sistemului PRISM, este cunsocută de agențiile italiene și de comisia parlamentară de control a activităților serviciilor speciale, unde cel putin un parlamentar poate fi un fost membru al serviciilor secrete. Controlor și controlat depotrivă”, scrie Il Tempo.
Iar revoltații lideri europeni ce se întâlnesc la Bruxelles sunt ipocriți nu numai în fața propriilor cetățeni, ci și în fața aliaților de peste Atlantic. Iată ce scrie Stewart Baker, fost asistent pentru politică externă la Departamentul Securității Interne, în timpul președintelui George W. Bush, într-un articol intitulat ”Aliații nu sunt întotdeauna prieteni”: ”Președintele SUA și administrația sa sunt ținta serviciilor de informații din aproape toate statele, inclusiv din cele care acum se plâng cel mai mult. Aceasta este viața și astfel sunt relațiile internaționale. Ca și cancelar, Angela Merkel știa asta foarte bine. A vizitat China chiar imediat după dezvăluirea războiului cibernetic dus de Beijing, dar a reușit să zâmbească și să laude relațiile ”deschise și contructive” dintre cele două țări (…) În urmă cu zece ani, când SUA au pornit războiul împotriva Irakului, Franța și Germania nu au fost aliații noștri. Nu au fost nici măcar neutre. Au lucrat activ cu Rusia și China, pentru a împeidica intervenția SUA. Oare nu ar putea ele ataca din nou interesele SUA în viitor – în negocierile comerciale, cele privind încălzirea climatică sau Siria, Libia sau Iranul?”
Și aici se mai pot adăuga și relatiile militare tot mai puternice dintre Rusia și Franta, cu ultima livrand Moscovei (pentru prima dată când un stat NATO decide astfel) nave de desant Mistral și tehnologia aferentă. Și să nu uităm că Gerhard Schroeder, cancelarul german care a contrat intervenția SUA în Irak, a intrat apoi pe statele de plată ale Gazprom, la fel cum fostul sef al FMI, francezul Dominique Strauss-Kahn este acum plătit de rușii de la Rosneft (compaie condusă de un fost colonel KGB). Sunt suficiente motive pentru a intercepta convorbirile liderilor europeni?, se întreabă fostul oficial SUA.
Presa americană, dar și publicatii din Marea Britanie sau Italia, merge pe aceeași interpretare și subliniază un fapt ce parca mult prea des este uitat. Cine este sursa întregului scandal dintre aliații nord-atlantici și care este contextul în care acesta se produce?
Edward Snowden nu a fost agent al serviciilor secrete americane, ci un angajat al unui subcontractor, o persoană pe mâna căreia nu puteau intra informații dintre cele mai sensibile. Acum, Snowden este ”ostaticul” lui Vladimir Putin, scrie Il Tempo. ”GRU, serviciul militar de informații al Rusiei, l-a descărcat informativ pe Snowden încă din perioada în care acesta se afla pe aeroportul din Moscova, pentru a afla dacă nu este un cal troian, înainte de a-l primi în țară. Când vorbim despre servicii secrete, este întotdeauna dificil să ne dăm seama care este scopul real al unor dezvăluiri”, scrie Il Tempo, făcând referire la modul în care Moscova poate selecta informațiile deținute de Snowden pentru a bloca fie relansarea relațiilor SUA-Iran, fie negocierea acordului istoric de liber schimb dintre SUA și UE.
Spionajul, mereu un domeniu de viitor
Dincolo de limitarea libertății presei, a cetățenilor, fie ei și lideri mondiali, ”când scandalul ascultărilor și contra-ascultărilor se va încheia, spionajul va rămâne calea pe care lumea o va urma”, concluzionează Stewart Baker in New York Times. Iar că așa vor sta lucrurile o demonstrează și afacerea WikiLeaks: sursa Bradley Manning își ispășește o pedeapsă de 35 de ani de închisoare în SUA, în timp ce ”răspândacul” Julian Assange trăiește de un an și jumătate refugiat în ambasada Ecuadorului din Londra, aceasta dupa ce a realizat mai multe emisiuni pentru… Russia Today, unul dintre organele de presă ale Kremlinului. În fapt, scandalul WikiLeaks a facut necesară conceperea unei noi „arhitecturi de securitate”, care să facă mai dificilă descoperirea secreteloer Statelor Unite, dupa cum a spus directorul comunităţii de informaţii a SUA, James Clapper, în ianuarie 2012. Paradoxul afacerii WikLeaks este că produsul a ceea ce s-a vrut o campanie pentru transparenţă nu este decât o secretomanie şi mai mare a guvernului american.
Puțin probabil ca ”revizuirea” activității NSA anunțată, luni, de Barack Obama va avea un alt rezultat decât o și mai mare opacitate.
Cât despre cazul Snowden, Il Tempo observă o mare similaritate cu cel al fizicianului Klaus Fuchs, arestat în 1950 pentru că a transmis URSS-ului planurile bombei cu hidrogen, o invenție care menținea dominația totală a SUA în lumea postbelică. ”URSS-ul dorea să elimine acest handicap și au făcut tot ce le-a stat în putință pentru aceasta, însă niciodată până acolo încat să incline o balanță a invențiilor în domeniul nuclear, unele care, până la urmă, au oferit lumii pace și apă caldă până în ziua de azi.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.