Arhitectul Shigeru Ban, noul laureat al Premiului Pritzker

Juriul “Premiului Pritzker” a anunţat ieri numele laureatului din acest an al echivalentului “Nobelului” pentru arhitectură. Este vorba despre japonezul Shigeru Ban, care îi urmează astfel compatriotului său, Toyo Ito, câştigătorul distincţiei de anul trecut. Ceremonia oficială de decernare a premiului va avea loc în 13 iunie, la “Rijksmuseum” din Amsterdam.

Premiul “Pritzker” recompensează în fiecare an, începând din 1979, cel mai influent arhitect al anului pentru realizările sale exemplare sau inovatoare.

Considerat “arhitect-umanist”, specializat în structurile low-tech, Shigeru Ban, în vârstă de 56 de ani, este cunoscut, între altele, pentru construirea adăposturilor pentru victimele dezastrelor naturale sau ale violenţelor. Fundaţia “Hyatt”, care finanţează acest prestigios premiu, a evidenţiat “eleganţa şi caracterul inventiv” al lucrărilor arhitectului japonez şi “neîncetatele sale eforturi umanitare”.

Centrul Pompidou Metz

Shigeru Ban, care are studiouri la Tokyo, Paris şi New York, a călătorit timp de 20 de ani la locurile catastrofelor pentru a desena şi construi adăposturi reciclabile, ieftine, pentru victime. În 1995, Shigeru Ban a fondat, în acest scop, o organizaţie nonguvernamentală, “VAN” (Lanţul Arhitecţilor Voluntari), cu care a călătorit în Japonia, Turcia, India, Sri Lanka, China, Haiti, Italia, Noua Zeelandă şi Filipine.

El a lucrat mult în zonele devastate de tsunami şi de cutremurul din martie 2011 în nord-estul Japoniei. Este cunoscut însă şi pentru Catedrala din hârtie din orşul Christchurch din Noua Zeelandă şi, nu în ultimul rând, pentru Centrul “Georges Pompidou” din Metz, celebru pentru acoperişul lui în formă de “casă de ştrumpfi”, dar şi pentru viitoarea “Cité de la Musique” de pe Île Seguin, din Boulogne Billancourt (Hauts-de-Seine).

Catedrala din Christchurch, Noua Zeelandă

Shigeru Ban a studiat în Statele Unite, la “Southern California Institute of Architecture” din Los Angeles şi apoi la prestigioasa “Cooper Union School of Architecture” din New York, una dintre cele mai selective din ţară. Stabilit din 1985 la Tokyo, este profesor, din 1996, la “Nihon University”.

A semnat mai întâi o mulţime de reşedinţe particulare pentru comanditari bogaţi din Japonia, între 1980 şi 1990, în care structurile din beton, geometrice şi epurate, se deschideau către spaţiul exterior. Una dintre ele, de exemplu, era înconjurată numai de o imensă perdea de pânză care flutură în bătaia vântului.

Comandă specială a firmei Hermes pentru Salonul de Design de la Milano, savantă combinaţie de carton, lemn şi hârtie

S-a îndreptat apoi către proiecte mai puţin lucrative. Sătul să construiască pentru “oamenii fericiţi”, el s-a aplecat asupra “rolului social al arhitectului”. Dar construcţiile sale ieftine sunt înfrumuseţate de volute şi traforaje în lemn. Stilul, în continuare foarte lejer, s-a schimbat, dar atenţia pentru încadrarea în mediul înconjurător a rămas.

Arhitect, designer, scenograf, el dezvoltă o arhitectură menită să armonizeze diferitele relaţii spaţiale, sociale şi de mediu înconjurător.

Muzeul Nomad din Santa Monica, 2006

Este cunoscut mai ales pentru construcţiile pe bază de ţevi de carton, numite “Paper Tube Structure”, folosite la locuinţele temporare, care permit crearea unor structuri suple. Le-a experimentat pentru prima dată cu ocazia unei expoziţii dedicate lui Alvar Aalto, cu zece ani în urmă, şi le-a generalizat în construcţiile ieftine pentru defavorizaţi.

Acest procedeu a fost folosit şi la construirea “Centrului Pompidou” din Metz.

Locuinţe de urgenţă la Kobe, în Japonia

Printre principalele sale realizări se numără “Miyake Design Studio Gallery” din Tokyo, pentru stilistul Issey Miyake, “Muzeul de Artă pentru Copii”, din Nemunoki, Pavilionul Japoniei la Expoziţia de la Hanovra din 2000, în colaborare cu Otto Frei, “Consortium” din Dijon, iar, anul trecut, noua Catedrală din Christchurch.

“Inovaţia nu este limitată de tipul de construcţie, tot aşa cum compasiunea nu este limitată de buget. Shigeru a făcut din lumea noastră un loc mai frumos”, a declarat juriul Premiului “Pritzker”, creat în 1979 de Jay A. Pritzker, dotat cu 100.000 de dolari.

Traforajele în lemn, una dintre caracteristicile stilului arhitectului, la Centrul Pompidou Metz

“Este o mare onoare pentru mine şi trebuie să fiu prudent. Trebuie să-i ascult în continuare pe oamenii cu care colaborez, fie la comenzile particulare, fie la construcţiile pentru victimele dezastrelor”, a spus arhitectul aflând despre primirea premiului. Modest, Shigeru Ban, care a aflat vestea premierii sale pe drumul spre Muntele Fuji, unde participă la un concurs pentru un centru de informare privind acest sit, înscris în iunie 2013 în Patrimoniul Umanităţii, a afirmat că nu este “foarte popular în Japonia. Arata Isozaki şi Tadao Ando au construit mult în Japonia. Nu este şi cazul meu. Unul dintre rarele proiecte importante pe care le-am realizat acolo este «Centrul Nicolas G. Hayek», comandat de Elveţia. Cred că această distincţie a venit prea devreme pentru mine. Spre deosebire de cei care au obţinut deja Premiul, autori ai unor mari realizări, nu-l percep ca pe o recunoaşere a împlinirii mele profesionale, ci mai curând ca pe o modalitate de a mă încuraja”.

Arhitecturile lui Shigeru Ban se deschid către exterior

De la crearea sa, Premiul “Pritzker” a mers de şase ori către Japonia.

Juriul Premiului “Pritzker”, compus din 8 persoane, se reuneşte în ianuarie sau februarie, iar discuţiile sunt laborioase, fiecare membru având propria sa viziune arhitecturală. Juriul refectă o anumită diversitate geografică, dar şi de specializare, fiind compus din arhitecţi, dar şi din critici.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.