„Armide”, opera lui Lully, în versiune canadiană, la Versailles

Opera regală de la Versailles a programat în 20, 21 şi 22 noiembrie unul dintre titlurile marcante ale istoriei Operei, ultima tragedie lirică de Lully şi Quinault, Armide, considerată una dintre cele mai frumoase opere franţuzeşti.

Istoria muzicii îl prezenta adesea pe Lully ca pe un compozitor mediocru, pompos, mai priceput în dejucarea intrigilor de la Curte decât în arta compoziţiei. În ultimul timp, graţie mai ales operei Armide, numeroşi melomani şi-au schimbat părerea, considerându-l inventatorul operei franceze.

Armide a fost împlinirea proiectului unei tragedii pe muzică, întreprins de Lully (1632-1687), care a şi dispărut în anul următor.

Colin Ainsworth în rolul Renaud

Libretul acestei opere în 5 acte este semnat de Philippe Quinault, după Ierusalimul eliberat de Torquato Tasso.

Fantasticul personaj al magicienei Armide, infidelă, dar atât de frumoasă, a inspirat celor doi autori paginile cele mai puternice de la Opera de la Versailles. Armide a fost compusă la distanţă de 10 ani de Atys, altă capodoperă a duo-ului Lully/Quinault, şi a fost un model care s-a impus până în zilele noastre. Gluck a creat o nouă versiune abia peste un secol, iar Haendel se pare că o cunoştea când a compus Rinaldo.

Capodoperă a secolului al XVII-lea, Armide ilustrează şocul lumilor creştină şi musulmană de-a lungul istoriei invincibilului Cavaler Renaud şi a frumoasei prinţese-războinice musulmane, Armide. Obsesia, gelozia şi magia sunt cei trei piloni ai acestei tragice poveşti de dragoste, o adevărată dramă psihologică.

Dansuri de factură clasică într-o ambianţă orientalizantă

Armide exercita o puternică fascinaţie asupra bărbaţilor, anulându-le instinctul agresivităţii şi provocându-le o puternică dorinţă senzuală. Ea era protejată pentru că nu cunoscuse niciodată dorinţa. În ceea ce îl priveşte, Renaud găsea în propria virginitate o voinţă de fier care îl făcea imun la farmecele Armidei.

Aventurile războinice şi amoroase ale Cavalerului Renaud şi ale infidelei Armide au forţa marilor mituri. Somptuosul Somn al lui Renaud, invocaţiile magice ale Armidei, duetele lor sfâşietoare, prăbuşirea palatului magicienei învinse sunt scene de neuitat, sublimate de muzica lui Lully.

Dar Armide, ca toate marile creaţii ale lui Lully, este foarte rar pusă în scenă. În două decenii a fost prezentată la Paris numai de două ori.

Colin Ainsworth şi artiştii companiei Opera Atelier

Creaţia programată la Opera Royale de la Versailles este o producţie a Opera Atelier Toronto, regizată de Marshall Pynkoski. În costume fastuoase create de Bonnie Beecher şi decorul gândit de Dora Rust D’Eye, folosind coregrafia concepută de Jeanette Lajeunesse-Zingg în susţinerea dramei muzicale interpretate de Tafelmusik Baroque Orchestra sub bagheta lui Davis Fallis, care dirijează mica formaţie cu un antren capabil să susţină dansurile şi soliştii, opera este servită de solişti atât din Lumea Veche, cât şi din cea Nouă, acompaniaţi de Chantres du CMBV.

Această montare a operei Armide nu răspunde modelului european de producţie pe care teatrele lirice ale vechiului continent l-au stabilit în ultimii 40 de ani. Având sediul la Toronto, compania particulară Opera Atelier se situează în zona economică a divertismentului specific Americii de Nord. Fără nicio intenţie de depreciere, Armide seamănă cu un show de operă al cărui vocabular dramaturgic şi coregrafic este ecoul spectacolelor americane pe care europenii le pot urmări în videograme sau pe ecran.

Olivier Laquerre în rolul Cavalerului Ubalde

Opera Atelier afirmă că s-a sprijinit “pe estetica şi idealurile perioadei respective, cu baletele epocii şi instrumente originale” şi menţionează că a lucrat cu dirijori ca Minkowski, Niquet, Parrott şi Pinnock.

Optica este dată de diferenţele de concepţie între cele două continente. Europa se bazează pe o istorie multimilenară, pornind de la Antichitatea greacă şi romană şi îşi concepe spectacolele în funcţie de documentaţia istorică, vizând plauzibilitatea.

Dar, a-l vedea pe Lully ca pe un autor de show nu este lipsit de sens. Când Ludovic al XIV-lea l-a angajat pe Lully, el căuta un producăor de divertisment. Iar Burghezul gentilom montat de acesta a fost, din acest punct de vedere, o reuşită. Pe măsură ce a înaintat în vârstă, Lully a devenit în aceeaşi măsură compozitor şi producător, în sensul cinematografic al termenului.

Versiunea canadiană a obţinut aprecierile publicului

Spectacolul canadian cu Armide este deci, după părerea criticului Frank Langlois, un divertisment după un Lully “baroc”. Cântăreţii şi dansatorii au fost aleşi mai întâi pentru silueta longilină, constituind o echipă omogenă din punct de vedere vizual, costumele sunt reverii moderne după surse istorice eterogene, culorile strălucitoare apropiindu-le de filmele istorice de televiziune cum ar fi The Tudors.

Primul divertisment oferă ocazia întâlnirii cu dansatorii, coregrafia nefiind însă una barocă stilizată, ci una clasică, apreciată ca foarte frumoasă de public şi de critică, păstrată, de altfel, în toate secvenţele următoare.

Decorurile reiau principiile pânzelor pictate, dar cu un univers estetic hiperrealist. Regia privilegiază mobilitatea fizică a interpreţilor.

Armide, capodopera lui Lully

Actul I se desfăşoară în palatul Armidei, unde tronează Hidraot şi Armide, într-un decor bogat şi o ambianţă orientalizantă. În actul al II-lea, palatul Armidei este prezentat în fundal, ascuns de arbori şi de flori care privilegiază somnul lui Renaud, înconjurat de o un grup de dansatori conduşi de Amor. Finalul acestui act este marcat de intrarea intempestivă a Armidei printre fulgere şi în bubuitul tunetelor.

În actul al treilea, demonii şi Ura îl maltratează pe Amor, una dintre secvenţe cu Amor susţinut de doi demoni amintind de Christ crucificat…

Spectacolul convinge însă spectatorul prin vivacitatea lui şi prin prezenţa tenorului Colin Ainsworth în rolul lui Renaud şi a lui João Fernandes în rolul Hidraot. Peggy Kriha Dye, în rolul Armide, este, după părerea criticilor, foarte expresivă şi emoţionantă.

Opera Armide, în montarea ei canadiană, a mai fost programată la Opera Royale de Versailles în luna mai a acestui an, cu un succes care explică reluarea ei în aceste zile.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.