Apatia partidelor neparlamentare înaintea alegerilor din 2012

E o surprinzătoare apatie în lumea politică românească neparlamentară, înaintea alegerilor din 2012: vechile partide, PNŢCD, PRM şi PNG nu dau semne de reabilitare, nu par a fi interesate să reintre în lupta pentru câştigarea vreunei primării şi consiliu local sau preşedinţie a vreunui consiliu judeţean sau a consiliului lui şi nici a vreunui loc în Parlament, deşi au ocazia să dea lovitura, atât timp cât votul va fi uninominal, candidatul fiind ales din primul tur (şi pot să pun pariu că toate aceste partide, îndeosebi PNŢCD, au rezerve de cadre în care electoratul să aibă încredere şi să-i voteze, inclusiv în Bucureşti). Îmi e imposibil să înţeleg de ce PNŢCD este ţinut în continuare cu capul la cutie, în condiţiile în care nu există pe piaţa politică românească un partid care să reprezinte creştin-democraţia europeană, o ideologie mai mult decât viabilă (iar PNŢCD, nu se ştie care aripă, se pare că aripa Pavelescu, intrată în PDL, e şi azi membru al Internaţionalei Creştin-Democrate şi al Partidului Popular European). PNŢCD e rupt în trei, „partea bună” (sprijinită de vechii lideri, Ion Diaconescu-Radu Sârbu-Gh. Ciuhandu) e condusă mai nou de fostul premier PNŢCD Victor Ciorbea şi funcţionează în deplină ilegalitate, ştiindu-se că ştampila oficială, „dată de Tribunal”, e la Aripa PNŢCD Aurelian Pavelescu. Amândoi liderii acestor aripi sunt jurişti şi ar trebui să fie pragmatici. A treia aripă e în mâinile unui emigrant anonim, nici nu merită să fie pomenită (deşi în rândurile ei sunt activişti PNŢCD de anvergură). Normal ar fi să se tranşeze în această toamnă unificarea aripilor PNŢCD, dar a auzit cineva să se pună această problemă? E culmea, vor să intre în alegerile de anul viitor în această formulă, cu trei capete? Sigur, aripa lui Pavelescu, înghiţită de PDL, e pierdută. Normal ar fi să preia această aripă a PNŢCD, aliată cu PDL, Teodor Baconschi, care are o fundaţie creştin-democrată în interiorul PDL (dar Teodor Baconschi s-a compromis la putere, electoratul n-are cum să uite lamentabila prestaţie de la Externe şi plecăciunile nedemne faţă de PDL-Băsescu, nu mai merită să se investească nimeni nimic moral în el, iar PNŢCD trebuie să rămână un partid al moralei creştine). E clar, PNŢCD nu mai are nici o şansă de reunificare înaintea alegerilor de anul viitor, fiecare aripă va ciuguli un post-două de primar şi atât (la parlamentare voturile primire de aceste aripi ale PNŢCD vor fi rearondate partidelor care vor intra în Parlament). Singur, PNŢCD aripa Ciorbea n-are cum să facă faţă la noile alegeri. E o eroare că PNL şi în principal Crin Antonescu nu salvează aripa Ciorbea a PNŢCD. Aşa cum PNL şi-a unit destinele electorale cu PC, aşa ar trebui să o facă şi cu PNŢCD-Ciorbea şi să scoată în faţă ţărăniştii în alianţa sa cu PSD. Ar suna şi bine să fie echilibrată dreapta cu stânga în interiorul USL, şi întâlnirea la centru să aibă sens moral. În privinţa celor două partide naţionaliste, care poartă chipul preşedinţilor lor, Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becli. Ambele, şi PRM şi PNGCD, sunt o mare dezamăgire la nivel de conducere. În situaţia în care şi PRM şi PNGCD mai au un electorat „captiv” (fidel discursurilor celor doi, mediatizaţi la televizor) şi ambele ar putea să aibă înmulţit electoratul de către UDMR, prin ultranaţionalismul ei (forţarea separatismului legal prin învăţământ şi susţinerea ilegală a separatismului teritorial prin cererea apariţiei ţinutului Secuiesc, ar putea aduce noi voturi PRM şi PNG, inclusiv din rândurile electoratului PDL din Ardeal). Corneliu Vadim Tudor e o umbră a ceea ce a fost, şi-a făcut partidul praf. Las la o parte faptul că e târât prin tribunale în procese pe care le va pierde până la urmă şi-l vor decredibiliza (degeaba va face el pe victima politică). La fel Gigi Becali (şi PNG), confundat cu echipa de fotbal Steaua Bucureşti, rămasă fără suporteri. Deşi are bani, Becali nu are atâta minte să ţină în frâu un partid-balama (la cheremul puterii), dovedit până azi a fi fără o doctrină clară. PNGCD e doar un partid al intereselor de moment ale lui Gigi Becali, n-are nici o legătură cu creştin-democraţia politică europeană. În cazul PRM şi PNGCD, o alianţă a lor (ca partide naţionaliste, unul de stânga, altul de dreapta) ar putea salva aparenţele, să treacă de pragul de 5 la sută (dacă nu cumva va fi prag de 3 la sută de intrare în Parlament, forţat de PDL, să încerce să-şi asigure o majoritate parlamentară după alegerile din 2012, chiar dacă USL va câştiga detaşat; nu întâmplător liderii PDL susţin azi sus şi tare că PDL şi coaliţia lui făcută după alegerile parlamentare de anul viitor vor da premierul). Interesant, în sondajele de azi intră în Parlament un partid inexistent al lui Dan Diaconescu (partid al OTV, fără doctrină, al săracilor), la procente care-l apropie de PDL. Dacă nu i se va recunoaşte la Tribunal, Dan Diaconescu va introduce în Parlament, sub o titulatură imposibilă, de partid al poporului, unul dintre partidele care altfel nu pot trece pragul electoral, de la PIN la Partidul Verde şi PER sau Partidul României Europene.

În concluzie, partidele neparlamentare de azi (poate, cu excepţia partidului lui Dan Diaconescu) nu vor atrage electoratul nehotărât sau scârbit de actuala putere şi opoziţie, România stagnează electoral.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.