Afacerea Microsoft şi macro-România

Pe zi ce trece, ancheta în afacerea Microsoft ridică vălul de pe instituţiile româneşti şi de pe clasa politică. Şi ne arată starea de corupţie generalizată. Sume uriaşe manevrate cu semnături oficiale pentru a ghida sifonarea banilor în conturi private. Operaţiunea de mari proporţii s-a desfăşurat în văzul tuturor, pe baza unor acte croite în aşa fel să pară legale. Pentru neiniţiaţi, beton de legale! Afacerea Microsoft ne arată cum tranziţia în România n-a însemnat decât devalizarea bugetului public cu acte cel puţin aparent în regulă. Cum s-a putut construi o asemenea plasă de afaceri oneroase pe seama banului public? Nu au aflat Parchetul General şi DNA? Nici DIICOT-ul? Nici serviciile secrete? Foarte simplu! Au fost mânjiţi (mituiţi, ciupiţi sau cumpăraţi etc. – observaţi ce bogăţie de cuvinte are dicţionarul limbii române pentru această îndeletnicire!). Şi dacă în unele situaţii nu s-a recurs la bani, a funcţionat frica. Cum să ai curajul să investighezi şi să dai în vileag o plasă de tip mafiot când ea ducea şi duce până în vârful piramidei de stat? Cine să o înfrunte câtă vreme şi oameni din parlament se alegeau cu ceva, şi poliţişti şi procurori, chiar şi ziariştii. Cine a atacat afacerea şi maşinăria a fost călcat în picioare sau a fost cumpărat cu publicitate. Sistemul a comandat pasivitatea şi tăcerea de la vârful piramidei. În spatele acestei presiuni a puterii se derulau toate fraudele de mari proporţii, în vreme ce populaţia era liniştită cu cazuri mărunte de potlogării. Strategie bine ticluită! Cum să investighezi vânzările de soft şi echipamente de la Ministerul Educaţiei (şi de la multe alte ministere) când ministrul Cercetării, Mihnea Costoiu, după achiziţiile din guvernarea Năstase, a fost apărat, protejat şi repromovat de Victor Ponta? Nişte oameni de o desăvârşită mediocritate au fost plasaţi în poziţii de decizie unde din pix au dirijat afaceri uluitoare. Şi tot timpul au fost protejaţi de umbrela lor politică. În puţine ţări de pe glob s-au putut derula asemenea fraude fără ca statul să reacţioneze. Ele nu ar putea fi repetate nici în ţările din lumea a treia. Şi totuşi, în ciuda proporţiilor, totul s-a derulat fără nici o reacţie de apărare a instituţiilor statului.

Cum s-a putut întinde pe atâtea gunvernări o asemenea afacere fără ca România să reacţioneze? Doar investigaţiile declanşate de alte ţări ne-au dus în situaţia de a afla ce corupţie ascunde dosarul Microsoft. Altfel am fi trecut mai departe, beneficiarii banilor furaţi ne-ar fi dat lecţii de business şi ar fi făcut tărăboi dacă am fi insinuat că sunt corupţi. Poate ne-ar fi dat în judecată şi, în timp ce ne judecam, şi-ar fi aranjat şi nişte diplome de onoare cumpărate de la cine ştie ce instituţii fantomă. Şi ar fi apărut în clasamente de bogaţi incontestabili, decoraţi de Cotroceni şi supra-expuşi la televiziuni înfometate şi ele de publicitate.

În fapt, afacerea Microsoft aflată abia la începuturile devoalării sale ne arată câteva lucruri de mare importanţă. Suntem obligaţi să înţelegem că toată campania de denigrare a oamenilor de afaceri din România ascundea de fapt corupţia clasei politice. Cei care au semnat contractele au mărit preţurile, au stabilit proporţia mitei şi au indicat conturile. Tehnicile de fraudare vin tot de la politicieni şi de la guvernanţi şi de la clientela lor personală. Plasa aceasta complicată şi în acelaşi timp destul de rudimentară este opera politicienilor lângă care s-au adăugat cercurile strâmte de beneficiari şi intermediari. Dinu Pescariu, Remus Truică, Claudiu Florică şi Irina Socol (şi mulţi alţii) nu sunt decât partenerii de făcut bani ai politicienilor puşi pe prădat bugetul public. Şi protejaţii acestora. Pe cale de consecinţă, ei niciodată n-au fost purecaţi de Parchete, de poliţie şi nici de DLAF. Dacă Elena Udrea, Dorin Cocoș și Sorin Blejnar au beneficiat de nepăsarea Parchetelor, de ce tehnica aceasta nu s-ar fi aplicat şi în cazul altora?

Afacerea Microsoft ne mai obligă la o concluzie. Acelaşi tip de reţea şi aceleaşi proceduri de umflare a preţului (sau de scădere a lui) au funcţionat şi în cazul altor afaceri de proporţii de după 1990. Microsoft a fost o plasă ţesută în principal de achiziţiile din educaţie. Dar vânzarea de energie electrică, dirijată de la Cotroceni, de la Ministerul Economiei şi de la Hidroelectrica? Dar achiziţionarea de gaz metan de la Gazprom prin Wintershall? Cu ce sunt mai mici sau mai curate decât Microsoft? Dar privatizarea ALRO? Dar acordarea de energie la preţuri preferenţiale? Dar vânzarea Petrom? Dar privatizarea oţelului, de la Galaţi până la combinatele vândute ruşilor? Dar restituirea imobilelor şi a terenurilor, mai ales în Bucureşti, unde avem zeci, dacă nu sute de dosare similare cu Microsoft?

Fiecare mare achiziţie sau vânzare a statului a avut beneficiarii şi clientela sa, inclusiv vânzările sau achiziţiile de echipamente militare. De la BAE Systems la pistoalele banale. N-a fost Sebastian Ghiţă intermediarul cu IBM pentru hard şi soft la SRI? Nu a contribuit Serviciul prin generalii săi deştepţi la perfecţionarea tehnicilor de a face bani pentru persoane? Nici un pot important nu a fost atacat altfel!

Toată tranziţia românească este alcătuită din dosare Microsoft, mai mari sau mai mici. Şi pe care nu le putem desface pentru că nu are cine să le lucreze. Cei care le-au pus la cale şi au beneficiat de pe urma lor au condus sau vor conduce România. Pasează doar conducerea ţării de la unii la alţii şi păstrează pentru ei ce au putut rupe din bugetul ţării în timpul câştigat pentru guvernare.

Cum este în dosarul Microsoft este în toate dosarele marilor afaceri cu statul. Şi, pe cale de consecinţă, şi în cele mai mici din oraşele de provincie. Chiar şi în comunele uitate de Dumnezeu. Un soi de dosar Microsoft generalizat face din România o mega-plasă de corupţie şi aranjamente pe seama bugetelor publice şi comunitare.

P.S.: Mă chinuie gândul că, în ciuda anchetei declanşate, eu unul nu văd nici o soluţie valabilă în baza căreia am putea ieşi din această şerpărie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.